Ce a pățit I.L. Caragiale când a mers în inspecție la școlile din Neamț: “Nu te mai bate cu proştii, că te răpun”

Nenea Iancu, așa cum era alintat Ion Luca Caragiale de către cunoscuți și camarazii din zona culturală, a avut parte de o întâmplare haioasă trăită când mergea în inspecție la școlile din Suceava și Neamț.

I.L. Caragiale, revizor școlar pentru judeţele Neamţ şi Suceava

Ion Luca Caragiale, cel mai mare dramaturg român, personalitatea culturală care a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor, a fost, pentru o scurtă perioadă, revizor şcolar pentru judeţele Neamţ şi Suceava.

Printr-un decret regal, imediat după ce a împlinit 30 de ani, Caragiale a fost numit revizor şcolar pentru judeţele Baia (Suceava) şi Neamţ, cu reşedinţă la Piatra Neamţ.

Mandatul său în funcție era pentru patru ani, însă acesta a activat doar în perioada 1 octombrie 1881 – 28 februarie 1882.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

În acest scurt interval, marele dramaturg a trăit numeroase întâmplări care au rămas întipărite în memoria autorilor vremii.

I.L. Caragiale, către Octavian Goga, după o aventură de la Piatra Neamț: “Nu te mai bate cu proştii, că te răpun”

La trei decenii distanță de la activitatea sa din județele Moldovei, cu prilejul unei vizite pe care i-a făcut-o lui Octavian Goga, aflat în detenţie la penitenciarul din Seghedin, Nenea Iancu i-a povestit acestuia o întâmplare haioasă petrecută în anii în care era revizor şcolar la Neamţ.

Avea să fie ultima întâlnire dintre cele două uriașe personalități ale literaturii românești.

”La Seghedin în închisoare, unde ispăşeam o pedeapsă ungurească, acolo l-am văzut ultima oară.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

I s-a părut că între zidurile reci ale unei singurătăţi nedorite trebuie să-mi trimită cât mai multe semne din dragostea cu care m-a învrednicit”, scrie Goga, în lucrarea sa, ”Amintiri despre Caragiale”, apoi redă istorisirea lui I.L. Caragiale.

”Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun… Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma cuminţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. 

Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi înfige capul în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele… Nimic mai greu decât să cârmuiești proştii… Ei au un instinct de împotrivire organică… Să vezi…

Mai acum vreo treizeci de ani eram revizor şcolar la Piatra-Neamţ… Trenuri nu găseai prin Moldova, mergeam la inspecţii călare… Avea popa o iapă murgă… Zic, să mi-o dai părinte dimineaţă… Popa zâmbea.

Prea bucuros, domnule Iancule. Şi-am plecat… Cât m-a zolit iapa ceia, mă… Oricum dam din căpăstru ieşea rău… N-o puteam cârmui nicidecum… M-am întors la vreo două ceasuri tot apă: Părinte, cât face iapa asta ? Face zece galbeni! Ei, pune d-ta cinci, să pui şi eu cinci, s-o tăiem, că asta-i om! Ba să n-o tăiem, domnule Iancule, mai bine să-i învăţăm năravul…”

Apoi, proprietarul animalului i-a explicat lui Caragiale care e soluţia pentru a-l putea stăpâni şi conduce pe drumurile lungi din inspecţii:

”Ştii ce ? Când o încaleci şi ajungi la o răspântie, dacă vrei s-apuce la stînga, tu să tragi de frâu la dreapta… Da să tragi cumplit, auzi… Să vezi c-o ia la stânga… Aşa am făcut… Ei vezi, la prost trebuie meşteşug, nu glumă, ascultă-mă…”, povestea Caragiale.