Cum își primesc bugetarii sporurile. Electricitatea și computerele, principalele primejdii pentru angajații statului

Legea salarizării din 2017 își propunea să reducă cuantumul sporurilor angajaților statului, limitând banii pentru sporuri la 30% din masa salarială a fiecărei instituții. Preocupați să facă rost de bani pentru a acoperi gaura din buget provocată de încasările sub estimări, coaliția PNL-PSD a redescoperit subiectul sporurilor de la stat, liderul social-democraților Marcel Ciolacu susținând că acestea nu ar mai trebui acordate decât în circumstanțe excepționale.

Legea salarizării a eșuat în limitarea sporurilor

Ciolacu a constatat acum ceea ce era evident de mai multă vreme, anume că Legea salarizării a eșuat în tentativa de a stopa abuzul de sporuri, întrucât chiar textul legii dădea dezlegare acestui abuz, la care se adaugă și alte vulnerabilități ale legislației muncii. „Nu sunt adeptul sporurilor, eu vreau să ne asumăm în coaliţie ca în viitoarea lege a salarizării să nu mai existe sporuri. Actualele sporuri să fie cuprinse în corpul salariului şi de acolo să terminăm această invenţie românească cu zeci de sporuri pentru care ne luptăm în instanţă, câteodată le pierde angajatul, angajatorul”, a declarat, miercuri, președintele PSD, referindu-se atât la numărul prea mare de sporuri, cât și la practica neunitară a acordării lor.

Limita de 30% impusă prin lege pentru sporurile pe care le poate primi un angajat al statului părea că pună capăt situațiilor în care unii bugetari aveau sporurile la fel de mari precum salariul de bază. Însă limitarea aplicată strict a creat o primă inechitate în aparatul de stat. Unii salariați ar fi fost îndreptățiți să primească un spor mai mare de 30%, potrivit chiar prevederilor Legii-cadru 153/2017, în timp ce alții, care nu ar fi atins plafonul de 30% sau chiar nu ar fi primit niciun spor, au început să inventeze motive pentru care ar trebui să primească sporul la nivel maxim.

În anexele Legii salarizării sunt trecute pentru fiecare familie ocupațională sporurile care pot fi acordate. Unele dintre ele sunt specifice anumitor profesii: sporul de dirigenție de 10% pentru profesori, sporul pentru gărzile medicilor ș.a.m.d. Însă alte sporuri par să fi fost special concepute ca unii bugetari să primească cei 30% pe lângă salariul de bază. Astfel există un spor de solicitare neuropsihică, mai cunoscut sub numele de „spor de stres”, care se acordă în bloc angajaților din justiție și armată. Apoi mai avem pe lista sporurilor bugetarilor sporul pentru lucrul cu informații clasificate, spor care reprezintă de fapt o suplimentare a salariului pentru faptul că îți îndeplinești una dintre obligațiile de serviciu.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Sporuri acordate diferit, de la o instituție la alta

Aceste suplimente la salariu au introdus încă o inechitate în sistem. Legea salarizării nu explică de ce toți angajații din justiție sau armată sunt stresați, iar alți bugetari din alte domenii de activitate ar fi relaxați la locul de muncă. De asemenea, există și variații ale cuantumului de la o familie ocupațională la alta. De exemplu, salariații de la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat primesc 25% pentru lucrul cu informații clasificate, adică activitatea pentru care oricum primesc leafa. Însă același spor este de numai 15% la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Agenția Națională pentru Integritate și Consiliul Concurenței.

O altă găselniță este sporul pentru „complexitatea muncii”, care și acesta a provocat inechități în aparatul de stat. Teoretic, nu este un spor întrucât „complexitatea muncii” determină majorarea salariului de bază, pentru ca acestuia să i se adauge alte sporuri. La Consiliul Concurenței și Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, majorarea este în cuantum de 10%. Angajații din unele ministere și Administrația Prezidențială sunt, pare-se, „mai complecși”, deoarece la ei sporul este de 15%.

Anul trecut, pe când nu era în goană după bani, Guvernul a încercat să acorde majorarea pentru „complexitatea muncii” și ministerelor Culturii și Transporturilor, însă ulterior a renunțat la acest proiect. Teoretic, ar fi fost o măsură de remediere a unei inechități între angajații din ministere diferite, însă practic este greu de justificat un asemenea spor în condițiile în care complexitatea muncii ar trebui să fie reflectată în cuantumul salariului de bază, nu separat de acesta.

Cum s-a ajuns la „sporul de praf” și „sporul de calculator”

Însă metoda prin care sporurile au fost generalizate în sistemul de stat a fost acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase. Sporul este evident justificat în cazul angajaților care lucrează în mină, în mediu radioactiv, cu risc de infectare cu boli grave ș.a. Însă modul în care sunt definite aceste condiții de muncă și ambiguitățile legislației au făcut ca aproape orice loc de muncă de la stat să fie considerat vătămător.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Nivelul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă este de: până la 15% din salariul de bază, pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 4 factori de risc; până la 10% din salariul de bază, pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 3 factori de risc; până la 5% din salariul de bază, pentru personalul care își desfășoară activitatea sub influența a 2 factori de risc.

Există șase familii ocupaționale care pot primi acest spor, iar pentru fiecare dintre ele ministerele care le gestionează au trebuit să adopte, după intrarea în vigoare a Legii 153/2017, regulamente de acordare a sporului. De exemplu, potrivit Regulamentului adoptat de Ministerul Culturii, primele două tipuri de locuri de muncă ce se încadrau la condiții vătămătoare erau următoarele: a) în perimetrul cărora se dezvoltă noxe care pot provoca intoxicaţii profesionale și se utilizează azbest, siliciu, talc, mică, precum şi alte pulberi vătămătoare; b) la care se folosesc diferite substanţe toxice, metale sau metaloizi şi compuşii lor, hidrocarburi, acizi, precum și alte substanţe folosite în activitatea de restaurare, conservare preventivă şi/sau curativă, investigare fizico-chimică şi/sau biologică, de cercetare și documentare arheologică, istorică sau numismatică, în instituții publice de cultură.

Practic, erau condiții specifice clare legate de mediul de muncă din acest domeniu. Următoarele însă sunt astfel formulate încât să devină eligibili pentru spor aproape toți salariații, iar aceste formulări apar în forme asemănătoare și în celelalte regulamente. Este vorba de locurile de muncă: „c) unde activitatea se desfășoară în condiții de microclimat nefavorabil, în care există zgomote, trepidaţii, temperatură neadecvată, umiditate improprie, curenţi de aer, praf, microorganisme, factori biologici sau microbiologici periculoşi, luminozitate inadecvată, etc.; d) în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători de radiodifuziune, televiziune, emiţători pentru comunicaţii, staţii de radiolocaţie, instalaţii de curent de înaltă frecvenţă, staţii de radio unde scurte şi unde ultrascurte radiorelee în unde metrice, decimetrice, centimetrice, radiogoniometre şi staţii de bruiaj.”

Bugetarii, sub amenințarea electricității

Prin aceste regulamente a fost legiferat „sporul de praf”, „sporul de calculator” și „sporul de antenă”. Aceste tip de formulări vagi a făcut ca orice mediu de lucru situat într-un birou cu aparatură electronică – computere, copiatoare, telefoane etc. – să fie considerat un mediu toxic din cauza „ravagiilor” provocate de electricitate asupra corpului uman. Teoretic, este nevoie de o expertizare a locurilor de muncă făcută de către medici specializați în medicina muncii care lucrează la direcțiile județene de sănătate publică. Aceștia pot identifica potențialele cauze ale unor boli profesionale și a riscului presupus de un loc de muncă și trebuie să evalueze durata și intensitatea expunerii la factorii de risc.

Însă câmpurile electromagnetice de care se tem conțopiștii statului ca vampirul de usturoi trebuie evaluate de către specialiști în domeniu, evaluare care trebuie și ea plătită. Momentul declanșării panicii legate de electricitate este anul 2006 când o hotărâre de guvern a implementat în legislația românească o directivă europeană prin care erau stabilite niște limite maxime ale intensității câmpurilor electromagnetice la locurile de muncă, depășirea lor antrenând obligația angajatorilor de a remedia problema. Însă acest fapt a fost folosit ca pretext pentru încadrarea locurilor de muncă drept vătămătoare sau periculoase chiar și dacă intensitatea câmpurilor nu depășea maximul permis.

În consecință, orice birou în care se află câteva computere cu un router și, eventual, un televizor devine un loc periculos, motiv pentru care musai angajații trebuie despăgubiți cu un plus la leafă. Absurdul aceste reglementări este bine cunoscut nu doar PSD, ci și aliaților săi de la putere, PNL și UDMR, care intenționau să rezolve problema la începutul anului 2021. Premierul Florin Cîțu anunța intenția de a adopta o nouă lege a salarizării în sectorul public, care să răsplătească performanța și eficiența muncii, iar președintele UDMR Kelemen Hunor cerea regândirea sistemului de sporuri. „Există un spor de risc când lucrezi la calculator. Nu cred că trebuie păstrat, pentru că toată lumea lucrează la calculator. În secolul 21 să spui că este un risc să lucrezi la calculator, atunci aruncă și telefonul mobil la gunoi și să nu mai deschizi calculatorul. Nu se poate, nu cred că există un astfel de risc”, spunea Kelemen. Însă subiectul a fost lăsat baltă, pentru a fi redescoperit acum, când guvernul Ciucă are nevoie acută de bani.