Decăderea unui mit: la Dinamo nu observi decât indivizi disperați… În iarbă, pe bancă și prin birouri!

opiniile fanatik
Andrei Dicu   
în Editoriale
05/08/2020, 20:41
Decăderea unui mit: la Dinamo nu observi decât indivizi disperați… În iarbă, pe bancă și prin birouri! opiniile fanatik
Decăderea mitului Dinamo: Ionuț Negoiță a posedat, la propriu și la figurat, acest club

Contrar aparențelor, lupta lui Dinamo pentru a ajunge în glorioasa situație de a retrograda sau chiar și de a juca un baraj pentru supraviețuire cu Mioveniul nu durează doar de la începutul campionatului. Frumusețea de balaur a acestei situații este desăvârșirea unei stări de fapt și a unei angoase care persistă de când Ionuț Negoiță a posedat, la popriu și la figurat, acest club.

Decăderea lui Dinamo și mai ales a mitului acestei echipe se explică prin exterminarea spiritului „alb-roșiilor”, unul care mâna la luptă, nu la letargie și la peșcheș. Mâna la unitate. Din păcate, dar cumva previzibil, în România contemporană, ne trăim trăirea în compania unor oameni care nu mai au nimic sfânt. Gândul sfânt înseamnă gândul lumii întregi. Acum, despărțiți de Dumnezeu și de noi înșine, ne trezim în situații – teoretic – inimaginabile, fără a bănui că rădăcinile răului sunt în noi înșine.

Dinamo nu mai e demult un club, ci un talcioc…

Energiile negative sunt invizibile ochiului liber. Geometria și grația șarpelui care s-a hrănit cu sufletul echipei Dinamo depășesc granițele fenomenului „fotbal”.

Navigatorul își ghicește pământul după pescăruși. Am observat, în detaliu, că diriguitorii clubului din „Ștefan cel Mare” nu au avut niciun fel de criteriu, în gestionarea situației, care de la statutul de haioasă a devenit alarmantă și, în cele din urmă, tragică. Probabila retrogradare nu este o simplă gogoriță, ci o complicată realitate. Un sistem întreg, dat peste cap… La fotbal nu te duci cu desaga plombată cu bani falși, ca în turismul peticit, unde se dau șpăgi pentru ca un hotel sau altul să mai primească o „stea” în plus și nici cu fonfeuri de mare om de fotbal, preocupat, însă, de a îndepărta de lângă sine legendele acestui sport, pentru simplul motiv că-i știrbeau aura de atotștiitor în materie de Nimic.

Memorabilă triadă a tablourilor despărțirii de fostele glorii ale clubului, de la Dinu la Lupu (nu insist, pentru a nu fi acuzat de partizanat), este motivul principal al decăderii mitului Dinamo. Nu a clubului Dinamo, pentru că, de când Nicolae Badea a părăsit gruparea,  formația roș-albă a marcat un previzibil trend descendent, lăsând urme paradoxale, de râs împletit cu jale. Nu a unui club, pentru că Dinamo nu mai e demult un club, ci un talcioc…

Sorescu, o consolare târzie

Singurul regret care îl încearcă pe un posibil masochist care încă mai urmărește meciurile lui Dinamo este talentul acestui Deian Sorescu. În rest, nu observi decât indivizi disperați, în iarbă, pe bancă și prin birouri. O corporație dărâmată de propriul său demon interior și de unica sa menire. Aceea de a câștiga fără a oferi. Problema lui Dinamo nu stă în faptul că va ajunge, probabil, în Liga 2. Au mai trecut pe acolo și alte nume mari. Drama stă în minciună, în lipsa banilor și în gestionarea stupidă a unei stări de fapt, care se prefigura tot mai tare, de la secundă la secundă…

Deschid geamul și lacul e atât de aproape… Închid ochii și lacul rămâne întins pe retine, vrând parcă să mi se reverse prin păr. În zare, precum un strop mare, care se înalță vulcanic, crește turla unei biserici. Și mă gândesc: „Ăștia nu mai au nimic sfânt!

O cunună de smoală și un mit rătăcit

Cununa de smoală a acestui campionat complicat a fost șlefuită de regresul echipei despre care s-ar fi presupus că „mușcă”, prin talent și printr-un spirit ofensiv. Ei bine, a „mușcat ” pateticul…. Dinamoviști sau nu, trebuie să ne doară durerea echipei lui Mulțescu. Un Mulțescu adus pe post de manta de vreme rea, după ce adevăratul rău fusese deja comis.

Situația lui Mulțescu este, cumva, descrisă de filosoful Friedrich Nietzsche, în cartea „Amurgul idolilor: „O transmutare a tuturor valorilor, într-o eliberare de toate valorile morale, într-un „Da” spus cu tărie și într-o totală încredere acordată tuturor celor ce până acum fuseseră interzise, disprețuite, blestemate”.

La Dinamo s-a produs degenerarea integrului, a umanității. Dincolo de ceea ce se petrece prin abatajele clasamentului, această echipă a retrogradat demult, în ea însăși. Amurgul idolilor a fost programat. Dar pentru o asemenea crimă, nu există binecuvântare. Cu sau fără talentul lui Sorescu, pentru că l-am amintit, cu sau fără dedicarea (inutilă și târzie) a lui Mulțescu, sufletul acestui mit hoinărește și se rătăcește în propria umbră. Iar din punct de vedere – cel puțin – energetic umbra ucide.

Închide ×