De ce marea artistă Elisabeta Turcu a plâns fără încetare. “Numai ochii mei știu câte lacrimi au vărsat”

Elisabeta Turcu a vorbit despre viața de artistă pe care a trăit-o până acum. Și a a ascuns că a avut motive nenumărate să plângă. Ba chiar, deși este mulțumită de viața pe care a avut-o, artista nu ascunde că a fost nevoită să facă sacrificii grele.

Elisabeta Turcu, dezvăluiri despre dramele și bucuriile din viața unui artist

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO, cunoscuta artistă de muzică populară Elisabeta Turcu își amintește de perioada când a trebuit se împartă între muzică și fiul ei. Ajuns acum la casa lui, cunoscuta interpretă mărturisește că cel mai mare vis al ei este să devină bunică.

Elisabeta Turcu își amintește că, la 19 ani, i-a făcut o promisiune tatălui ei, promisiune pe care nu a încălcat-o niciodată. Aflăm cum și-a cunoscut soțul și ce înseamnă, pentru ea, 41 de ani de căsnicie.

Elisabeta Turcu recunoaște că soțul este cel care o răsfață cu preparate sofisticate și că nu prea are timp să gătească, fiind toată ziua pe drumuri. Cunoscuta interpretă face o caracterizare a tinerelor fete cântărețe de muzică populară și mărturisește că niciodată nu va apela la vreo intervenție estetică.

Digi24.ro

O femeie și-a reclamat soțul pentru ce a forțat-o să facă în dormitor. Dar un judecător i-a spus că în căsătorie e permis orice

Elisabeta Turcu îi duce dorul lui Benone Sinulescu: ”Mi-a spus că vrea să îmi dăruiască două cântece”

Ați cântat alături de Irina Loghin, Benone, Maria Ciobanu și Ion Dolănescu. Mai țineți minte vreo întâmplare de neuitat?

-Adevărat, am cântat alături de cei mai mari interpreți de la Ion Luican încoace. Aveam 19 ani, făcusem primele mele înregistrări, aveam și piesa ‘Iancu și Anica’. Ion Luican mi-a spus ‘Fetițo, tare frumos cântec ai imprimat la radio, mie îmi spuneau părinții Iancu’.

Eram la Slatina, la Ansamblul ‘Doina Oltului’, și Benone Sinulescu mi-a trimis o poză cu autograf. Am păstrat-o până azi. Apoi l-am cunoscut și am făcut cele mai frumoase turnee în țară alături de el, cel puțin după Revoluție. Îmi aduc aminte că am bătut toate județele din sudul țării. Veneau ungurii la noi cu brațe de flori și prăjituri. De la Benone am învățat multe lucruri despre muzică. Mergeam cu autocarul sau cu mașina, mă punea să cânt și mă învăța diverse lucruri. A ținut foarte mult la mine. Cu 2 luni înainte să moară m-a sunat și mi-a spus că vrea să îmi dăruiască două cântece, când o avea timp. Dar n-a mai fost timp…

“Atunci i-am promis tatei că nu o să-l fac de râs, de față cu toată lumea”

Tatăl dumneavoastră nu a fost de acord să urmați o carieră muzicală. Cum ați făcut de l-ați convins?

Digisport.ro

De nicăieri! S-a retras la 32 de ani și a luat pe neașteptate întreaga lume a tenisului

-Tatăl meu nu a fost de acord ca eu să merg să cânt pentru că așa erau vremurile atunci. Dânșii credeau că nu e lucru potrivit ca o copilă să plece de acasă, alături de o orchestră întreagă. Aveam 19 ani când a fost concursul pentru Ansablul ‘Doina Oltului-Slatina’. Am plecat la sora tatălui meu, la Pitești, și m-a dus ea cu trenul. După ce am intrat în ansamblu am avut un spectacol la mine în sat, la Oiești, cam la o lună după angajare. Părinții mei au dat o masă colegilor mei din ansamblu, dar tata tot voia să devin învățătoare sau asistentă medicală.

Tata nu ar fi avut nimic împotriva să am o profesie, mai puțin cea de cântăreață. Dar dirijorul și colegii i-au spus tatei ‘Nea Ilie, las-o să cânte că are glas și e cuminte’. Atunci i-am promis tatei că nu o să-l fac de râs, de față cu toată lumea. Și m-am ținut de cuvânt. Am 40 de ani de cântec și nu am făcut niciun compromis de genul acela.

Până la urmă a fost mândru de dumneavoastră.

-Da, iar când m-a văzut prima oară la televizor era la noi în sat. Venea de la biserică și un vecin a scos televizorul pe marginea ferestrei, să se uite toată lumea. Eram la emisiunea ‘Viața satului’. Tata și-a luat pălăria din cap, s-a uitat la cer și a zis ‘dacă asta e drumul ei, atunci Dumnezeu să o ajute’. Au fost mândrii părinți mei de mine.

Faceți parte dintr-o familie de 7 frați. Cum erau treburile împărțite când erați mici? Vă iubeați, vă mai ciondăneați?

-Ne mai ciondăneam dar nu prea aveam timp. Fiecare aveam bine stabilit ce trebuia să facem în gospodărie. Veneam de la școală, mâncam, scriam temele apoi mergeam la adunat de fructe, fân, făceam curățenie.

“Am mers pe jos apoi de acolo până pe Bulevardul Tei, unde stăteam în gazdă”

Cum v-a cucerit soțul dumneavoastră? Vă mai aduceți aminte prima întâlnire?

-Eram solistă la Ansamblul ‘Doina’ al Armatei și făceam colaborări cu Rapsodia Română. Acolo am cunoscut-o pe Elisabeta Ticuță. Dânsa a cununat un nepot într-o comună și m-a invitat să fac un program acolo. Soțul, pe vremea aceea,  era student și prieten cu ginerele. M-a văzut și i-a spus Elisabetei Ticuță că-i place de mine.  Era student la Marină, m-a sunat și ne-am întâlnit în Gara de Nord. Am mers pe jos apoi de acolo până pe Bulevardul Tei unde stăteam eu în gazdă. Nu mai știu ce am vorbit, dar după un an ne-am logodit și am stabilit nunta.

La nuntă ne-a cântat Maria Ciobanu, am făcut-o la Oiești și am trecut prin toate obiceiurile. M-am îmbrăcat și în costum național pe care mi l-a cumpărat soțul meu. De atunci au trecut 41 de ani de căsnicie.

“Am jurat că  voi fi credincioasă soțului mei și cuvintele acelea m-au săgetat în suflet”

Cum reușiți să treceți peste eventualele conflicte care apar?

-Cred că fiecare avem un destin și o cale de urmat. Atunci când ne naștem, Dumnezeu ne hărăzește o soartă în viață. Când am fost mireasă m-am așezat în genunchi și am făcut jurământul, cu mâinile pe Sfânta Evanghelie. Am jurat că voi fi credincioasă soțului mei și cuvintele acelea m-au săgetat în suflet și acolo le-am păstrat. Viața nu îți oferă numai petale de trandafiri, mai sunt și spini câteodată. Am trecut cu bine prin toate, suntem oameni pașnici, am parte de un om blând. El mi-a oferit primul tort din viața mea. Când eram mică, acasă, nu știam noi ce e ziua de naștere, așa erau vremurile. Am multe amintiri frumoase în 41 de ani.

“Numai ochii mei știu câte lacrimi au vărsat”

Cum este mama Elisabeta Turcu? Cum erați când Dragoș era mic?

-Am fost foarte ‘acaparatoare’ pentru că făceam foarte multe turnee și îl lăsam acasă. O perioadă, cât l-am alăptat, l-am luat cu mine peste tot. Mă însoțea o doamnă care avea grijă de el, și soțul. Când a crescut nu-l mai puteam lua și numai ochii mei știu câte lacrimi au vărsat. Am un soț minunat care s-a ocupat foarte mult de Dragoș în lipsa mea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că avem un copil foarte bun, este la casa lui acum.

Deși a fost dragostea mea supremă nu i-am sădit în suflet copilului meu ideea de ‘cine sunt părinții lui’. Dragoș și-a croit drumul foarte frumos, a învățat și nu a așteptat de la noi. Nu am exagerat oferindu-i lui mai mult decât primeau ceilalți copii. I-am dat tot ce trebuie, dar în limita bunului simț, ca ceilalți copii să nu se simtă prost.

“Am o valiză aproape făcută, mereu, toată viața am trăit așa”

Vă place să gătiți? Care sunt preparatele preferate?

-Sunt numai eu cu soțul, de foarte mult vreme, așa că nu pot spune că-s înnebunită după gătit. Soțul meu spune că fac cele mai bune ciorbe, dar adevărul este că el e un bucătar foarte bun. Mă răsfață cu preparate mai sofisticate. Toată viață mea am fost cu ochii pe ceas, mi-am organizat programul în așa fel încât să nu întârzii nicăieri, niciodată. Am o valiză aproape făcută, mereu, toată viața am trăit așa.

Ce nu știe lumea despre dumneavoastră și ați vrea să spuneți azi?

-Cred că lumea știe foarte multe lucruri despre mine, nu am avut nimic de ascuns. Sunt un om sincer, drept și curat, și în familie cât și față de publicul meu. Oamenii îmi trimit foarte multe mesaje, cu ajutorul tehnicii ăsteia moderne. Îmi spun că își amintesc de mine și de anumite spectacole din trecut.

“Avem fete care chiar fac meseria asta din suflet, nu numai pentru câștigul de moment”

Cum priviți noul val de cântărețe de muzică populară? Sunt frumoase, tunate, dar sunt și talentate, în adevărul sens al cuvântului?

-Da, sunt și talentate. Au glasuri foarte frumoase, iubesc cântecul popular și se îmbracă frumos la scenă. Avem fete care chiar fac meseria asta din suflet, nu numai pentru câștigul de moment. Eu am încercat să le apropii de mine și am acum un grup folclorit, tinere și frumoase toate. Letiția Boroi, Cătălina Anton care este și polițistă, Ana Maria Pătrășcioiu, mamă de bebeluși superbi și cu mare respect pentru cântecul popular. Am reușit să cunosc foarte multe interprete din județul Argeș, unele sunt chiar profesoare.

“Eu mă las așa cum m-a făcut Dumnezeu”

Sunteți o femeie foarte frumoasă. Ce părere aveți despre intervențiile estetice? Sunt necesare?

-Eu las natura să meargă așa cum m-a lăsat bunul Dumnezeu, nu am absolut nicio intervenție de genul acesta. Iar cele care își fac asemenea intervenții este pur și simplu treaba loc. Nu sunt nici pro, nici contra, fiecare își urmează calea vieții cum crede că e mai bine. Eu mă las așa cum m-a făcut Dumnezeu. Consider că, pentru sufletul meu, este cel mai bine.

Cel mai mare vis: “Ce mi-aș dori cu adevărat ar fi un nepot”

Aveți vreun vis pe care nu l-ați împlinit încă?

-În primul rând vreau să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dăruit în viață. Ce mi-aș dori cu adevărat ar fi un nepot, cred că I-aș mulțumi până la lacrimi. Dacă nu o să fie îngăduit însă, avem mulți fini, ne-am înconjurat de ei.

Ce planuri și proiecte aveți pentru anul 2023?

-Mă rog să fiu sănătoasă. Mai am repertoriu încă neimprimat așa că aș vrea să imprim niște piese și să fac niște videoclipuri. Am spectacole și evenimente și îmi doresc să le duc la bun sfârșit. Se spune că nu e bine să ne facem planuri, că râde Dumnezeu de noi. Doresc sănătate și pace cititorilor FANATIK. Vreau să mai pot să dăruiesc publicului meu drag măcar o clipă de bucurie din cântecul și din sufletul meu.