Cât de expuse sunt școlile din țara noastră unor tragedii precum cea din Belgrad. „Nu știu cât e o cultură a războiului, cât o cultură a rușinii, prezentă și în România”

Dacă prevalența armelor de foc în Serbia sau recentul război prin care a trecut țara vecină au fost citate ca elemente circumstanțiale care au dus la producerea masacrului de la școala din Belgrad, specialiștii vorbesc de un cumul de cauze, de exemplu „cultura rușinii”, existente și în țara noastră. Acest fapt, spun aceștia, ne obligă să nu ignorăm posibilitatea producerii unor astfel de tragedii.

Cauzele care favorizează crimele în masă din școli

Tragedia produsă miercuri în Belgrad, acolo unde Kosta Kecmanović, elevul de 14 ani, și-a împușcat mortal opt dintre colegii de clasă, plus paznicul școlii, rănind grav alte șapte persoane, a ridicat întrebări și în rândul societății noastre cu privire la motivele care ar putea determina un tânăr să comită o astfel de crimă, dar și cât de probabil este să asistăm la o tragedie similară și în țara noastră.

Primele informații cu privire la acest masacru vorbeau despre un adolescent aflat sub influența drogurilor, care ar fi acționat impulsiv. Pe măsură ce detaliile tragediei din Serbia au început să fie cunoscute am aflat că tânărul de aproape 14 ani nu era sub influența niciunei substanțe de acest fel, că provenea dintr-o familie înstărită – liceul se afla într-o zonă rezidențială de lux a Belgradului, și că tânărul, care fusese victimă a bullying-ului în școală, își planificase acest act cu peste o lună înainte.

Tema violenței în școli este însă o problemă și în societatea noastră, fără însă a ne rezuma la incidentele șocante care au captat interesul publicului în perioada recentă. Autoritățile susțin că zilnic în școlile din România se produc circa șase infracțiuni. Problema pare să fi fost recunoscută de către autoritățile din țara noastră, care din 2020 a înființat Poliția Siguranță Școlară, care are rolul de a preveni infracțiunile din instituțiile de învățământ. Instituția are însă, la nivelul întregii țări, doar 266 de angajați.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

„În primul rând trebuie să ne gândim că fiind vorba de Serbia, o țară care a fost în război, o țară care are probleme acolo etnice de tot felul – ei s-au înarmat serios. Vorbim de o țară mai pe picior de război și unde a înflorit o anumită cultură a masculinității. O statistică oficială ne spune că 40% din populație deține arme de foc, ilegal poate acest număr este și mai mare. Apoi, ei sunt totuși mai altfel decât noi românii. Noi nu venim cu arme de foc, noi cu macete, cu cuțite, cu chestii de genul acesta mai degrabă”, a declarat, pentru FANATIK, psihologul criminalist, Liviu Chesnoiu.

De altfel, un raport recent arăta că Serbia s-ar afla pe locul trei în lume, după Statele Unite și Yemen, ca prevalență a armelor de foc în rândul populației – cu o rată de aproximativ 39 de arme de foc la 100 de persoane. Același raport arată însă că și în țara noastră numărul armelor de foc existente în rândul populației se apropie de circa 500.000.

Psihologul Liviu Chesnoiu susține că nu există un pattern prin care să excludem anumite culturi sau că explicația pentru aceste masacre în școli ar fi una culturală. Dovadă în acest stă faptul că astfel de tragedii s-au produs în țări diferite, de la Statele Unite la Rusia, Germania sau Olanda, cu puține trăsături comune care să justifice o astfel de explicație. Faptul că în Statele Unite aceste tragedii sunt cele mai comune stă în regimul armelor de foc și prevalența acestora în rândul populației. Acest lucru însă, continuă specialistul, nu ar trebui să ne facă să ne pregătim pentru astfel de cazuri.

„La noi se mai întâmplă cazuri de violență în școli, însă avem un regim al armelor mult mai strict. S-au mai întâmplat cazuri cu copiii care au pus mâna pe arma de vânătoare a tatălui – dar cu o astfel de armă nu poți face un astfel de măcel. Copii cu cuțite, cu briceag apar și la noi.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Totuși poate că în școlile din România aceste situații nu ar trebui să fie ignorate, adică am putea simula și pregăti elevii pentru a răspunde în acest tip de situații. Vechiul citat, „cu cât va curge mai multă transpirație la instrucție, va curge mai puțin sânge pe câmpul de luptă” este de folos și acum. În Serbia, profesorii când au auzit împușcături au blocat ușile, de exemplu, la noi ar trebui să fie regula ca toate ușile claselor de cursuri ar trebui să se deschidă în interior ca să poți bloca ușa. Pui catedra, pui bănci și așa mai departe. La fel, serviciile de pază ale școlii ar trebui să fie mult mai serioase”, a mai declarat, pentru FANATIK, Liviu Chesnoiu.

Un episod ce nu trebuie ignorat

Autoritățile române deja vorbesc de o serie de măsuri pe care le-ar putea lua pentru a preveni astfel de tragedii în școlile din România. Într-o intervenție la postul Antena 3 CNN, ministrul de interne Lucian Bode s-a arătat în favoarea trimiterii către școală a unei liste cu părinții care dețin arme de foc, dar și pentru introducerea unor detectoare de metal, de tipul celor de pe aeroporturi, la intrarea în instituțiile de învățământ. „Nu cred că există în legislație, în acest moment, interdicția de a avea astfel de detectoare la intrarea în unitățile de învățământ”, a spus Lucian Bode.

Și ministrul educației a avut o reacție joi, după o întâlnire cu șefa DIICOT, privind siguranța în școli. Aceasta a vorbit despre „măsuri adoptate în acest sens” și „noi pași urmează a fi parcurși”, fără însă a menționa concret în ce constau aceste măsuri privind siguranța elevilor la clase. De altfel, la nivelul ministerului de mai multe săptămâni se află în discuție o serie de măsuri menite a preveni violența în școli. Și sindicatele au venit cu propuneri în acest sens, detenție școlară, centre de reeducare – ministrul Deca declarându-se în favoarea instalării camerelor de luat vedere atât în clase, cât și pe holurile școlilor.

Dată fiind prevalența acestui tip de masacre în Statele Unite, în special în ultima jumătate de secol, există o vastă literatură de specialitate cu privire la acest tip de acte. Ceea ce se remarcă însă este că nu există un profil psihologic al celor care comit aceste crime în masă în școli sau un set de motive prevalent în majoritatea acestor cazuri.

De altfel, există un studiu făcut în anul 2002 de către Secret Service care a analizat 37 de astfel de acte de violență în școli. Principalele concluzii au fost că aceste acte au fost rareori acte impulsive și că înainte de majoritatea incidentelor, alte persoane știau despre ideea sau planul atacatorului de a ataca. Majoritatea atacatorilor nu și-au amenințat țintele în mod direct înainte de a avansa atacul.

Nu există un profil precis sau util al elevilor care sau comis crime în masă în școli, iar cei mai mulți atacatori au avut un anumit comportament înainte de incident care a provocat îngrijorarea altora sau a indicat nevoia de ajutor. Majoritatea atacatorilor au avut dificultăți în a face față unor pierderi semnificative sau eșecuri personale. Mai mult, mulți dintre ei se gândiseră sau încercaseră să se sinucidă. Mulți agresori s-au simțit intimidați, persecutați sau răniți de alții înainte de atac. Majoritatea agresorilor aveau acces la arme și folosiseră arme înainte de atac. În multe cazuri, alți elevi au fost implicați într-o anumită calitate. În ciuda reacțiilor prompte ale forțelor de ordine, cele mai multe incidente cu împușcături au fost stopate prin alte mijloace decât intervenția forțelor de ordine.

De altfel, ultimele detalii publicate de presa din Serbia indică că tânărul de 14 ani nu doar că avea acces la armele de foc ale tatălui, dar aceștia au mers în repetate rânduri la un poligon de trageri, ceea ce tatăl considera că avea un efect terapeutic asupra copilului. În plus, tânărul avea dificultăți în a se adapta în colectivul școlii, fiind victima bullying-ului colegilor, fiind recent mutat din clasa unde erau singurii lui prieteni. „Ceea ce am aflat a fost că era ignorat. A fost ignorat și ostracizat de societate. Asta l-a determinat să facă asta prin unele dintre gândurile și acțiunile sale”, a spus șeful poliției din Belgrad despre motivele care l-au determina pe Kosta Kecmanović să comită această crimă.

Prevenirea unor astfel de cazuri în România

Psihiatrul Gabriel Diaconu este de părere că dincolo de dezbaterea particularității culturii din Serbia accentul ar trebui să fie pus pe legislația privind accesul la arme de foc dar și asupra a ceea ce el numește „o cultură a rușinii” – în sensul unei culturi care stigmatizează problemele psihologice cu care ne confruntăm și ne împiedică să cerem ajutorul.

„Accesul la arme de violență ar trebui să fie mereu o preocupare într-o societate normală, mai ales când vine vorba de persoane care ar putea să exploateze lucrul acesta. Există o veșnică dezbatere dacă armele omoară oamenii sau oamenii omoară alți oameni cu arme. Evident că discuția este polarizată, însă un cuțit sau altă armă albă nu invită la crimă în masă.

Nu știu cât e vorba de cultura războiului, cât e vorba de cultura rușinii. Ea este și în România ca și în Serbia sau alte zone din Balcani, și vorbim mai ales de o cultură a rușinii cât privește problemele de sănătate mintală și problemele de integrare socială la orice vârstă. E mândria națională, e un cult al familiei care tinde în anumite momente să devină profund convențional – mai ales în situațiile la limite când vorbim de un copil cu probleme psihologice. Speța asta nu e reprezentativă pentru toată societatea, însă consecințele ne obligă să verificăm măcar acum gravitatea problemelor sale mintale care nu fuseseră anterior știute sau sancționate corect”, a declarat, pentru FANATIK, psihiatrul Gabriel Diaconu, care însă se îndoiește că societatea noastră ar accepta transformarea școlilor în instituții aproape militarizate menite a asigura paza și siguranța în fața unor astfel de atacuri armate.

Colonelul în retragere Liviu Chesnoiu este de părere că măsurile de prevenție trebuie să se îndrepte și spre ajutorarea tinerilor care ajung să comită astfel de masacre – în identificarea copiilor cu probleme, în consiliera acestora prin implicarea activă a școlilor și a familiei.

„Pe de altă parte, copiii aceștia sunt victime ale bullying-ului în multe dintre cazuri. Așa cum am văzut în SUA, unde sunt cele mai numeroase astfel de crime în școli, atacatorul caută să se răzbune asupra celor care i-au creat probleme. În unele cazuri, acestea sunt victimele unor măsuri administrative, de exemplu de exmatricularea, ce adeseori este trigger-ul unui astfel de act. Se punea problema și la noi de a-i exmatricula pe elevii problemă. Mult mai înțelept este să îi suspendăm puțin – dacă facem o paralelă cu cazul recent de la noi cu elevul care și-a atacat profesoara de japoneză – riscăm să nu facem altceva decât să pasăm problema unei alte școli.

Până la urmă soluția stă într-o mai bună implicare a profesorilor, să reușească să-i monitorizeze mai bine, să observe când apar probleme, să intervină psihologii imediat, dirigintele să-l ia în primire, să stea de vorbă cu părinții”, a mai declarat, pentru FANATIK, Liviu Chesnoiu.

Acesta subliniază că familia joacă un rol cheie nu doar în a preveni astfel de cazuri, prin a fi alături de copii în momentele dificile – așa cum este întreaga perioadă pre-adolescentină, dar și să identifice cazurile în care copilul se înstrăinează și arată că trece printr-o perioadă dificilă.

„Copiii aceștia în adolescență sunt foarte delicați. E perioada cea mai delicată din vârsta unui om, și de pe la 12 ani, când se termină copilăria și intră în pre-adolescență, e o perioadă tulbure, când nu se înțeleg ei pe ei. E dificil să comunici cu un copil la vârsta asta, nu trebuie contraziși direct – pentru că există riscul să se închidă în ei și să nu mai comunice. 

Altfel, e imposibil ca acest copil să nu fi dat el niște semnale, că trece printr-un moment greu. Trebuia familia să fie atentă, să meargă al psiholog, să vadă dacă a venit cu vânătăi și să-l ducă la psiholog să discute cu el, nu să acumuleze ură în el – el de o lună planifica cum să se răzbune pe colegii de clasă. Adeseori tocmai acești copii mai isteți parcă sunt și mai vulnerabili.

Din ce a scris presa, am văzut că tânărul venea dintr-o familie educată, stătea într-un cartier de lux, el olimpic la istorie – e posibil ca după ce a fost mutat din clasă să nu mai fi existat o supraveghere a modului în care acesta s-a adaptat. Poate că a fost o victimă a bullying-ului, am văzut poze cu el lovit, deci e posibil ca procesul de adaptare în cazul lui să-l fi condus la această decizie. În orice clasă sunt niște roluri acolo, e liderul formal, cel informal, este măscăriciul, este tocilarul, etc. iar această adaptare la un nou colectiv nu e întotdeauna ușoară. Fiind un copil deștept nu a acceptat să fie pus la punct de cei de acolo și și-a planificat această răzbunare”, a mai precizat psihologul criminalist Liviu Chesnoiu pentru FANATIK.