Apare Iordănescu la conferința de presă cu o mină gravă, pătruns de seriozitatea momentului, unde vorbește sacadat, pe un ton sobru, despre “un meci dificil, complicat, o provocare”, invocă Divinitatea: “să dea Dumnezeu să le aducem acasă cele 3 puncte” și anunță că “suntem puși în gardă de adversarul care ne-a creat probleme”.
Selecționerul merge chiar mai departe și roagă jurnaliștii, “pentru prima și ultima oară”, să le transmită public tricolorilor mesajul lui de “încredere”. “Oh dear”, cum ar spune britanicii! Despre ce naiba de meci vorbea selecționerul!? Cu cine!?
Belarus – doar 4 puncte în grupă, la distanță de 8 față de România. Șanse de calificare la Euro aproape nule. Pedepsită să joace în străinătate, pe terenuri neutre și fără spectatori în tribune. O echipă fără motivație, care în scurta sa istorie a văzut turnee finale doar la televizor. O națională care nu a avut niciodată un Hagi și nici o generație de aur. O echipă fără jucători de top, pe care ai bătut-o la București în primăvară.
Dacă nu știai că Iordănescu vorbește despre Belarus, după discurs ai fi crezut că diseară vom da piept cu Olanda sau Portugalia, nu zic linia 1, Germania sau Italia, mașinăria nemțească și campioana en titre.
Discursul selecționerului chiar devoalează modul în care pregătește meciul cu băieții, sunt convins, nu e doar pentru presă și opinia publică. Tipul acesta dramatic de abordare este însă în contrast strident cu mentalitatea de învingător a lui Drăgușin, care la conferință ne-a transmis senin: “Intrăm concentrați, dăm totul și câștigăm cele 6 puncte cu Belarus și Andorra”. That’s it!
O declarație și o atitudine cât un zâmbet! E fotbal, nu război, suntem totuși mai buni decât adversarul, pe care îl tratăm cu respect, însă nu ca pe un Goliat! Premizele jocului transformă abordarea lui Iordănescu într-una ridicolă, al cărei efect riscă să fie invers decât cel scontat.
Dacă băieții tratează meciul acesta firesc, conștienți deplin de valoarea reală a oponenților, dacă Drăgușin & CO privesc Belarus ca pe Belarus, nu ca pe Brazilia, însă îl văd totuși pe Mister atât de grav și de pătruns, cu alarma trasă, aproape speriat, la ce se pot gândi ei!? Nu cumva la faptul că Mister îi consideră atât de slabi, încât chiar e nevoie de ajutor divin ca să bată o națională demotivată!?
Una e să fii modest și alta să defilezi mereu cu pampersul plin. E diferență între a avea clasă și a apărea cu steagul alb în mâinile sus.
E fotbal până la urmă, trebuie tratat ca atare, doar te bucuri cu mingea, pe bani, nu traversezi un teren minat, gratis. Israel ce sa mai zică!? Lasă tragedia de acasă, dar urmează să mai și dispute 3 meciuri în numai 7 zile, la iarnă!
Încă “visez” la ziua în care vom intra pe teren și vom câștiga un meci care trebuie câștigat, fără pic de dramă, confirmând faptul că merităm să fim printre cele mai bune echipe prezente la turneele finale.
Cumva, nu-mi dau seama cum, selecționerul tocmai a eșuat în a face asta, însă eu chiar am încredere în băieți! În toți!
Drăgușin, Edi & CO ne vor duce la Euro 2024 sau vor avea belea mare cu noi! 😊