De ce oamenii nu mai poartă mască de protecție așa cum o făceau înainte. ”Le reamintește că pandemia nu s-a terminat”

Masca de protecție a redevenit, recent, obligatorie în toate spațiile publice din România.

Accesoriul a rămas obligatoriu intermitent de-a lungul ultimului an și jumătate. Permanentă a fost obligativitatea de a purta măștile în spații închise. La purtarea măștii în spații deschise s-a renunțat ocazional, pe măsură ce situația pandemică din țară o permitea.

Spre exemplu, ultima renunțare la obligativitatea măștii de protecție la exterior a avut loc în primăvară, atunci când România se bucura de ieșirea din valul trei, situație ce punea bazele unei veri relaxate, poate prea relaxate.

Odată cu valul patru, care a lovit mult mai tare țara decât primele trei, autoritățile au revenit asupra deciziei, iar începând de luni, 25 octombrie, masca a redevenit obligatorie peste tot. Da, chiar și atunci când te plimbi singur pe stradă, cu toate că bâlbele ministrului de interne sugerau altceva cu puține săptămâni înainte.

Și totuși, lumea pare că s-a săturat să poarte măști de protecție. Într-adevăr, e suficient să te uiți câteva minute pe stradă și să vezi că lumea a luat în serios, în mare parte, avertismentul autorităților.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Unii, însă, aleg să poarte masca sub nas, alții sub barbă, iar alții o poartă în buzunar. Ocazional, situația se repetă și în spații închise, fie că e vorba de autobuze și metrou, fie că e vorba de magazine mari.

România nu este, însă, singura țară ai cărei cetățeni opun rezistență în fața acestei măsuri de protecție. Și state europene din vest, chiar Marea Britanie, se confruntă cu această problemă, mai ales pentru că politicienii au transmis semnale mixte de-a lungul timpului.

Martin McKee, profesor de sănătate publică europeană la London School of Hygiene, arată că ”au declarat Ziua Libertății, au spus că măștile pot fi înlăturate într-un moment în care aveam rate mai mari de infecție decât ale altor țări, iar aceste rate au rămas ridicate.”

Profesorul subliniază că aceste semnale mixte transmit pe de-o parte, mesajul că ”pandemia s-a terminat”, iar pe de alta, că ”urmează o iarnă dificilă.”

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Într-adevăr, la începutul pandemiei, nu era foarte clar cât de benefice sunt măștile, însă multe studii au arătat eficiența acestora în limitarea răspândirii virusului.

Cum a ajuns masca de protecție să fie rasistă

De asemenea, Stephen Reicher, profesor de psihologie socială la University of St Andrews, spune că există pericolul ”supraestimării negativelor.”

La începutul pandemiei, oamenii de știință le spuneau oamenilor că măștile sunt bune, însă britanicii se fereau de ele. Doar 2 din 10 cetățeni purtau măști și căutau tot felul de justificări anti-mască, între care și faptul că ”britanicii nu vor purta măști.” Au existat chiar și conotații rasiste, cum că britanicii n-ar fi la fel de obedienți precum asiaticii (unde purtarea măștilor este mult mai frecventă decât în Occident).

Psihologul spune că măștile au și o valoare simbolică, mai ales în combaterea unui virus invizibil și al cărui efect cel mai grav, lupta oamenilor pentru supraviețuire în secțiile ATI, este mai degrabă nevăzut publicului larg.

”Masca îți reamintește că pandemia nu s-a terminat. Odată ce înlături acest accesoriu, decizia subminează ideea că ar trebui făcut ceva. Unul dintre cei mai simpli determinanți ai măsurilor de protecție luate de oameni este întrebarea: ‘există vreun risc?’ – iar dacă le transmiți oamenilor că nu este niciun risc, ei nu vor mai purta măști”, mai arată Reicher.

Nattavudh Powdthavee, profesor de știință comportamentală la Warwick Business School, spune că, fiind din Thailanda, oamenii erau obișnuiți să poarte măști, având istoricul SARS și al altor boli încă viu în minte.

Când a început pandemia, s-a tot întrebat când ar trebui să poarte mască, simțindu-se ciudat să facă asta în vreme ce restul oamenilor din jur nu purtau.

Scăderea procentajului de persoane care poartă mască se poate datora și datorită ”compensării riscului.” Într-un studiu din 2020, Powdthavee a observat că atunci când masca a devenit obligatorie, oamenii au compensat riscul și au renunțat la distanțarea socială.

Purtarea măștii, o decizie înrădăcinată în tribalism

Profesorul e de părere că asta se întâmplă acum și cu vaccinurile: ”oamenii cred că sunt complet protejați și că n-ar trebui să se îngrijoreze prea mult, astfel că dacă pot să nu poarte o mască, nu o vor face.”

Într-un alt studiu, Powdthavee a arătat că decizia de a purta mască este oarecum tribală, fiind o puternică identitate socială atașată acestei decizii. Astfel de situații au fost întâlnite și în Marea Britanie și în SUA, unde purtarea măștilor a fost o decizie politică. Și România a avut astfel de situații și scandaluri, cauzate mai ales de senatoarea Diana Șoșoacă.

Este purtarea măștii influențată de personalitatea individului? Sunt purtătorii de mască mai cooperativi din fire? profesorul Powdthavee spune că ”atunci când oamenii au jucat jocuri economice împreună – pentru a împărți sau fura bani – nu am descoperit oameni mai cooperativi în persoana purtătorilor de mască. Am ajuns la concluzia că asta nu face nicio diferență.”

Încă o dată, însă, se remarcă tribalismul. De asemenea, contează dacă oamenii jucau împotriva cuiva despre care li s-a spus că poartă sau nu mască. ”Purtătorii de mască nu sunt oameni mai drăguți intrinsec.”

Pe de altă parte, Reicher este de părere că dezbaterea din jurul măștii de protecție a devenit prea binară. Alegerile sunt precum în situația de ”carantină” sau ”libertate”, restricțiile moderate fiind pierdute printre rânduri, notează theguardian.com.

Acesta spune că dacă totul se transformă într-o situație a extremelor, nu e de mirare că oamenii nu sunt foarte dornici să se protejeze.