Ce face soprana Daniela Vlădescu, fosta iubită a lui Nicu Ceaușescu

Daniela Vlădescu, poate cea mai cunoscută soprană din perioada comunistă, datorită relației cu Nicu Ceaușescu, face dezvăluiri exclusive cu ocazia împlinirii a 67 de ani.

Daniela Vlădescu vorbește despre regrete și trădare

Marea soprana Daniela Vlădescu a împlinit, pe 10 decembrie 2023, vârsta de 67 de ani. Mărturisește că, de la 20 de ani, nimic din ce și-a dorit nu s-a mai împlinit. A învățat să trăiască frumos într-o lume găunoasă plină de trădători.

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cunoscuta soprană mărturisește că rar a zâmbit fericită și că, de cele mai multe ori, s-a luptat pentru alții. Spune că, de ziua ei, își dorește o lume lipsită de ticăloșie și că a făcut mari sacrificii în relațiile pe care le-a avut. Marea soprană a avut o relație foarte mediatizată cu Nicu Ceaușescu, relație care nu a durat, așa cum si-ar fi dorit celebra soprană.

Daniela Vlădescu: “În singurătatea mea mi-am spus ca totul va fi bine”

La mulți ani, doamnă Daniela Vlădescu. Sincer, ce vă doriți cel mai mult, nu neapărat de ziua dumneavoastră?

Digi24.ro

Elveția a câștigat Eurovision 2024, ediție controversată din cauza războiului din Gaza. Nemo a spart trofeul iar publicul a huiduit EBU

-Am să răspund sincer, cu riscul de a nu fi crezută. Îmi doresc să trăiesc într-o Lume a Iubirii, a Credinței, a Păcii, a Generozității, a Adevărului, a Bunăstării, a Recunoștinței, a Onoarei, a Siguranței. În astfel de Lume cred că oamenii ar fi mai buni și mai drepți, iar răutatea, lăcomia, minciuna, ticăloșia nu și-ar mai găsi loc.

Cum vă petreceați ziua în copilărie? Ce cadouri primeați de la părinții dumneavoastră?

-Am avut o familie minunată pe care orice copil o merită. Familia mea m-a iubit, m-a îngrijit, m-a educat și a trăit pentru mine. Primeam tot ceea ce ei îmi puteau oferi. Primeam darurile cu aceeași dragoste cu care ai mei mi le făceau și niciodată așteptările nu îmi erau înșelate.

Cum era Daniela Vlădescu la 20 de ani si cum este azi, la 67? Cât din Daniela cea mică mai există?

-La 20 de ani eram studentă și la mama acasă cum s-ar spune. Deci eram fericită, iubitoare, încrezătoare. La 67 de ani îmi pare rău că nu mai am 20, și asta nu din cochetărie. Dar nimic din ceea ce îmi doream pentru viața mea nu s-a împlinit. 47 de ani de părere de iubire, părere de carieră, părere de prietenie, părere de încredere.

Digisport.ro

FOTO Au apărut imaginile: cei de la FCSB au făcut show în club, după câștigarea titlului!

Lumea pe care o credeam frumoasă s-a dovedit a fi găunoasă, oamenii în care am crezut s-au dovedit a fi trădători. Sistemele în care am trăit s-au dovedit a fi imperfecte. Dar mi-au rămas amintirile. Din ele trăiesc și în ele îmi găsesc refugiul din viața cotidiană. Și mi-au rămas cățelușii și pisicuțele, prieteni devotați care fac viața să fie frumoasă.

“Ar fi fost totul perfect, dar mai erau și oamenii”

De ce tocmai muzică clasică? Când ați știut că asta e vocația dumneavoastră?

-Am cântat frumos de la 3 ani, la grădiniță. Am moștenit-o pe mama mea care avea o voce încântătoare. Părinții mei au dorit să urmez școala de muzică și Dumnezeu și-a întins Puterea-I minunată asupra mea. Ar fi fost totul perfect, dar mai erau și oamenii. Am răzbit prin încercări și nedreptăți. Nu m-am luptat, căci știu să lupt doar pentru alții. Am trăit frumos, cântând și iubind deopotrivă, plângând și arareori am zâmbit fericită la câte o reușită întâmplătoare. Muzica este viață pentru noi toți. Muzica clasică este maximum de carieră pentru un cântăreț și aduce atâta bucurie sufletului, fie că o interpretezi sau o asculți.

Aveți o carieră impresionantă. Există vreun preț al succesului pe care a trebuit să-l plătiți?

-Nu pot spune că am făcut carieră, dar pot spune că am muncit cântând cu tot sufletul. Dăruind instituțiilor în care am lucrat fără oprire toată recunoștința mea, tot potențialul meu și tot sufletul meu. Nu știu dacă am făcut bine sau rău dar acum, ca manager al unei instituții de spectacol, mi-aș dori să am colegi asemenea mie: responsabili, generoși, altruiști, devotați.

”Iubirea sinceră înseamnă și sacrificiu”

Sunteți o femeie superbă. Ați declarat, la un moment dat, că mereu ați iubit cu sacrificii. Cum așa?

-Am fost un bebeluș frumos, o tânără drăguță și plină de viață, o femeie decentă și discretă. Iubirea sinceră înseamnă și sacrificiu.

Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră?

-Au fost foarte multe ‘cel mai greu moment din viața mea’. Am reușit să merg mai departe iubindu-i pe ai mei, nevrând să le aduc tristețe, grijă și suferință. Apoi, în singurătatea mea, spunând că totul va fi bine. Și cu credință!

Ce nu știe lumea despre dumneavoastră și ați vrea să spuneți azi?

-Iubesc nespus de mult animalele, mai ales pe cele abandonate. Îngrijesc niște căței într-un adăpost, care nu este al meu, din Giurgiu, în câmp. Îngrijesc și hrănesc pisicuțele din toate drumurile mele și am 5 pisicuțe și 4 căței acasă la București.

Colegii îi făceau farse pe scenă

Vă mai aduceți aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-Sunt fericită că am prins vremurile când pe scenă se făceau glume și colegii se aliau pentru a face o farsă. Eram la Opera din Brașov, la începutul activității mele. Aveam rolul de subretă, Măriuca, în opereta Răspântia de Florin Comișel.Trebuia să îmi cânt aria cu un coșuleț în mână, coșuleț pe care îl luam din culise la intrarea în scenă. Era o arie veselă și trebuia să fiu sprintenă și entuziastă.

Am pus mâna pe coș și abia l-am urnit de jos. Colegii de distribuție îl umpluseră cu greutăți de scenă, cred că erau vreo 20 de kg într-un coș de paie. L-am ridicat cu greu în brațe, mi-am dat sufletul cărându-l în scenă și am cântat ariuța exuberantă ca pe un cântec funerar, stand nemișcată la colț de scenă. Abia mai respiram și mă mir și acum că am primit și aplauze.

Vă place să gătiți? Care sunt preparatele care vă ies cel mai bine?

-Îmi place să gătesc spaghetti, sushi, salată de boeuf (aș zice că e de pui), supiță de găină cu găluști și tiramisu. Dar asta destul de rar. În rest gătesc minunatele preparate gata de pus la copt sau încălzit, de la un minunat magazin cu produse din lumea întreagă. Nu vreau să credeți că mă fandosesc cu bucate italienești sau japoneze. Uneori însă îmi este atât de dor de locurile minunate în care am trăit experiențe de neuitat încât îmi încerc talentele gătind mâncarea  lor tradițională.

“În meseria de artist nu trebuie să fi frumos”

Considerați că frumusețea a reprezentat un atu în meseria pe care o aveți?

-În meseria de artist nu trebuie să fi frumos. Trebuie să ai talent, să ai Îngerii aproape, să fi agreabil și să îți cunoști rolul de a face spectatorii fericiți. Iar sufletul cald și bun cucerește mai mult decât orice.

Unde vă petreceți, anul acesta, sărbătorile de iarnă?

Acasă, cu pisoii și cățeii mei, scriind mesaje celor pe care îi cunosc, celor pe care îi prețuiesc. Celor cărora le sunt recunoscătoare și celor pe care îi iubesc, și Dreaming of a White Christmas!