Ce a însemnat 7 mai pentru FC Barcelona. “Eșecul din finala cu Steaua a fost o traumă teribilă”

Ziua de 7 mai 1986 a rămas până astăzi Revelionul fotbalului românesc, unicul moment de glorie în care am fost cei mai buni dintre cei buni. Clipa de aur când am privit de sus întreaga Europă și care a rămas capturată, cumva, într-o capsulă a timpului. Acea seară magică revine la nesfârșit, fără a ne mai sătura vreodată de ea, ca și cum ar fi o dragoste pierdută, pe care o căutăm cu nostalgie și regret, conștienți că nu se mai poate repeta cândva.

Cea mai neagră zi din istoria Barcelonei

Dar dacă toți fanii Stelei încă mai tresaltă ori de câte ori reaud celebrele cuvinte ale lui Teoharie Coca-Cosma: “Suntem finaliști! Am câștigat! Cupa Campionilor Europeni este la București”, în schimb pentru FC Barcelona, 7 mai 1986 reprezintă cea mai întunecată dată din istoria sa.

Asta deși catalanii nu erau la prima finală pierdută în Cupa Campionilor, după ce au fost învinși de Benfica în 1961. Însă eșecul din ultimul act de la Sevilla a avut greutatea unei tragedii, după cum a declarat vicepreședintele Barcei, Joan Gaspart: “A fost o traumă teribilă, ceva îngrozitor și disperat de trist”.

Totul părea pregătit pentru un succes al grupării blaugrana, care, practic, juca pe teren propriu pe Ramon Sanchez Pizjuan. Titular în acea finală, Pichi Alonso și-a amintit: “Era atât de evident că o să câștigăm: ei nu aveau nicio reputație, niciun prestigiu. Erau 47 de mii de oameni pe stadion și 46.700 erau fani ai Barcelonei. Ce naiba puteau ei să facă?! Cred că, inconștient, noi ne-am gândit că meciul este ca și câștigat.”

Digi24.ro

O fetiță le-a spus părinților că are un monstru în cameră, dar ei nu au luat-o în seamă. Ce au descoperit după i-a șocat: „Un coșmar”

Archibald este bântuit și astăzi de eșecul de la Sevilla

Totodată, Angel Mur Ferrer, fizioterapeutul echipei și fost jucător al Barcelonei, a mărturisit: “Oamenii au crezut că vom merge doar să ridicăm trofeul, nu să ne luptăm pentru el. Nimeni nu auzise de Steaua. Eram la hotel și vedeam cum tot veneau autobuze pline cu suporterii Barcelonei. Terenul era al nostru, totul era al nostru.”

Mărturiile multor oameni din interiorul grupării catalane făcute jurnalistului Sid Lowe au dat de înțeles că cei din delegația română ar fi propus chiar să trântească finala! Doar că oficialii Barcelonei au refuzat vreo negociere pentru că, pur și simplu, credeau că nu va fi nevoie.

“Nici măcar nu au trecut de jumătatea terenului, pentru numele lui Dumnezeu!”, s-a destăinuit atacantul scoțian Steve Archibald, care a recunoscut că și în prezent mai este bântuit de pierderea acelei finale.

“Nimeni nu mai voia să bată un penalty!”

Când s-a ajuns la loviturile de departajare, Barcelona încă își mai păstra speranța în victorie datorită portarului Urruti, eroul semifinalei cu IFK Goteborg, câștigată tot la penalty-uri. Dar cei mai buni executanți ai Barcei, Bernd Schuster și Archibald, nu se mai aflau pe teren.

Digisport.ro

”Tatăl meu `a explodat`!” A spus totul după 7 ani: ”Eram minoră și e o infracțiune”. Cu ce se ocupă tânăra

În plus, oboseala și frustrarea începuseră să pună stăpânire pe catalani astfel că nimeni nu mai dorea să bată un penalty! “A fost o debandadă atunci, ca o dezertare. Brusc, toți au dispărut. Niciunul nu voia să execute un penalty. Terry Venables m-a întrebat dacă vreau și i-am răspuns că e OK. Ar fi trebuit să-i zic: ‘Spune-i maică-tii să bată!’ Mă încălzisem 100 de minute așteptând să intru, sunt enervat, nu mă poți ruga să execut. Dar tot credeam că putem câștiga și că vom fi eroi. Dar sunt copleșit de dubii … și am bătut îngrozitor acel penalty”, a povestit Pichi Alonso.

El a fost executantul Barcei în cea de-a treia serie, după ratările lui Alexanco și Pedraza, iar șutul său a fost atât de slab încât Helmuth Duckadam a prins balonul. I-a urmat un alt Alonso, Marcos, fiul lui Marquitos, fostul apărător legendar al marelui Real Madrid din anii ’50.

Terry Venables a fost mai deprimat ca niciodată după pierderea finalei

Nici el nu l-a putut învinge pe bravul portar al Stelei, iar Barcelona rata o șansă imensă de a cuceri prima sa Cupă a Campionilor din istorie. “Acea finală ne-a speriat. După Sevilla, mi-a luat mult timp să îmi revin. Am avut ocazia de a-i spune tatălui meu că și eu am câștigat o Cupă a Campionilor: Tu ai cinci, dar am și eu una acum. Dar până la urmă, nu am putut”, s-a destăinuit Marcos Alonso, tatăl actualului jucător al lui Chelsea cu același nume.

“Port durerea în mine și acum și mă va însoți pentru totdeauna! De fiecare dată când o văd pe Barcelona jucând o finală de Champions League, un mic diavol se cuibărește în mintea mea și îmi spune că noi am fi putut fi primii. Este o târfă psihologică… pur și simplu, se joacă cu nervii și mintea ta”, a declarat Lobo Carrasco, a cărui dezamăgire a fost atât de mare încât a refuzat chiar să vină la București în 1996 cu ocazia unui meci demonstrativ ce marca aniversarea a 10 ani de la finala de la Sevilla.

Mai mult chiar, înfrângerea suferită în fața Stelei a pus în umbră și performanța câștigării primului titlu de campioană a Spaniei după o așteptare de 11 ani, sub comanda englezului Terry Venables, care a spus că niciodată nu a mai fost atât de deprimat precum după acel 7 mai 1986.

“Finala ne-a omorât pe toți”

În plus, după finală, el a fost ignorat complet la banchetul organizat la hotelul Alfonso XIII din Sevilla și care ar fi trebuit să celebreze cucerirea Cupei cu Urechi Mari. A fost o recepție cu 300 de invitați, printre care s-au numărat toți antrenorii de până atunci din istoria Barcelonei, dar atmosfera a fost una sumbră, potrivit Marcos Alonso: “A fost ceva oribil. Toată lumea parcă murise.”

De la acea petrecere, a lipsit Bernd Schuster, care a părăsit stadionul imediat după ce a fost înlocuit în minutul 85 cu Moratalla. Colegii germanului se gândeau deja la fiesta de după finală, dar Schuster îi anunțase încă dinaintea jocului că va pleca direct spre aeroport, unde îl aștepta un avion privat închiriat de soția lui. Cumva, premoniția lui s-a adeverit, iar toată organizarea petrecerii s-a dovedit a fi în van.

Eșecul nu doar că a afectat moralul tuturor, dar a avut repercusiuni majore asupra viitorului acelei echipe a Barcelonei, după cum a declarat Steve Archibald: “Finala ne-a omorât pe toți. Echipa care cucerise titlul și a ajuns în finala Cupei Campionilor ar fi trebuit lăudată și încurajată să meargă mai departe, dar nu așa s-a întâmplat. Trebuia să fie începutul a ceva special. Am fost la doar un penalty distanță de câștigarea trofeului, dar nu a existat o gândire limpede.”