Dorinel nu are nici carisma lui Mourinho, nici clasa lui Guardiola, însă după fiecare război își prezintă scuzele tuturor celor pe care i-a înjurat pe front. “Doar mi-am apărat echipa. Vă rog să mă înțelegeți!”
Asta pentru că omul ăsta a plecat de la țară de mână cu Dumnezeu, modest și umil, hotarât să muncească mai greu decât au facut-o vreodată străbunii lui la câmp! Dorinel și-a ales încă de copil un MUNTE, pe care a început să îl urce cu capul în pământ, transpirând abundent pentru tot ce avea să obțină de la el. Dorinel al lui Munteanu, din Grădinari, a ajuns om mare, la TV și pe străzi, unde români de ai lui, belgieni, nemți și alte nații îi cereau să facă poze, cu respect.
A îmbrăcat prima oară tricoul Echipei Naționale la 23 de ani, în 91, adunând cele mai multe selecții din istorie. A tras Dorinel pe terenul de fotbal cât 40 de care cu 100 de boi, a tras mult și din greu, mereu și mereu, zi după zi, transpirând câte 90 de minute câteva găleți, a tras Dorinel și în România, și în Belgia, și în Germania, făcându-și mandru tot neamul, din Corabia până la Suceava!
134 de selecții, 16 goluri, două Campionate Mondiale, două Campionate Europene, meciuri pentru Dinamo, Steaua, Cercle Bruge, FC Koln și VFL Wolfsburg, ca să numesc doar vârfurile pe care le-a atins în carieră. A urcat Dorinel muntele ăla, în fotbal, până sus, sus de tot, cărând fără să crâcnească pianul la care cântau mereu alții. La final, copilul din Grădinari se ștergea de trudă, pe frunte, cu mâneca, mulțumind reporterilor că l-au întrebat și pe el câte ceva după meciuri.
După ce a pus ghetele în cui, Dorinel a ales alt munte, de data asta în antrenorat, pe care a început să-l urce cu aceleași seriozitate, umilință și muncă de Titan. Vârful l-a atins în sezonul 2010 – 2011, la Galați, când a câștigat titlul și Supercupa României, cu Oțelul, echipă cu care în următorul an a jucat în Champions League.
Apoi Dorinel s-a prăvălit necontrolat, pentru că perfect nu e nici un om, ajungând în grote ale vieții dintre cele mai întunecate, din care mulți nu credeau că va mai ieși vreodată. Pentru câțiva ani de zile și mai multe nopți, Dorinel al nostru s-a târât printr-o benzā adâncā.
Însă odată plecat de acasă, de la țară, cu Dumnezeu alături, Dorinel a primit pe drum îngeri, care l-au ajutat mereu să-și alunge demonii, așa că “Optarul” tot mereu s-a ridicat în lumină!
În 2021 s-a reîntors pe banca Oțelului Galați, echipă aflată printre scaieti, pe coclauri. “Am venit cu inima. I-am preluat pe băieți în Liga 3, când nimeni nu avea încredere în ei și i-am convins că pot ajunge în vârf, cu muncă, disciplină și atitudine. Doar eu știu cât am muncit”, a dezvăluit Dorinel într-un interviu, anul acesta, în mai, după ce a adus Oțelul în Superligă, promovând 2 ani consecutiv.
“Nu sunt arogant, dar obiectivul e să fiu anul viitor în play-off. Voi zâmbiți, dar asta vreau. La anul vreau să-mi luați același interviu în play-off.”, a mai zis “Neamțul”, atunci.
Aseară, Oțelul a bătut UTA, în deplasare, cu 4-2, echipa lui aflându-se la numai două puncte distanță de PLAY OFF. În 2021, odată ieșit din întuneric, Dorinel Munteanu și-a ales alt munte, pe care a început din nou să îl urce, cu trudă, așa că nu m-ar mira deloc să-și atingă obiectivul cu 1 an mai devreme.
Îl urmăresc pe omul ăsta de undeva de sus, la fel ca voi, cei care citiți, pentru că să urcăm alături de el, stânci mari, povârnișuri abrupte, râuri repezi, vaduri, grohotiș, noroaie, bolovani, vară, iarnă, avalanșe, ploi, stânci mari, povârnișuri abrupte, ne-ar fi fost imposibil!
134 de selecții, 16 goluri, 4 turnee finale, titluri, alte goluri, Cupă, Supercupă, Champions League. Oțelul Galați. Promovări. Dorinel, cu muntii lui.