Cum s-a adeverit “blestemul României”, prevăzut de Corneliu Coposu. 108 ani de la nașterea Seniorului, fondatorul PNȚCD

Se împlinesc 108 ani de la nașterea lui Corneliu Coposu, unul dintre cei mai importanți oameni pe care i-a dat politica românească în ultimul secol. Seniorul, care și-a început cariera înainte de Al Doilea Război Mondial, urma să ajungă în închisorile comuniste și să fie ulterior persecutat de regim. A răzbit, însă, devenind probabil cel mai reprezentativ lider al opoziției post-decembriste. În acești câțiva ani pe care i-a mai avut, Coposu a transmis românilor multe mesaje de mare importanță, între care și ”blestemul României.”

Cum a ajuns Corneliu Coposu, fondatorul PNŢCD, unul dintre marile nume ale politicii românești

Corneliu Coposu a fost unul dintre puținii intelectuali interbelici care a supraviețuit ororilor din închisorile comuniste și a mai și găsit puterea de a pune umărul la dezvoltarea sistemului politic din țara sa. Mâna dreaptă a lui Iuliu Maniu (care avea să moară la Sighet, fiind ulterior aruncat într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor), Coposu a fost un membru important al PNȚ-ului interbelic. Avea să reclădească partidul mai bine de patru decenii mai târziu, în apele tulburi ale României post-revoluționare.

Coposu s-a afirmat încă din tinerețe în zona politică, asta după ce a urmat studii juridice și economice la Universitatea din Cluj. La 21 de ani, în 1935, devenea președinte al Organizației de Tineret PNȚ din Cluj. Doi ani mai târziu, devine secretarul politic al lui Iuliu Maniu, funcție pe care a îndeplinit-o cu mare angajament timp de 7 ani, până când amândoi au fost arestați de către comuniști.

Mai mult, ca dovadă a marii încrederi pe care Iuliu Maniu o avea pentru Corneliu Coposu, acesta din urmă a primit cifrul secret de corespondență diplomatică. Acesta era folosit de către opoziția din România pentru a negocia ieșirea țării din Axă.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Coposu, de la mâna dreaptă a lui Iuliu Maniu, la muncitor necalificat pe șantier

În 1945, Coposu devine președinte al PNȚ Sălaj și este ales și secretar general adjunct al partidului. Un an mai târziu devine secretar al Delegației Permanente, însă nu se bucură mult de această funcție.

Corneliu Coposu a trecut prin cele mai notorii închisori comuniste din România, între 1947 și 1964. A fost închis la Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla și Sighetul Marmației.

A ajuns muncitor necalificat pe șantier, iar în următorii 25 de ani este percheziționat de 27 de ori și urmărit constant de către Securitate. Reușește, însă, în 1987, să afilieze clandestinul Partid Național Țărănesc la Internaționala Creștin Democrată.

Ce s-a întâmplat cu Corneliu Coposu după Revoluție

În zilele Revoluției, Seniorul a anunțat reînființarea PNȚ, care avea să devină acum Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat. Corneliu Coposu devenea, astfel, liderul opoziției din România, după ce CFSN preluase puterea imediat după fuga lui Ceaușescu.

Digisport.ro

”V-ați propus să mă luați la mișto?”. A aflat că FCSB a luat titlul și nu s-a abținut: ”Ca un cuțit în inimă”

Această poziție de mare angajament l-a transformat în ținta unui linșaj mediatic de mare amploare din partea ”puterii”, Corneliu Coposu fiind acuzat de diverse fapte și idei, pentru a fi compromis. Probabil cel mai hilar comentariu de acest fel este cel conform căruia Coposu n-a mâncat salam cu soia, ca românii de rând prinși în mrejele totalitarismului.

În momentele ulterioare revoluției, un alt individ îl acuza pe Corneliu Coposu că ”fumează Kent”, în vreme ce el fuma Carpați. Cu mare tact, însă, Seniorul i-a replicat: ”Eu când am făcut 20 de ani de pușcărie comunistă, tu unde erai?”

Chiar și confruntat cu un astfel de nivel al discursului, Corneliu Coposu nu s-a lăsat descurajat și a continuat, în cei cinci ani pe care i-a mai avut la dispoziție, să se lupte din răsputeri cu fesenismul instaurat încă din primele ore ale Revoluției.

A reînnodat relații cu Regele Mihai, pe care l-a vizitat atât în străinătate, cât și în România. A făcut o amplă campanie pentru Emil Constantinescu în vederea alegerilor din 1992, pe care însă acestea le-a pierdut cu grație în fața unui Ion Iliescu de neînvins în acel moment.

La 11 noiembrie 1995, Corneliu Coposu trecea la cele veșnice, la vârsta de 81 de ani. A fost condus pe ultimul drum de sute de mii de oameni, cu toate că nu i-au fost organizate funeralii naționale. Decesul Seniorului a avut un ecou răsunător în societatea post-decembristă de la mijlocul anilor ’90, astfel că un an mai târziu, Convenția Democrată și Emil Constantinescu ieșeau învingători la alegerile generale.

Ce spunea Seniorul despre ”blestemul României”

Seniorul a vorbit, la un moment dat în aprilie 1990, despre ”blestemul României”, un blestem a cărui realitate factuală nu mulți ar putea s-o conteste. Corneliu Coposu avertiza că acest blestem ar însemna ca ”după 20-25 de ani, FSN să se afle și la stânga și la dreapta eșichierului politic.” Privind la scena politică a anilor despre care Coposu vorbea, anume 2010 – 2015, e ușor de observat cât de multă dreptate a avut acesta în spusele sale. Multe dintre partidele actuale ”se trag” din FSN-ul lui Ion Iliescu. Iar în cazul altora, acestea s-au co

Într-o perioadă similară, Silviu Brucan zâmbea șugubăț în timp ce le spunea cetățenilor că ”pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani.” Același Brucan care era foarte temător față de Coposu și de aura sa, într-atât încât căuta să-l evite cu orice preț. Încă din 22 decembrie 1989, când Seniorul ajunsese la TVR pentru a anunța reînființarea PNȚ în forma creștin-democrată, Brucan a refuzat cu vehemență ca Coposu să apară pe post: ”Oricine, numai ăsta nu”, a conchis.

În ultimii ani ai vieții, Corneliu Coposu a făcut mărturisiri și despre propriul său destin, apreciind că lucrurile s-au întâmplat așa cum trebuie și că ar alege același drum în viață, cu toate că l-a costat două decenii de mizerie și suferință.

”Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, a anilor de detenție, a persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin. Cred că destinele noastre sunt scrise dinainte. Eu nu sunt fatalist, dar, dacă mi s-ar ridica în față aceleași alternative, ceea ce aș alege ar fi tot trecutul pe care l-am trăit și pe care l-aș repeta cu seninătate.”