Cum a transformat un președinte american adunările electorale din Iowa într-un eveniment major. ”Nu voi minți niciodată”

Pe 26 februarie 1975, un aspirant cu șanse mici la candidatura prezidențială republicană a sosit în Le Mars, Iowa, plin de încredere în perspectivele sale, încredere pe care puțini alții o împărtășeau. Vizita sa avea loc cu aproape un an înainte ca democrații din Iowa să se reunească în cadrul unor adunări electorale pentru a decide candidatul partidului la prezidențialele din 1976.

Cum a transformat un președinte american adunările electorale din Iowa într-un eveniment major

Dar Jimmy Carter, fostul guvernator democrat al Georgiei, politicianul cu zâmbet larg și comportament sobru, era deja în campanie. El s-a dus la Le Mars pentru a apărea la un dineu în onoarea singurului oficial democrat din districtul Plymouth, dominat puternic de republicani. Înainte de a vorbi la eveniment, s-a oprit la postul de radio local pentru un interviu.

“Probabil că atunci am crezut că nu voi mai auzi niciodată de Jimmy Carter”, a declarat jurnalistul Larry Schmitz. “Știu că atunci când a ieșit pe ușă, managerul meu a venit și a întrebat: ‘Ce părere ai?’. Iar eu i-am spus: ‘Tipul este un nimeni și probabil că va dispărea rapid din peisaj, ca mulți alții, dar nu cred că își dă seama de asta’.”

Unsprezece luni mai târziu, democrații din Iowa au validat încrederea în sine a lui Carter. Acesta a obținut o diferență de 2 la 1 voturi față de cel mai apropiat contracandidat al său, senatorul Birch Bayh din Indiana. Rezultatul i-a oferit lui Carter ceea ce Jules Witcover de la The Washington Post a numit “un avans timpuriu în procesul de eliminare a candidaților la prezidențiale din 1976” și a plasat adunările electorale din Iowa pe harta politică.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

“Carter a transformat adunările electorale din Iowa într-un eveniment major în 1976 și a demonstrat astfel cum o echipă de campanie fără experiență poate transforma o victorie în acest stat mic într-un punct de sprijin pentru a obține proeminența națională”, a scris Julian E. Zelizer în Atlantic în 2016.

“Atunci când oamenii vorbesc despre moștenirea lui Carter concentrându-se pe președinția sa eșuată sau pe transformarea sa postprezidențială, ei uită una dintre cele mai durabile acțiuni ale sale: campania din 1976, care a început în micul stat rural Iowa.”

La patru ani după ce Iowa a organizat, fără prea multă pompă, primele adunări prezidențiale din țară, Carter a făcut din acest stat o destinație esențială pentru candidați făcând o politică de modă veche, curtând cu atenție alegătorii prin discuții individuale și adunând aliați pentru a construi o organizație de bază.

Candidatura lui Carter, întâmpinată cu scepticism

Alegătorii din Iowa au dat startul alegerilor prezidențiale din 2024 luni, când Partidul Republican a organizat acolo adunări electorale câștigate fără emoții de Donald Trump. Dar anul acesta, lucrurile sunt diferite în Iowa pentru tabăra democraților: partidul a optat anul trecut pentru a priva Iowa de statutul de prima adunare electorală în țară și pentru a pune Carolina de Sud în fruntea programului de campanie. Liderii democrați erau îngrijorați de faptul că populația rurală, în mare parte albă, din Iowa nu reflectă diversitatea partidului.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

În urmă cu 47 de ani, în timp ce Carter făcea campanie în Iowa, întrebările legate de adunările electorale și de datele demografice ale statului erau la ani distanță. Alegătorii erau preocupați de spectrul afacerii Watergate, accentuat de grațierea lui Richard M. Nixon de către președintele Gerald Ford, de consecințele retragerii SUA din Vietnam și de creșterea inflației.

Tumultul a produs competiții neobișnuit de disputate pentru nominalizările prezidențiale ale ambelor partide. Ford s-a confruntat cu Ronald Reagan pentru a obține candidatura republicană, în timp ce o serie de democrați – printre care Bayh, reprezentantul liberal Morris K. Udall din Arizona, senatorul Henry Jackson din Washington și fostul guvernator al statului Alabama, George Wallace, pro-segregare – au concurat pentru a conduce în cursa democrată.

Când Carter și-a anunțat candidatura la președinție, în 1974, scepticismul a fost mare – în special în statul său natal. Editorul Atlanta Constitution, Reg Murphy, a susținut că Jimmy Carter candida la Casa Albă pentru că nu putea câștiga un al doilea mandat de guvernator. “Statul avea nevoie să râdă cu hohote, iar Carter i-a oferit motivul, anunțând că va candida la președinție”, a scris Murphy.

Carter și o mână de consilieri și-au petrecut următoarele 18 luni încercând să demonstreze că scepticii se înșelau.

Mesajul cu care a convins alegătorii democrați să-l ia în serios

În centrul campaniei lui Jimmy Carter s-a aflat un mesaj mai puțin obișnuit, care a apărut într-un articol de pe prima pagină a publicației Des Moines Register despre o întâlnire între Carter și 20 de democrați veterani din Iowa, în Sioux City.

Jimmy Carter le-a promis: “Dacă mă susțineți, nu vă voi face niciodată de rușine. … Nu veți fi niciodată dezamăgiți. Nu am nimic de ascuns. Nu voi minți niciodată”.

Afirmația a ridicat sprâncene în rândul unora dintre politicienii care participau la întâlnire. Dar a făcut impresie, a scris reporterul James Flansburg. “Cu siguranță au existat unii care au fost convinși, pe baza unui singur discurs, să se gândească serios la candidatura lui Carter. Într-adevăr, rareori un candidat fără un nume de legendă a făcut o impresie atât de rapidă și favorabilă asupra locuitorilor din Iowa.”

Acest lucru a fost confirmat în octombrie de un sondaj realizat de Des Moines Register în rândul democraților care au participat la dineul anual Jefferson-Jackson Day, care l-a dat pe Carter cu mult în fața celorlalți candidați democrați.

Sondajul a conferit credibilitate unui candidat ale cărui “aspirații prezidențiale au fost considerate de mulți experți de la Washington numai bune de luat în râs”, scria R.W. Apple în Times, dar nu a fost o surpriză pentru cei care se aflau pe teren în Iowa.

Democrații intervievați de Apple au subliniat trecutul de fermier al lui Carter și statutul său de outsider de la Washington pentru a explica de ce îl sprijină. Dar veteranul reporter politic considera că și comportamentul plăcut al lui Carter a jucat un rol semnificativ.

“Locuitorilor din Iowa le place politețea și contactul personal și am auzit nenumărate povești despre înțelegerea acestui fapt de către candidatul originar din Georgia”, a scris Apple.

Prestația în Iowa l-a propulsat în fruntea cursei democrate

Echipa sa de campanie a muncit la fel de mult pentru a câștiga acoperirea mediatică pe cât a muncit pentru a aduna voturi pentru caucus. “Carter a crezut că, dacă ar putea influența acoperirea mediatică a candidaturii sale printr-o victorie în Iowa, ar fi tratat ca un candidat serios, ceea ce ar face mai ușor pentru alegătorii din competițiile ulterioare, cum ar fi New Hampshire, să voteze pentru el”, a scris Zelizer.

Succesul echipei sale de campanie în atragerea atenției presei a fost cel mai vizibil în noaptea alegerilor generale. Cu patru ani mai devreme, în timpul primelor adunări prezidențiale moderne din stat, o mână de reporteri de la serviciile de presă, de la marile ziare din est și de la Register au acoperit evenimentul, potrivit autorului John C. Skipper.

În 1976 scena a fost radical diferită, a scris acesta. “În locul câtorva mese instalate în subsolul sediului central al Partidului Democrat, decorul era acum hotelul Des Moines Hilton, unde aproape 200 de reporteri de radio, televiziune și ziare s-au adunat pentru a afla rezultatele.”

Prestația lui Carter în Iowa l-a propulsat în fruntea taberei democrate și a deschis calea pentru victoria din New Hampshire. În Florida, Carter l-a învins pe guvernatorul statului Alabama, care câștigase alegerile primare cu patru ani înainte.

În alegerile generale, Ford a obținut o victorie în Iowa, dar Carter l-a învins la limită pe președintele în exercițiu la nivel național. Patru ani mai târziu, Ronald Reagan a câștigat în Iowa cu o marjă confortabilă în drumul său spre o victorie zdrobitoare asupra lui Carter.

Nu toți câștigătorii din Iowa au câștigat președinția

Interesul presei pentru statul Iowa ca un câmp de bătălie important s-a intensificat de-a lungul anilor. În 2020, centrul media din Des Moines s-a pregătit să găzduiască peste 2.000 de jurnaliști, potrivit Wall Street Journal.

Victoriile obținute în Iowa de George W. Bush în 2000 și Barack Obama în 2008 i-au pregătit pentru Casa Albă, dar nu toți câștigătorii caucusurilor din acest stat au avut același succes. În 1980, George H.W. Bush l-a învins pe Reagan înainte ca fostul guvernator al Californiei să-și revină în New Hampshire și să câștige nominalizarea republicană și Casa Albă.

În 1988, democratul Richard Gephardt din Missouri a câștigat caucusurile democrate din Iowa, dar a pierdut nominalizarea în fața lui Michael S. Dukakis din Massachusetts. În același an, republicanii din Iowa l-au ales pe senatorul Robert Dole din Kansas, în detrimentul lui Pat Robertson și al lui Bush, care a ajuns să obțină nominalizarea partidului și să-l învingă pe Dukakis în noiembrie.

Republicanii din Iowa l-au susținut pe Mike Huckabee în 2008, l-au favorizat la limită pe Rick Santorum în 2012 și pe senatorul Ted Cruz din Texas în 2016. Niciunul nu a ajuns să câștige nominalizarea partidului său. În 2020, Pete Buttigieg și senatorul Bernie Sanders au fost aproape la egalitate pe primul loc în Iowa, în timp ce Joe Biden, care a devenit candidatul democrat, a terminat pe locul patru.

Moștenirea victoriei lui Carter în Iowa în 1976 trăiește, chiar dacă adunările electorale și-au pierdut statutul de primele din țară în calendarul alegerilor primare democrate. “Tipul de politică care a funcționat pentru Carter în 1976 are acum un impact în întreaga țară”, a scris Zelizer. “Astăzi, fiecare candidat trăiește în lumea pe care Carter a ajutat-o să o creeze în acel ianuarie în Iowa.”