De la educație la viața socială, cât de puternică este Biserica în România. „BOR este instituția care controlează mai mult statul român decât viceversa”

Ultima demonstrație de forță a cultelor din România, și în special a Bisericii Ortodoxe, o reprezintă aprobarea tuturor cerințelor referitoare la legile educației, privind religia ca materie la Bac și eliminarea unor sintagme din textul actului normativ, legi ce urmează să fie votate în Parlament.

Cât de puternică este Biserica în România

În ciuda faptului că Referendumul pentru familia tradițională din 2018 a reprezentat un eșec pentru cultele din țara noastră, cu o prezență la urne de doar 21% dintre care 90% au votat pentru, influența reală a Bisericii rămâne în continuare semnificativă. Spre exemplu, țara noastră întârzie să introducă o legislație de recunoaștere fie a parteneriatului civil sau a căsătoriilor pentru cuplurile gay, un proiect căruia Biserica se opune, asta deși țara noastră a fost condamnată pe această speță atât la CEDO cât și la CJUE, și există chiar și o hotărâre în acest sens din partea CCR.

Un ultim episod al puterii pe care Biserica și cultele o au în societatea noastră se consumă în această perioadă pe modificarea legilor educației. Luna trecută, în momentul în care aceste legi au fost puse în dezbatere publică, cultele au cerut nu doar ca religia să devină una din materiile opționale pentru Bacalaureat dar și ca din textul actului normativ să fie eliminate sintagmele ce făceau referire la diversitate sau orientarea sexuală.

Ministrul Educației a apărat menționarea diversității, subliniind că „diversitatea este un principiu asumat de România atât la nivel național, în legislația națională, cât și la nivel internațional”. La fel, experții în educație au criticat posibilitatea ca religia să ajungă materie de Bac, susținând că o astfel de modificare nu este în interesul copiilor, fiind doar o măsură menită a ajuta financiar Biserica. Niciunul dintre aceste aspecte nu au părut a conta, pentru că în comisiile parlamentare deputații puterii au introdus mai multe amendamente prin care au căutat să satisfacă toate doleanțele cultelor, ba chiar și mai mult.

Digi24.ro

O fetiță de 4 ani a murit după ce ar fi mâncat macrou congelat. Bunica a făcut infarct când a auzit și a murit și ea

„Nici nu era loc, de fapt, de surprize: parlamentarii majorității care discută aceste proiecte de legi se pricep la educație tot atât cât se pricep la finanțe, energie sau sănătate, adică deloc. Rolul lor, de altfel, nici nu este de a fi pricepuți, ci de a da satisfacție acelor structuri care le vor aduce voturi în alegerile ce vin.

BOR și celelalte culte și-au demonstrat încă o dată influența pe care o au în societate: au impus Religia ca materie la bacalaureat. Niciuna din aceste decizii nu privilegiază o educație pentru secolul XXI, ci țin cont doar de interesele de putere și materiale ale rețelelor naționale de putere”, a scris într-un editorial pentru PressHub profesorul Ciprian Mihali care sublinia că, în plus, cultele au obținut ca toți profesorii care predau alte discipline la liceele teologice vocaționale să primească un aviz din partea cultelor, „ca un fel de certificat de bună purtare sau de bună credință”.

Legile educației vor intra la vot în Parlament în perioada următoare, însă, spre a evidenția prioritățile parlamentarilor puterii, zilele trecute aceștia au respins un proiect al opoziției care prevedea introducerea de cursuri de prim-ajutor în școli. Măsura venea în lumina recentei tragedii din Cluj, dar și în contextul în care studiile arată că în țara noastră 90% din populație nu știe să acorde primul ajutor, însă puterea a susținut că nu există finanțare pentru acest proiect.

Subiectul puterii pe care Biserica o are astăzi în România a revenit pe agenda publică zilele acestea și odată cu apariția cărții „O istorie a Bisericii Ortodoxe Române” a istoricului Oliver Schmitt, acesta declarând într-un interviu pentru Spot Media că BOR este în prezent una dintre cele mai importante întreprinderi din România. „Acest lucru a fost posibil datorită atitudinii elitelor politice, care credeau că nu pot câștiga alegerile fără ajutorul BOR. În timp ce înainte de 1944 politicienii tratau adesea BOR cu condescendență și uneori cu dispreț (de exemplu, Ion Antonescu, care amenința că îi va deporta pur și simplu pe mitropoliții indisciplinați în lagăre), astăzi relația este inversată: mulți politicieni sunt de-a dreptul supuși față de BOR și îi cumpără sprijinul”, a declarat istoricul.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Cine limitează puterea Bisericii?

Plecând de la interviul istoricului, sociologul Claudiu Tufiș este de părere că această putere de facto pe care Biserica o are astăzi în societatea noastră reprezintă motivul principal pentru care „trebuie să ne opunem Bisericii Ortodoxe Române cât de mult putem”. Profesorul Universității București este de părere că în acest moment nicio altă instituție nu exercită vreun control asupra BOR.

„Este o instituție care are mult prea multă putere și asupra căreia nu există absolut nici un control semnificativ din partea altor instituții. Rețetă sigură pentru distrugerea unui sistem democratic. Până și în cazul securiștilor există măcar un rudiment de control extern. În cazul BOR, nici măcar acela nu există. Cine nu înțelege acest lucru este orb sau nu este în stare să facă diferența între credință la nivel individual și instituția BOR”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.

Sociologul Mihai Stelian Rusu este de părre că în ultimul secol Biserica Ortodoxă Română a reușit să dezvolte o relație instituțională mutual avantajoasă cu autoritatea statului român, indiferent de regimul care s-a aflat la putere. După Revoluția din 1989, subliniază acesta, Biserica s-a emancipat și și-a renegociat parteneriatul cu puterea politică.

„Biserica Ortodoxă Română (BOR) este o instituție privilegiată în câmpul puterii din societatea românească. În ultimul secol, BOR a dezvoltat o relație instituțională de complicitate mutual avantajoasă cu autoritatea politică a statului român. Inclusiv în timpul regimului comunist, când BOR deși a suferit de pe urma politicilor de laicizare implementate de statul român, a continuat să fie un partener strategic – un tovarăș de drum – al puterii comuniste. Să nu uităm că BOR a fost marele beneficiar al desființării Bisericii Unite cu Roma (Greco-Catolice). După interzicerea cultului greco-catolic din 1948, BOR a preluat întreg patrimoniul imobiliar (lăcașuri de cult) al acesteia, dar și-a însușit și sufletele enoriașilor forțați să treacă la ortodoxie.

După 1989, BOR s-a emancipat din această relație de supunere complicitară (dar parțial avantajoasă) în fața puterii comuniste și și-a renegociat-o într-un parteneriat strategic cu puterile politice postcomuniste. În ultimii 30 de ani, BOR a reușit să redefinească raportul tradițional dintre religie și stat din tradiția bizantină („symphonia”), în care biserica era un partener respectat dar supus autorității protectoare a statului, într-un alt fel de simfonie instituțională în care biserica a devenit, într-un fel, ocrotitoarea statului”, a declarat, pentru FANATIK, sociologul Mihai Rusu.

În opinia sa, după 1990 puterea Bisericii în raport cu instituțiile statului a devenit și mai mare, fapt evidențiat acum de ușurința cu care și-a impus cererile în ceea ce privește modificarea legilor educației. Potrivit acestuia, puterea Bisericii Ortodoxe Române asupra statului este ilustrată prin faptul că a reușit să redefinească sintagme critice din proiectul legilor educației naționale (înlăturând referiri la „diversitate” și „discriminare de gen”) și să introducă religia ca materie opțională la bacalaureat, în pofida criticilor formulate de către cea mai mare parte a societății civile.

„În loc să purtăm o dezbatere publică asupra statutului orelor de religie în școli, a catehizării orelor de religie, a prezenței simbolurilor religioase în clase – ca să nu pomenesc alte chestiuni din afara câmpului educațional precum finanțarea publică a cultelor, salarizarea clerului din bugetul public, neimpozitarea unor venituri ale cultelor – BOR este suficient de abilă încât să mute discuția pe un cu totul alt teren, cum ar fi introducerea religiei ca materie opțională la bacalaureat.

Ce ne indică toate aceste episoade recente este că, în raportul instituțional dintre biserică și stat, BOR este instituția care controlează mai mult statul român decât viceversa”, a subliniat, pentru FANATIK, sociologul Mihai Rusu.

Acționează Biserica ca un actor legitim în jocul democratic?

Pe de altă parte, o altă interpretare a reușitei cultelor de a-și impune punctul de vedere în ceea ce privește legile educației ar fi aceea că pur și simplu Biserica a acționat ca orice alt grup de interese legitim în promovarea propriei agende și propriilor valori în spațiul public. Totuși, sociologul Ovidiu Voicu, directorul executiv al Centrului pentru inovare publică, este de părere că această explicație are sens doar dacă plecăm de la premisa că spațiul public este unul lipsit de valori și principii, o stare de natură anterioară ordinii constituționale.

„Interpretarea depinde în ce sistem de valori ne plasăm. Dacă am pleca de la premisa că ne aflăm într-un joc de real-politik cinic, da putem spune că fiecare actor își urmează interesele. Pe de altă parte, nu acolo ar tebui să fim, ci ca fiecare actor politic să-și urmeze interesele într-un cadru al Constituției și al drepturilor fundamentale. Ori, ceea ce fac cultele prin această presiune este că impun cumva celor care nu cred sau care au altă credință propria viziune asupra lumii. Aici e problema.

Sistemul public de educație ar trebui să fie neutru față de viziuni care se bazează pe credință. Fiecare e liber să creadă, să-și organizeze credința în spațiul său privat, dar în sistemul public, fiind public ar trebui să fie neutru din acest punct de vedere. Și aici este problema cu presiunea cultelor, pentru că încalcă neutralitatea agreată anterior”, a declarat, pentru FANATIK, sociologul Ovidiu Voicu.

În opinia acestuia, prin acțiunea de presiune ce a vizat modificările din legile educației, Biserica și cultele nu și-au urmărit decât puterea și influența în cadrul societății noastre, o acțiune profund imorală. „Nu putem să spunem că oricine își poate urmări interesele fără limite. Limita este dată de drepturile fundamentale și cadrul constituțional”, a mai subliniat sociologul.

Mai mult, pot fi ridicate semne de întrebare și asupra modului în care Biserica își manifestă/ exercită influența asupra partidelor politice – implicarea acestora în jocul politic fiind o încălcare a neutralității stipulate în Constituție.

„Bisericile ar trebui să-și mențină neutralitate față de toate treburile publice, nu doar educație. Și alegerile, politica în general, sunt treburi publice. Chestiunile private, cum e religia, nu ar trebui să se implice, să se amestece – ar trebui să fie o separare clară între stat și Biserica tocmai pentru că credința este o chestiune ce ține de interiorul fiecăruia. Cele două aspecte fundamentale ale credinței sunt libertatea de o profesa cum crezi, dar și limitarea de a nu obliga pe altul să creadă la fel ca tine.

Vedem acest lucru și în dezbaterile de politici publice cu privire la așa-zisa teorie de gen, care e ceva născocit de culte, pentru că cumva ar contraveni Bibliei. Dar, nu poți să pui o carte de acum 2000 de ani să definească cum ar trebui să trăiască oamenii astăzi. Tocmai aici vedem concret efectele negative ale implicării cultelor în politică”, a mai declarat, pentru FANATIK, sociologul Ovidiu Voicu.

În opinia acestuia însă nu ar trebui să existe un control instituțional asupra Bisericii, fapt ce ar pune în pericol libertatea religioasă garantată de stat, singura opoziție legitimă ar trebui să vină din rândul societății. Pe de altă parte, sociologul Ovidiu Voicu este de părere că ceea ce lipsește este un control al finanțării cultelor, adică a modului în care Biserica cheltuie fondurile primite de la bugetul de stat.

„Ceea ce ar trebui să se întâmple, dar lipsește în România, este un control al finanțării cultelor. Există această înțelegere istorică între culte și stat, care poate și ea în sine ar trebui discutată, dar o avem cumva, că în schimbul marii naționalizări din sec. XIX, statul sprijină cultele și a continuat să le sprijine cu salarii inclusiv în perioada comunistă, care era profund atee. Deci cumva statul și Biserica au păstrat această relație. Dar, dincolo de asta noi nu avem un control – în momentul în care banii ajung la biserici nu există raportări transparente asupra felului în care sunt folosiți. Vorbesc de banii oferiți ca sprijin pentru construcții, pentru investiții și așa mai departe. Ori aici noi nu știm cum sunt folosiți acești bani.

Orice finanțare publică, așa cum cerem și partidelor și ONG-urilor, toți cei care primesc bani de la stat trebuie să raporteze transparent ce au făcut cu banii, pentru că sunt banii noștri, ai tuturor. Ori, la culte nu prea funcționează partea despre raportare”, a mai precizat Ovidiu Voicu, pentru FANATIK.