Înainte ca alfabetul să fie inventat, primele forme de scriere erau bazate pe simboluri pictografice, cunoscute în ziua de astăzi sub numele de hieroglife. Și până la literele pe care cu toții le folosim astăzi a fost un parcurs destul de lung.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, alfabetul reprezintă „totalitatea literelor, așezate într-o ordine convențională, reprezentând sunetele de bază ale unei limbi”. Dar care este istoria acestuia?
Hieroglifele au fost primele forme de scriere cunoscute de om. Semnele erau produse cu ajutorul unui ac presat în argilă. Dezavantajele erau, însă, multiple. Pentru a identifica un singur cuvânt, era nevoie de un număr mare de simboluri.
În plus, scrisul era complex și doar un număr mic de scribi foarte pregătiți îl puteau descifra. Astfel, între anii 1850 și 1700 î.Hr, poporul semitic vestic, de pe coasta de est a Mediteranei, acolo unde locuiau grupuri feniciene și ebraice, au dezvoltat primul alfabet din lume.
Cuprindea o listă scurtă, de doar 22 de caractere, iar vocalele lipseau cu desăvârșire. Se scria de la dreapta la stânga și a fost popularizat de negustorii maritimi fenicieni ce trăiau într-o parte a Libanului de astăzi, Siria și Israel.
Alfabetul format din consoane era cunoscut sub numele de abjad și avea o formă destul de simplă, astfel încât comercianții să poată învăța rapid cum se scrie și se citește. Prin urmare, s-a răspândit cu ușurință.
În secolul al VIII-lea î.Hr, alfabetul fenician a ajuns până în Grecia, unde a fost modificat în așa fel încât să se adapteze limbii. Unele litere s-au păstrat, în timp ce altele au fost eliminate, dar cel mai important este faptul că au fost introduse vocalele.
Este și principalul motiv pentru care o mare parte dintre cercetători consideră că acesta este și momentul în care primul alfabet adevărat a fost creat. Din acest punct, orice text putea fi citit și pronunțat fără rețineri. De asemenea, numele pe care îl știm astăzi a fost dat de primele două litere ale grecilor: alfa și beta.
Dacă la început în limba greacă se scria de la stânga la dreapta, ulterior s-a modificat în bustrofedon. Acesta reprezintă un fel de scriere foarte veche, în care rândurile puteau merge fără întreruperi de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, scrie historia.ro.
Forma aceasta de scriere este cel mai des întâlnită în manuscrise antice și alte asemenea inscripții. Oricare alineat nou era scris în oglindă, cu literele inversate. După aceea, direcția a fost setată de tiparul pe care îl știm și astăzi.
În timp, din alfabetul grec au derivat toate celelalte, printre care și cel latin, răspândit pe teritoriul Europei. De asemenea, s-a format și alfabetul chirilic, precursorul celui rus. Pe de altă parte, de menționat este că există și „alfabete pierdute”.
Dintre acestea amintim de cel nabatean, etrusc si roman. Pentru că mesajele rămase în urmă sunt într-un număr mult prea mic, precum și din cauza lipsei textelor bilingve care să permită decodificarea, acestea au rămas nedescifrate.