Cătălina Ponor, dezamăgită de România. „Vreau să ajut, dar Federația nu mi-a făcut nicio propunere!” Exclusiv

Cătălina Ponor (33 de ani) a trecut prin momente dificile, le-a depășit, este fericită că s-a logodit, dar e foarte supărată pe autoritățile române, care o ignoră total. FANATIK a reușit să pătrundă în viața „civilă” a frumoasei multiple campioane olimpice din 2004, la Atena (echipă, bârnă și sol).

Cătălina Ponor ne-a dezvăluit momentele foarte dificile prin care a trecut după JO  de la Rio de Janeiro, din 2016. Este supărată pe autoritățile române că au indus panică în pandemie prin intermediul mass-media.

Aflați din interviul care urmează de ce și când, incredibil, a fost nevoită să se antreneze pe ascuns după ce i-a fost interzis accesul în sală, iar pregătirea fizică o făcea în… camera de hotel!

Cătălina Ponor: „Ni se induce în continuare această frică de virus, mai ales la televizor”

De ce a dispărut Cătălina Ponor din prim plan?

– Pentru că așa și-a dorit. Aveam nevoie de o pauză și de liniște. Nu sunt genul care să apar foarte mult și nu sunt ahtiată să mă văd la televizor sau în presă. Dau interviu doar atunci când cred că trebuie să dau și dacă am ceva de spus într-adevăr. Dacă vin cu ceva nou.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Ți-a fost greu să te adaptezi la viața „civilă”, de zi cu zi?

– A fost destul de greu… Dar, în același timp, vremea a trecut și eu am crescut, am văzut altfel lucrurile, nu a fost ușor. Ești într-un haos când ești în globul tău de cristal, e altceva când dai ochii cu realitatea, cu viața normală. Ai casa ta, facturi de plătit și atunci ești un pic speriată. Apoi începi și te gândești: „Ce fac eu cu viața mea?”. Eu am făcut un singur lucru și l-am făcut bine. Dar ce urmează? Mulți au această dilemă după ce se retrag.

Cum ți-ai petrecut toată această perioadă de pandemie?

– Bineînțeles că atunci când a început nebunia asta cu pandemia eram și eu destul de speriată. Cumva ni se inducea… și ni se induce în continuare această frică de virus, mai ales la televizor. Eram mult mai izolată decât acum și chiar îmi era frică să ies. Mi-a fost frică să îmi scot și cățelușa la plimbare! Acum, că am casă la curte e altceva. E mult mai relaxant. Apoi, am început să îmi dau seama că e doar o gripă puțin mai virală și mai agresivă, dar am purtat tot timpul mască.

„Eu nu mă vaccinez momentan. Nu am încredere”

O să te vaccinezi?

– Vrei să-ți spun ceva? Nu! (râde) Eu nu mă vaccinez momentan. Nu am încredere și ți-o spun cu toată sinceritatea! Mi se pare, în primul rând, că s-a obținut prea repede și, în al doilea rând, nu știm care sunt reacțiile adverse ale acestui vaccin. Se dau doar presupuneri și e bine să ne informăm despre acest vaccin. Mai aștept. Am răbdare.

Sunt sportivi calificați la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din această vară, care nu vor să se vaccineze…

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

– Mi se pare foarte normal! Poți fi depistat pozitiv din cauza substanțelor pe care le conține vaccinul. Mi se pare firesc ca fiecare om să ia decizia pentru el de a se vaccina sau nu și nu mă refer doar la sportivi. O să se ajungă la presiuni de genul „vrei să mergi la Jocurile Olimpice, te vaccinezi, ești obligat”. Nu… lasă sportivul, sau doctorul sportivului, să decidă el, pentru că, Doamne ferește, există o substanță prin care poți fi testat pozitiv. Ce faci? Pui munca sportivului în pericol, iar asta nu poate fi normal. Noi am avut probleme mari de la un Nurofen… Poate să fie o problemă acest vaccin. Am auzi că unii au murit de la acest vaccin. Nu poți ști ce se întâmplă… am auzit de mulți oameni care au avut reacții adverse. Sportivii paralimpici la fel, au o anumită condiție medicală și la ei chiar pot apărea complicații și mai grave din cauza vaccinului.

Cum ar arăta Jocurile Olimpice fără spectatori?

– Așa ceva e de neimaginat! Mă uitam și la Campionatele Europene și era trist. Contează foarte mult publicul și nu numai la gimnastică. E o altă atmosferă. Ce Olimpiadă să mai faci când nu ai spectatori? Zici că sunt la Cupa Satelor… Sper să nu se ajungă la amânare sau să desfășoare fără public. Ar fi un mare deserviciu pentru toată lumea. Sportivii au ajuns să își dorească să scape de această Olimpiadă. Vedem ce se întâmplă acum și la Australian Open…

„Mă antrenam singură. Nici în sală nu eram lăsată. Intram pe la 11-12 noaptea, să nu mă vadă nimeni!”

Care a fost cel mai dificil moment din carieră pentru tine?

– Cu siguranță Rio 2016! La doar câteva luni după ce am revenit și eram în formă, trebuia să încep concursurile, iar la Campionatele Naționale din 2015 m-am rupt la tendon. Am avut acea operație și eu m-am simțit foarte rău că nu am reușit să ajut echipa într-un moment important: calificarea pentru Olimpiadă. Fetele… când eram în ziua de operație, ele concurau și pentru mine a fost groaznic, deoarece mă simțeam vinovată că nu am reușit să le ajut. Că poate dacă eram acolo și le ajutam cumva, poate reușeam să ne calificăm la JO cu echipa. Eu veneam totuși dintr-o echipă unde nici măcar nu se punea problema calificării la Jocurile Olimpice! Ca imediat după operație să aflu că nu s-a calificat echipa și să apară tot felul de intrigi între noi, pentru că fiecare să bătea acum pentru recalificare și un loc Olimpiadă.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să repeți un exercițiu, care ar fi?

– Clar finala de la bârnă de la Jocurile Olimpice de la Rio. Am avut, din păcate, foarte multe personaje negative în jurul meu și a fost foarte dificil. Și când am ajuns în sfârșit la Olimpiadă și voiam să arăt tot ce pot, din păcate, gândurile și toate lucrurile negative au venit către mine și m-au dezarmat. Mai ales că eu eram un sportiv care nu lăsa să treacă de mine nimic! S-au adunat foarte multe, am fost extrem de încărcată și finala de la bârnă nu a ieșit, chiar dacă eram foarte sigură pe mine înainte. A fost o perioadă cruntă și înainte, și după Rio. Important e că am reușit să depășesc momentul și mi-am dorit foarte mult să rămân, ca să pot să fac Campionatul European de la Cluj.

Și cum ai reușit?

– După Jocurile Olimpice de la Rio și până la Europene, am trecut prin alte momente extrem de dificile, în care rămăsesem fără antrenor, în care mă antrenam singură, dar nici în sală nu eram lăsată! Conform Legii Sportului, niciun sportiv nu are voie să intre în sală fără antrenor. Făceam pregătirea fizică ori în camera de hotel ca să mă mențin și să pot participa la Europene. Mă mai ascundeam și intram în sală pe la 11-12 noaptea, să nu mă vadă nimeni!

Te-ai gândit să revii în gimnastică, dar dintr-o funcție?

– Da, dar trebuie să fii și dorită. De când m-am retras, n-am primit niciun fel de propunere din partea nimănui de la Federația de Gimnastică sau din altă parte. Chiar dacă avem exemplul Andreei Răducanu. O singură dată m-a contactat doamna vicepreședinte Marcela Fumea și a fost doar o simplă discuție care nu s-a concretizat în nicio propunere sau măcar aluzie la așa ceva… Eu am spus o dată, de două ori, de șapte ori, dar la un moment dat te lași, stai în banca ta și îți vezi de treabă.

„Bogdan m-a cerut chiar în fața altarului, la Mânăstirea Neamț. L-am întrebat dacă e pe bune..”

Este Cătălina Ponor un om împlinit? Mai ales acum că te-ai logodit…

– Cu mâna pe inimă, chiar da! Nu-mi lipsește nimic și nu am absolut niciun regret. Nimic din ce mi s-a întâmplat. Și din lucrurile negative putem evolua și merge înainte. Ideea e să nu le mai repetăm. Poate doar că am fost peste tot în lumea asta, însă nu am avut timp să mă bucur sau să vizitez prea mult. Da, până la urmă orice om își găsește „nașul”. A fost cireașa de pe tort și acum sunt fericită și pe plan personal. O altă „performanță”! (râde). A fost total neașteptat. M-a cerut chiar în fața altarului, la Mănăstirea Neamț. Eu credeam că Bogdan are treabă acolo, mai ales că noi sunt foarte apropiați de părintele Daniliuc, de acolo, de la mănăstire și credeam că mergem să îl vizităm și că este un eveniment acolo. A fost foarte drăguț și l-am întrebat dacă e pe bune… Nici vorbă de plâns. Pe bune! (râde)

Te gândești la copii? O să facă gimnastică?

– Normal! Mi-ar plăcea să facă gimnastică, clar. Cu siguranță va face un sport și probabil va fi ceea ce își dorește. Va trece prin mai multe sporturi și voi vedea ce îi place sau ce calități are. Important e să își dorească.

„Mănânc seriale pe pâine!”

La ce filme te uiți?

– Îți spun o chestie: am terminat toate serialele de pe Netflix! Nu mai am la ce să mă mai uit. Altă performanță! (râde). Îmi place foarte mult „Vikingii” și îl savurez, mă uit până la trei, patru dimineața. Acum îmi permit și eu să nu mai am un program foarte strict. Cel mai mult mi-a plăcut „Peaky Blinders”. Mi s-a părut extraordinar! Toată acea perioadă… și anii aceia… și ce făceau… Mănânc seriale pe pâine! Recomand un film care mi-a plăcut mult: biografia lui Edith Piaf. Mi-a plăcut și documentarul despre Michael Jordan. Mi s-a potrivit pentru că m-am recunoscut și eu pe-acolo. Sunt anumite lucruri și momente cu care orice sportiv se identifică.

Cărți preferate?

– O carte care cred că ar trebui citită mai ales acum, în pandemie, este „Arta de a fi fericit” de Dalai Lama. Cartea mea preferată rămâne „Fata din tren”, scrisă de Paula Hawkins. Am terminat de curând o carte de psihologie despre cum să „citești” oamenii: „You Can Read Anyone” („Poți citi pe oricine”) a lui David Lieberman. Explică fiecare gest al oamenilor și cum poate fi interpretat.

Nadia Comăneci a chemat-o în SUA!

Cine a fost modelul tău în gimnastică? Idolul tău…

– Cu siguranță Nadia Comăneci a fost number one! Dar nu numai. Am avut modele în toate generațiile. De la fiecare am reușit să iau câte un pic. Țin legătura cu Nadia, vorbim la telefon, iar în decembrie m-a invitat în Statele Unite, la un eveniment important pentru mine. Dar din păcate a venit această pandemie și ne-a cam „tăiat” picioarele.

„Au fost oferte și din America, de la Nadia și nu numai, și din Franța, dar am refuzat tot timpul pentru că nu pot să mă despart de România! Am aici familia, prietenii, casa și sunt foarte legată de țărișoara mea” – Cătălina Ponor

„Dacă ar fi după mine, aș intra și la 80 de ani în sală! Trebuie să mă gândesc, însă, la o viață normală, ca oricare alt om, nu trăită într-un cantonament” – Cătălina Ponor

• 23 de medalii, olimpice, mondiale, europene a câștigat Cătălina Ponor
• 26 de ani a durat cariera Cătălinei Ponor, începută la 4 ani și încheiată la 30 de ani, după CE din 2017
• 2002 a fost anul în care antrenorii Mariana Bitang și Octavian Bellu au selecționat-o pe Cătălina Ponor în lotul național de gimnastic
• 14 ani au trecut între primele medalii ale Cătălinei Ponor, 2003, argint pe echipe, bârnă și sol la CE de la Anaheim (SUA) și ultima, 2017, aur la bârnă, CE de la Cluj-Napoca