Drama care i-a măcinat ultimii ani din viață lui Ion Luca Caragiale. A fost nevoit să plece din România și a murit departe de casă

Ion Luca Caragiale s-a remarcat prin opera sa și a reușit să devină unul dintre scriitorii de referință ai literaturii române. Dincolo de creațiile dramaturgice comice și moralizatoare, care au rămas relevante și la mai bine un secol după ce au fost scrise, a existat, însă, și omul Caragiale, un om care a murit departe de țară, din propria sa voință.

Cum a ajuns Ion Luca Caragiale să trăiască la Berlin, într-un ”auto-exil” departe de țară

Cu toate că de multe ori nea Iancu a fost acuzat că nu și-ar iubi patria și neamul, acesta a fost, în realitate, un mare pasionat de propria-i țară. Asta a făcut și mai grea eventuala plecare a sa din România și decesul într-o țară străină.

Ion Luca Caragiale a murit departe de casă, la Berlin, la 9 iunie 1912. A fost o decizie personală aceea de a pleca din țară, care a venit în urma unui scandal important în care a fost atras dramaturgul. Totul a pornit de la drama Năpasta, pe care acesta a publicat-o în anul 1890. La ceva mai bine de un deceniu de la apariție, în 1901, au apărut acuzații conform cărora opera este un plagiat după piesa Nenorocul, scrisă de István Kemény.

Sprijinit de avocatul său, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Caragiale a câștigat procesul intentat împotriva ziaristului Constantin Alexandru Ionescu, ce se semnase cu pseudonimul Caion. În sala de tribunal s-a intrat cu bilet, scandalul din jurul plagiatului ajungând să fie unul cunoscut de mai toată lumea. Chiar și după ce a fost condamnat la trei luni de închisoare și la plata de despăgubiri, Caion nu se lasă și susține că dramaturgul a plagiat din Tolstoi. Ulterior, iese la iveală faptul că scriitorul maghiar István Kemény și a sa operă nu există, fiind vorba de fapt de o farsă pusă la cale de Caion. ”Domnul Caragiale s-a purtat nedemn cu mine, iar eu am vrut să mă răzbun. Dumnealui e vinovatul, eu nu sunt decât victima şcolii sale”, afirma gazetarul.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

De aici încolo, opera lui Caragiale a ajuns să fie atacată constant, iar renumele său pătat. Aceste lucruri l-au urmărit pe autor până la finalul vieții. Încă din 1904, acesta a decis să părăsească țara și să se mute în Berlin, alături de familie. Deși se simțea bine în Germania, lui nenea Iancu i-a fost întotdeauna dor de prietenii de acasă.

Cum și-a găsit sfârșitul nea Iancu Caragiale

”Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile cari conduc viaţa publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul, viţii demne de compătimit”, scria Caragiale lui Alexandru Vlahuță, un bun prieten cu care făcea schimb de scrisori după plecarea dramaturgului din țară. Vlahuță a insistat constant ca acesta să revină în țară, dar decizia de ”exil” a rămas neschimbată.

S-a stins în noaptea de 9 spre 10 iunie 1912, după ce s-a retras în camera sa. Îi spusese soției sale că va avea mult de lucru, însă aceasta l-a găsit mort a doua zi dimineață, alertată de faptul că acesta nu apăruse până la ora 11. În ceea ce privește boala, sau mai bine zis bolile care i-au curmat viața lui Iancu Caragiale, B. Jordan și Lucian Predescu afirmă că ”a murit discret de parcă s-ar fi jenat să tulbure liniştea sufletească a celor dragi cu mizeriile ultimelor sale clipe. Cauza morţii lui Caragiale este arteroscleroza, combinată cu boala de inimă de care se stinsese aproape tot neamul lui Caragiale.”

Deși a murit în ziua de 9, a mai durat încă două săptămâni până ce acesta să fie înmormântat la București. Vagonul mortuar în care se afla trupul neînsuflețit al marelui scriitor ar fi rătăcit mai multe zile în Austria și nu numai: ”Prin ziare îşi face locul zvonul că vagonul mortuar rătăcise două săptămâni pe liniile austriece, ajungând în ţară fără hârtiile trebuitoare, pierdute şi ele, că vagonul popsise întâi în Ardeal, apoi în vestita staţie B.M.. Funcţionarii staţiei B.M, neştiind ce se află în vagonul care venise fără acte, îl deschid şi dau peste rămăşiţele pămâneşti ale marelui Caragiale. Ce crudă ironie a soartei!” scriu aceiași doi autori despre dramaturg.

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

Cine au fost copiii lui I.L. Caragiale. De la singura fiică avem însemnări valoroase despre nea Iancu, omul de zi cu zi

Maestrul Caragiale a avut trei copii, pe Mateiu, pe Luca și pe Ecaterina. Toți trei și-au urmat tatăl în pasiunea pentru scris. Mateiu este autorul unui faimos roman din literatura autohtonă, Craii de Curtea-Veche. Acesta a trăit până la 50 de ani, stingându-se din viață în 1936.

Luca Caragiale a trăit doar 27 de ani, însă a lăsat în urmă romanul Nevinovățiile viclene și volumul de versuri Jocul oglinzilor. Cele două au fost publicate postum, cu sprijinul lui Barbu Cioculescu și al Ecaterinei Logadi în 1967, respectiv în 1972.

Ecaterina, singura fiică a dramaturgului, a trăit până la venerabila vârstă de 90 de ani, lăsând în urmă un manuscris compus din însemnări memorialistice despre tatăl său. De la ea aflăm, astfel, cât de greu a fost, uneori, traiul familiei: ”Mama mi-a spus mai târziu că, la acea epocă, deși tata era în plină putere de creație, o duceau foarte greu. Lipseau multe în casă și mai cu seamă banii. La un timp nu aveam nici pentru masă, și uneori mama aștepta istovită să vină tata cu banii obținuți din vânzarea unor cărți din bibliotecă. Mama suporta eroic acele lipsuri și nu se plângea niciodată” – asta se întâmpla la scurt timp înainte ca familia să părăsească România.

Nea Iancu Caragiale a fost înmormântat în Cimitirul Bellu. Ulterior, la aniversarea a o sută de ani de la nașterea marelui dramaturg, trupul acestuia a fost deshumat. A fost mutat pe Aleea Scriitorilor, alături de Mihai Eminescu.