Cine sunt cei care au ca misiune reprimarea protestelor din Iran. Miliția antrenată să ucidă pentru regim

După aproape douăsprezece săptămâni de revoltă antiguvernamentală a poporului iranian, activiștii pentru drepturile omului spun că numărul morților a crescut la peste 400 de persoane – inclusiv 60 de copii – în timp ce alte mii de persoane sunt în detenție.

Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, responsabil pentru reprimarea disidenței

Cei mai mulți au fost încarcerați, răniți și uciși de către un grup militarizat, antrenat de regim pentru a înăbuși disidența cu orice preț.

Relatările zilnice despre represiunile brutale ale statului împotriva propriilor cetățeni, despre uciderea tragică a unor persoane, despre detențiile nefondate, precum și despre o serie de mărturisiri forțate recurente – practicate de regim – au înfuriat și mai mult milioanele de iranieni care continuă să își riște viața pentru schimbare.

Doar o mână de protestatari – în principal persoane de profil înalt – au fost eliberați pe cauțiune în ultimele zile, într-un efort de a servi propagandei regimului.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Pe lângă alte forțe armate ale guvernului iranian, o mare parte din violențele exercitate împotriva protestatarilor sunt orchestrate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).

Cunoscut în farsi ca “Sepah e Pasdaran e Enghelab e Eslami”, care se traduce prin “legiunea gardienilor Revoluției Islamice”, IRGC este unul dintre cele mai puternice, diversificate și puternic militarizate ramuri ale forțelor armate ale regimului islamic, scrie publicația TIME.

Această entitate puternică se subordonează direct liderului suprem al țării, Ali Khamenei, și a fost sancționată de SUA și de alte țări ca fiind un grup terorist.

Grupul este înarmat cu propriile sale forțe navale, aerospațiale, de informații, terestre și străine (Quds), împreună cu propria miliție – voluntarii cunoscuți sub numele de Basij, a căror prezență nerestricționată în toate aspectele societății iraniene rămâne o sursă profundă de neliniște și ranchiună în rândul cetățenilor iranieni.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

IRGC, înființat de ayatollahul Ruhollah Khomeini

IRGC a fost înființat în 1979 de către fondatorul Republicii Islamice, ayatollahul Ruhollah Khomeini, cu scopul de a crea o armată de devotați cu încărcătură religioasă a cărei unică misiune ar fi fost să protejeze “valorile” și “ideologia” “revoluției islamice” atât de amenințările interne, cât și de cele externe.

Cu toate acestea, în timp, IRGC a reușit să evolueze atât într-o forță politică, cât și comercială, sporindu-și influența în cadrul celor mai puternice conglomerate și industrii ale țării – inclusiv în domeniul petrolului și al gazelor – și o influență pătrunzătoare în mare parte din afacerile politice ale țării.

Dar, în esența sa, entitatea nu și-a abandonat misiunea de a proteja o “revoluție” care este susținută acum doar de o minoritate slabă, dintre care mulți sunt influențați de ideologie.

“Sunt înarmați, au creierul spălat ideologic și sunt ușor de mobilizat”, spune un student la științe politice din Teheran care a avut multiple întâlniri cu grupul.

“Basij este una dintre cele mai puternice și mai sofisticate creații ale regimului islamic”. El a adăugat că manipularea adânc înrădăcinată a regimului, atât asupra bărbaților, cât și asupra femeilor, a creat un aparat de apărare “cu costuri reduse”, dar extrem de “eficient”.

“Atunci când îți îndoctrinezi armata printr-o ideologie dură ca piatra, care este atât de adânc înfiptă în mințile lor, împletită în fiecare aspect al vieții lor și prezentă în întreaga lor identitate, atunci știi că ai o forță invincibilă – un zid de beton care le cuprinde întreaga lor ființă și care nu poate fi spart vreodată”, a declarat studentul, care a cerut să nu fie numit pentru propria sa securitate.

Cine sunt cei care se alătură IRGC?

Atunci când iranienii ies în stradă – așa cum au făcut-o în peste 130 de orașe din întreaga națiune de la moartea, la 16 septembrie, a lui Masah Jina Amini, în vârstă de 22 de ani, în timp ce se afla în custodia mult detestatei poliții a moralității – numărul lor este completat de huligani necredincioși, precum și de indivizi oportuniști (cunoscuți sub numele de forțe în civil) al căror angajament nu provine neapărat din convingeri ideologice devotate, ci mai degrabă din câștiguri profesionale, politice și financiare prin intermediul asocierii.

La sfârșitul săptămânii, în ceea ce este considerat în general ca fiind o altă lovitură publicitară a regimului iranian, șeful sistemului judiciar iranian a anunțat remarci ambigue cu privire la “închiderea” faimoasei poliții a moralității care, de-a lungul anilor, a fost redenumită și rebranduită de către regim.

Asta în timp ce niciun alt oficial guvernamental – potrivit postului oficial de radio și televiziune al Republicii Islamice – nu a confirmat încă desființarea acestei instituții.

Între timp, este cunoscut faptul că, deși ”revoluționarii” înrăiți sunt relativ puțini la număr, ei sunt extrem de puternici.

Sursele TIME estimează că acest grup reprezintă aproximativ 10% din populația de 83 de milioane de locuitori ai Iranului – aproximativ 8 milioane de adepți a căror existență este definită în acest regim.

Unii dintre acești cruciați sunt infractori care se alătură forțelor pentru a li se reduce sentința. Alții sunt delapidatori oportuniști care continuă să facă avere prin loialitatea lor față de acest sistem care le-a permis să încheie unele dintre cele mai mari afaceri comerciale, industriale și petroliere și să participe la multe afaceri profitabile în sectorul public și privat.

De-a lungul anilor, o mare parte din această bogăție a crescut și mai mult ca urmare a unei economii falimentare din cauza sancțiunilor occidentale, la care se adaugă corupția internă și lipsa unui sistem de reglementare.

Aceasta în timp ce mulți dintre copiii și membrii de familie ai acestor persoane de rang înalt din interiorul regimului și ai oficialilor IRGC își cheltuiesc averea în străinătate – inclusiv în SUA, Regatul Unit și Canada.

IRGC, responsabil pentru înăbușirea protestelor din 2009

În urma alegerilor prezidențiale iraniene din 2009, care au fost foarte contestate, regimul a reprimat brutal și rapid protestele pașnice de susținere a “candidaților reformiști”, în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de “mișcarea verde”.

Deși nu a fost niciodată confirmată, mulți iranieni cred că, la acea vreme, regimul și-a folosit influența regională pentru a alinia forțe paramilitare din Liban, Irak și Siria pentru a impulsiona atacurile împotriva propriului popor – o practică despre care se crede că este utilizată până în prezent de IRGC pentru a reprima disidența în țară.

La vremea respectivă, generalul Hossein Hamedani însuși – comandantul IRGC ucis în Siria în 2015 – a fost responsabil pentru utilizarea unor astfel de forțe în înăbușirea protestelor din 2009.

În ultimul său interviu, el a confirmat prezența a 45.000 de membri Basij în Teheran, precum și a mii de “huligani și justițiari” care erau ținuți în case sigure până când erau eliberați de către comandamentul său.

“Am auzit unele dintre aceste forțe de securitate vorbind în arabă și pe unii care au vorbit farsi cu un accent ciudat”, a explicat Sara, o firaniancă în vârstă de 36 de ani, care a solicitat un pseudonim din motive de siguranță.

Sara a crescut într-o familie ultrareligioasă. Deși propriii ei părinți nu lucrau pentru guvern, aceștia se asociau cu membrii familiei IRGC prin intermediul adunărilor religioase și al evenimentelor organizate de guvern.

Când avea 20 de ani și era recent divorțată, Sara își amintește că a fost recrutată să se alăture forțelor de politică morală din afara Teheranului.

Ideologia femeilor care susțin IRGC

“Eram disperată să fac bani”, spune ea, explicând cum un prieten (a cărui familie făcea parte din IRGC) i-a recomandat să se alăture Basij-ului unei moschei locale. “Eu am refuzat. Am știut chiar atunci și acolo că nu vreau să fac parte din acel sistem. Oricât de religioasă aș fi fost, am știut că nu acesta este islamul pe care îl practic – indiferent de prețul pe care îl plătesc.”

Astăzi, ea a renunțat la voalul negru lung, cunoscut sub numele de chador, și, în multe privințe, și-a abandonat familia care a ținut-o pentru cea mai lungă perioadă de timp într-o comunitate izolată și limitată de revoluționari cu idei similare. Este o mamă singură, cu un copil de 15 ani, care își crește fiul și lucrează ca estetician în Teheran.

Într-o luptă care, în mai multe feluri, este condusă de femei iraniene, ceea ce este poate cel mai puțin de înțeles este ideologia femeilor membre Basij.

“Aceasta este o propoziție pe care am auzit-o de nenumărate ori de la aceste femei: ele cred că femeile au fost create pentru a da naștere și a crește zeloți-soldați ai islamului”, spune Sara, amintindu-și cum, în numeroase ocazii, a văzut femei ai căror soți Sepahi și Basij le lăsau la evenimente religioase, iar apoi plecau cu o altă femeie.

Într-o conversație recentă cu o tânără care a fost ținută în custodia Basij timp de 48 de ore după ce a fost reținută în timpul protestelor, Sara a văzut la fața locului furia și mânia ei. “Nu a putut vorbi zile întregi.”

Cruzimea adepților IRGC

Sara a explicat cum femeia a fost spânzurată de mâini cu un inel de metal în jurul gâtului. Ea crede că experiența de scurtă durată a femeii în închisoare s-a datorat doar rezultatului conexiunilor guvernamentale ale familiei sale.

“A fost atât de bolnavă timp de câteva zile încât am crezut că a fost violată. Cu toate acestea, ea ne-a spus că și-ar fi dorit să fi fost”, subliniind trauma mentală și psihologică severă provocată femeii.

“Ne-a povestit cum bărbații veneau la ea și îi povesteau, în detaliu, totul despre celelalte fete pe care le-au arestat și cum în fiecare seară își alegeau favoritele.”

Dar pentru Sara, nimic din toate acestea nu reprezintă o surpriză.

“Mințile lor sunt bolnave. Se bucură făcându-ți rău și cred că, dacă ei nu pot avea ceva; nici tu nu poți avea. Ei cred că, dacă regimul este dur, este pentru că ei știu mai bine”, explică ea, adăugând că religia pe care o practică nu este deloc apropiată de adevăratul islam.

“Nu în asta cred atât de mulți iranieni credincioși. Totul este propagandă și minciuni – toate acestea fiind prezentate drept versiunea lor de islam.”