Ce mâncau, de fapt, românii în jurul anilor 1920. Pâinea era un lux, se consuma doar de sărbători, cele de bază fiind de cele mai multe ori verdețurile. Alimentația s-a schimbat radical de atunci și până în prezent.
Preparatele culinare gătite și savurate în urmă cu mai bine de 100 de ani sunt complet diferite față de cele savurate acum. Hrana românilor din urmă cu un secol era compusă în special din diferite feluri de verdețuri.
Mămăliga se mânca aproape în fiecare seară, după ce oamenii veneau de la muncă și era consumată cu zeamă cu urzici, măcriș sau tocană. În plus, la câmp nu era lipsită din pachet și se mânca rece cu slănină, ceapă, ou fiert și ocazional brânză.
Urzicile, loboda, știrul sau păstăile erau foarte des întâlnite, mai ales că se puteau găsi cu mare ușurință primăvara. De asemenea, legumele nu lipseau din gospodăriile românilor. Fructele erau la îndemâna tuturor.
Totodată, bulzul făcut la grătar obișnuia să fie pregătit destul de des și savurat alături de tocăniţă de ciuperci, cartofi, fasole sau zacuscă de vinete.
Produsele din lapte, brânză sau unt erau savurate o singură dată pe săptămână. Brânza și smântâna erau considerate mâncăruri ”scumpe” pentru a fi savurate în zilele obișnuite de peste an.
Carnea se găsea ocazional pe masă, în zilele de duminică sau de sărbători. La fel se întâmpla și în cazul pâinii, care era un lux printre oameni. Potrivit adevarul.ro, mămăliga era de bază și se făcea uneori și de trei ori pe zi.
În aceeași notă, acest fel de mâncare era gata mult mai repede decât pâinea care avea să fie pusă la masele românilor abia de la jumătatea anilor ’50.
Făina albă de grâu era foarte prețuită în urmă cu 100 de ani și era folosită la cozonaci, colaci sau alte produse cu semnificație spirituală.