Colinda românească uitată. Se mai cântă doar în această localitate și are peste 170 de ani. Foarte multe dintre tradițiile și obiceiurile noastre au fost lăsate în urmă și din păcate, nu mai sunt duse mai departe de generațiile actuale.
Colinda unică care se mai păstrează doar într-o anumită parte a țării. Are o vechime de peste 170 de ani și menționează un domnitor român care a jucat un rol important în istorie. Acesta este Alexandru Ioan Cuza.
Urarea specială se numește Plugul Bisocenilor sau Plugul lui Cuza și se mai folosește în prezent doar în localitatea Bisoca din județul Buzău. Satul este situat la poalele munților Vrancei, în depresiunea Bisoca-Neculele.
Locuitorii au ales să ducă mai departe tradiția care este una inedită. Cetele de oameni dintre munți se costumează și poartă măști inspirate din viața reală. În acest fel aleg să încheie anul de aproape două veacuri.
Mai mult, colinda specială este cântată în semn de adâncă recunoștință pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru că el este cel care a dat înapoi pământurile bisocenilor, printr-o reformă agrară fără precedent.
„Doar persoana care spune plugul este fără mască. Tradiția spune că cel care vine și spune plugul o va face la fereastra casei tocmai pentru că fereastra este un loc în care ar putea să intre duhurile rele și atunci este un fel de păzitor al casei.
Este o tradiție păstrată de ani buni. Se spune că este o tristețe să nu fii colindat, acest plugușor îți urează noroc pentru anul care vine”, a spus președintele Asociației Zestrea Bisoceană, Aura Cășaru, notează Adevărul.
Plugul Bisocenilor este considerat o adevărată comoară culturală a Ținutului Buzăului. Recent, a fost scris de mână, pe hârtie de împachetat, de Nicoleta Ungureanu. I-a luat 9 ore să aștearnă totul pe suportul neobișnuit.
Versurile ocupă aproximativ 15 metri lungime. Colinda a fost expusă publicului urban la o expoziție găzduită de Galeriile de Artă. A fost culeasă din generație în generație și nu a fost uitată de locuitorii din nordul județului Buzău.
„Este plugușorul vechi (secular) al bisocenilor, învățat de mine de la tatăl meu, Ionică Moise, care îl avea scris de flăcău de la viitorul său socru, Ion Neculai, din satul Pleși, așa cum l-au scris bisocenii.
L-am cules, adăugat, completat, din diferite variante vechi bisocene, de la bunicii paterni, Năstase și Neacșa, sau de la alți bătrâni și pe care ăl zic în Ceata Mare de peste 50 de ani”, a spus bisoceanul Moise Constantin, mai arată sursa citată mai sus.