Cum a dat Ministerul Finanțelor cu piciorul la 20 de milioane de euro, în dosarul Radu Mazăre. Studiu de caz: prejudicierea statului

Dosarul retrocedărilor din stațiunea Mamaia, în care Radu Mazăre a primit o condamnare definitivă de 9 ani de închisoare, rămâne în continuare fără niciun euro recuperat din totalul de aproape 20 de milioane, cât a stabilit instanța. Șansele ca statul român să mai vadă acești bani sunt zero. Mai grav este că nici nu a încercat vreodată.

Statul român și Municipiul Constanța au refuzat să ceară despăgubiri în dosarul Mazăre

Radu Mazăre a fost condamnat definitiv în anul 2019, în dosarul retrocedărilor ilegale, alături de mai mulți inculpați. Potrivit judecătorilor, faptele s-au petrecut în perioada 2003-2005, iar inculpații au fost trimiși în judecată trei ani mai târziu. Prejudiciul total este de 11.733.999 dolari și 11.011.021,40 euro, pe care foștii oameni din primărie, în frunte cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, trebuie să-l achite în solidar.

Deși pare greu de crezut, statul român și UAT Constanța nu s-au constituit niciodată în parți civile și nu au solicitat despăgubiri în acest dosar. Abia în 2021, Primăria Constanța a deschis mai multe procese civile, prin care încearcă recuperarea a 20 de milioane de euro de la ”defuncta administrație”.

Acțiunile au fost respinse aproape pe linie, pe motiv că cererile au fost depuse mult prea târziu, iar termenul legal de prescripție de trei ani a trecut. Dosarele se află în continuare pe rol, pentru că UAT Constanța a făcut apel. Pe 14 februarie 2023, Curtea de Apel Constanța a admis, totuși, apelul primarului Vergil Chițac și a trimis unul din dosare spre rejudecare. În acest proces, Municipiul Constanța solicită de la Mazăre & Co suma de 2.857.475 dolari. Pe fond, acțiunea fusese respinsă pentru că intervenise prescripția.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Primarul Mazăre, pus să semneze că vrea bani de la inculpatul Mazăre

Motivarea pe fond descrie perfect modul în care autoritățile conlucrau în vederea prejudicierii statului român.

În 2008, judecătorii au trimis o adresă către Primăria Municipiului Constanța prin care solicita ca instituția să se constituie parte civilă în proces, pentru recuperarea prejudiciului. Mai exact, primarului Radu Mazăre i se cerea să solicite despăgubiri de la inculpatul Radu Mazăre. Primarul Mazăre a supus cererea unui vot în consiliul local, care nu a aprobat solicitarea. Deloc surprinzător, ținând cont că mai mulți consilieri și angajați erau, de asemenea, inculpați.

”Prin adresa din data de 20.02.2008, Consiliul Local al Mun. Constanţa a fost încunoștințat de organul de urmărire penală cu privire la obiectul dosarului penal nr. …/P/2005, fiind indicate persoanele învinuite, menţionându-se că prin faptele penale patrimoniul Mun. Constanţa a fost deposedat de terenuri, fiind indicate valorile acestora, faptele imputate fiind menţionate în Ordonanţa penala nr. …/P/2005, comunicată, împreună cu o copie a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.

Cu adresa nr. R29564/16.04.2008, Primăria municipiului Constanța a înaintat copia hotărârii nr. 139/13.03.2008 prin care Consiliul local al municipiului Constanța s-a pronunțat în sensul că, întrucât nu există un raport de expertiză judiciară semnat de un expert judiciar autorizat ANEVAR neutru, nu se poate pronunța asupra existenței sau inexistenței unui prejudiciu cauzat Consiliului local. Prin Hotărârea Consiliului Local al Mun. Constanţa nr. 139/13.03.2008 (fila 262 vol. I), Consiliul Local a susţinut astfel că nu se poate pronunţa asupra existenţei vreunui prejudiciu în patrimoniul UAT Constanţa”, se arată în motivarea instanței.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

În realitate, Primăria Constanța nu avea nevoie de raport de expertiză pentru a se constitui parte civilă

Hotărârea Consiliului Local nu era doar imorală, ci și ilegală. Judecătorii spun că ”pentru angajarea răspunderii civile delictuale nu este necesară stabilirea printr-o hotărâre penală definitivă a vinovăției făptuitorului, fiind suficient ca persoana prejudiciată să îl cunoască”.

Practic, Primăria Constanța era suficient să ia la cunoștință și să-și manifeste intenția de recuperare a prejudiciului, nu să aștepte o decizie finală a instanței sau un raport de expertiză judiciară.

Judecătorii au trimis adresă către Ministerul Finanțelor încă din 2008. ”În mod nejustificat, Ministerul Finanțelor nu a răspuns”

Într-un alt dosar, pentru recuperarea sumei de 4.491.657 dolari, respins pe fond, instanța atrage atenția și asupra pasivității statului român, care era obligat să solicite despăgubiri de la Mazăre și ceilalți inculpați.

Ce a făcut statul român, prin Ministerul de Finanțe? Nimic. Pur și simplu nu a răspuns cererii venite de la judecători.

”Nici reclamanta (UAT Constanța), în calitate de parte vătămată, și nici Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de parte vătămată, nu s-au constituit părți civile (aspect reținut și de Înalta Curte de Casație și Justiție – in Decizia penala nr. 32/A/2019 – f. 359). (…)

Astfel, s-a reținut că, în baza adresei nr.29/P/2005 din 19.02.2008, însoțite de documente justificative, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost încunoștințat asupra tuturor situațiilor de fapt care au dus la cauzarea prejudiciului. În mod absolut nejustificat, Ministerul Economiei și Finanțelor nu a răspuns (vol.95, f. 329-331)”, se arată în motivare.

În februarie 2008, ministrul economiei și finanțelor era nimeni altul decât Varujan Vosganian. Nici el și nici ceilalți demnitari care l-au urmat nu au făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului. Din această cauză, instanța care l-a condamnat pe Mazăre nu a fost interesată de partea civilă a procesului, judecând doar presupusele fapte penale ale inculpaților.

Culmea e că nici măcar după condamnarea definitivă, statul român nu a introdus o acțiune civilă, așa cum a făcut UAT Constanța. De asemenea, nici nu a făcut cerere de intervenție, deși avea dreptul.

Avocații condamnatului Mazăre, despre primarul Mazăre: ”UAT Constanța a stat în pasivitate”

Mai mult, avocații lui Radu Mazăre au profitat din plin de această situație și au marșat pe excepția prescripției dreptului la acțiune. Cu alte cuvinte, condamnatul Mazăre i-a bătut obrazul primarului Mazăre că nu a acționat pentru recuperarea prejudiciului.

”Ori în speță, a arătat pârâtul, persoanele vătămate, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice si UAT Constanța nu s-au constituit parte civila în procesul penal.

UAT a stat în pasivitate și nu a acționat în paralel pe cale civilă, ci abia ulterior soluționării definitive a procesului penal (în cadrul căruia s-a dispus însă, pe latura civilă desființarea dispozițiilor de retrocedare) a inițiat prezenta acțiune in răspundere civila delictuala întemeiată pe dispozițiile Art. 998 si urm. din C. civ. de la 1864 pentru recuperarea unui prejudiciu prezentat încă de la început în dosar, inclusiv în rechizitoriul ce i-a fost comunicat Primăriei Constanța in urma cu 13 ani, la data de 13.03.2008”, se mai arată în dosar.

Nici terenurile nu au fost recuperate

În perioada în care era primar, Radu Mazăre a semnat pentru retrocedarea abuzivă a unui număr de 80 de terenuri din proprietatea statului român (49 de terenuri) și a UAT Constanța (31 de terenuri). Prin decizia penală, instanța a decis restabilirea în starea inițială a respectivelor terenuri.

În 2020, UAT Constanța a cerut anularea dreptului de proprietate a beneficiarilor (printre care: Cristian Borcea sau Dragoș Săvulescu), însă dosarul nu s-a finalizat nici azi, fiind pe rolul Tribunalului București. În acest caz, statul român este doar intervenient forțat cu titlu provizoriu.

În paralel, UAT Constanța a deschis șase acțiuni civile în care cere despăgubiri civile de la Radu Mazăre și oamenii lui. Dintre acestea, una a fost respinsă definitiv, două au fost respinse pe fond iar în apel au fost trimise la rejudecare, două au fost suspendate iar alta se judecă în faza de apel după ce a fost, de asemenea, respinsă pe fond.