Culturile modificate genetic nu sunt o soluție la schimbările climatice, în ciuda a ceea ce spune industria biotehnologică. Comisia Europeană a lansat în iulie 2023 o propunere de de reglementare a unui număr mare de plante fabricate cu ajutorul noilor tehnici genetice.
În ciuda încercărilor temeinice ale președinției spaniole de a forța un progres, membrii UE nu au ajuns încă la un consens cu privire la acest plan.
Însă, dacă propunerea ar fi aprobată, aceste plante ar fi tratate la fel ca plantele convenționale, eliminându-se necesitatea testelor de siguranță și a etichetării produselor alimentare modificate genetic.
Publicul european a refuzat să accepte orbește alimentele modificate genetic din momentul în care a fost dezvoltată această tehnologie, în mare parte din cauza preocupărilor legate de controlul corporatist, de sănătate și de mediu.
Firmele BioTech încearcă de zeci de ani să le vândă europenilor culturi modificate genetic. Însă majoritatea cetățenilor europeni rămân convinși că aceste culturi realizate cu ajutorul tehnicilor genetice, atât cele vechi, cât și cele noi, ar trebui să fie testate și etichetate.
Dar de unde a apărut această propunere? Se pare că firmele de biotehnologie au reușit să convingă Comisia Europeană că este nevoie de noi culturi modificate genetic pentru a combate schimbările climatice.
Companiile BioTech susțin că, prin creșterea rezistenței culturilor la secetă sau prin îmbunătățirea capacității lor de a absorbi carbon, schimbările climatice ar putea să nu mai pară o provocare atât de dificilă.
Din păcate, prea frumos ca să fie și adevărat. Firmele de biotehnologie au profitat de preocupările tot mai mari legate de schimbările climatice pentru a influența Comisia Europeană printr-o campanie de lobby orchestrată, notează The Conversation.
În 2018, Curtea Europeană de Justiție a statutat că plantele realizate cu ajutorul noilor tehnici genetice trebuie să fie reglementate ca orice alt organism modificat genetic. De atunci, firmele de biotehnologie și aliații lor din cadrul centrelor de cercetare biotehnologică și-au propus să convingă Comisia Europeană de necesitatea unei legislații complet noi.
Primul pas a fost acela de a redenumi tehnicile pe care le folosesc, cu scopul de a se distanța de reputația proastă a modificării genetice. Firmele de biotehnologie au început să folosească în schimb termeni mai acceptabili precum editare genetică și selecția de precizie.
Apoi au susținut că procesele lor nu sunt cu adevărat diferite de ceea ce se întâmplă în natură, prezentându-le ca o versiune avansată a proceselor naturale. Firmele de biotehnologie au nevoie de acest argument pentru a elimina cerința de etichetare, care servește ca o barieră pentru vânzarea produselor lor într-un climat de dezaprobare publică.
Într-un al treilea pas, acestea au profitat de urgența crizei climatice pentru a argumenta că nu mai este timp de teste de siguranță, care sunt de durată. BioTech au susținut că astfel de teste ar împiedica inovarea într-o perioadă de accelerare a schimbărilor climatice.
Această abordare are mai multe defecte. Termenii „editare genetică” sau „selecție de precizie” pot suna mai liniștitor, dar, potrivit sursei citate, sunt în esență termeni de marketing și nu spun nimic despre acuratețea tehnicilor utilizate sau despre efectele lor potențial negative.
Studiile au arătat că noile tehnici genetice pot modifica trăsăturile unei specii „într-o măsură care ar fi imposibilă, sau cel puțin foarte puțin probabilă, folosind reproducerea convențională”. De asemenea, acestea pot declanșa modificări neintenționate substanțiale în materialul genetic al plantelor.
Dar, poate cel mai important, plantele modificate genetic nu sunt soluția la criza climatică. Ele sunt o soluție falsă care pornește de la o întrebare greșită.
Este bine cunoscut faptul că modelul agricol actual contribuie în mod semnificativ la schimbările climatice. Dezvoltarea culturilor modificate genetic este dirijată în mare parte de aceiași giganți agrochimici care au creat și controlează această formă de agricultură.
Companii precum Corteva și Bayer (care a achiziționat compania agrochimică americană Monsanto în 2018) sunt în fruntea cursei pentru a obține brevete pentru noile tehnici genetice și pentru produsele acestora.
Printre exemplele tipice se numără brevetele pentru soia cu un conținut sporit de proteine, porumbul ceros sau orezul care este tolerant la erbicide. Aceste culturi sunt concepute pentru un model agricol axat pe cultivarea pe scară largă a unor soiuri de culturi unice destinate pieței globale.
Acest model agricol se bazează pe cantități impresionante de combustibil pentru distribuție și plasează fermierii într-o stare de dependență față de mașinile grele și de inputurile agricole (cum ar fi îngrășămintele artificiale și pesticidele) derivate din combustibili fosili.
Cercetările au constatat că agricultura în acest mod provoacă epuizarea solului și pierderea biodiversității. De asemenea, crește vulnerabilitatea la dăunători și boli, ceea ce necesită dezvoltarea unor pesticide și erbicide diferite și potențial mai toxice.
Deși firmele de biotehnologie joacă cartea climei, doar o mică parte din culturile modificate genetic în curs de dezvoltare se referă la problemele legate de climă. De fapt, acreditările climatice ale multora dintre aceste culturi sunt îndoielnice. Modificările, cum ar fi creșterea duratei de depozitare sau o mai bună rezistență la transport, sunt menite doar să ușureze funcționarea sistemului nostru alimentar nesustenabil.
În locul consolidării unui model agricol nesustenabil, ar trebui ca acest sector să se concentreze pe refacerea a ceea ce agricultura industrială a distrus: mijloacele de trai ale agricultorilor, biodiversitatea și sănătatea solului.
Numai atunci fermierii vor putea să cultive climate locale care să stocheze în mod natural carbonul și să ofere condiții optime pentru producția de alimente fără a exercita o presiune atât de mare asupra mediului.
Firmele de biotehnologie pledează pentru o politică fără teste, deoarece susțin că noile culturi modificate genetic ar fi sigure. Există însă o problemă. Legislația propusă de Comisia Europeană elimină posibilitatea de a afla vreodată dacă aceste afirmații sunt exacte.
Problemele de sănătate și de mediu sunt adesea rezultatul unor cauze complexe, care interacționează și sunt în mare parte invizibile. Deoarece trasabilitatea și etichetarea nu vor fi obligatorii, va fi foarte dificil să se urmărească orice rezultate adverse până la cauzele lor.
În cele din urmă, oamenii și planeta vor plăti prețul atunci când culturile modificate genetic netestate pătrund în mediile noastre și în lanțul alimentar