Diana Dumitrescu, dezvăluiri picante despre infidelitate! Soțul ei are ”liber”

Diana Dumitrescu şi-a găsit liniştea şi fericirea în braţele lui Alin, bărbatul care i-a devenit soţ în urmă cu cinci ani. Trecuse deja printr-un mariaj eşuat şi un divorţ dureros, iar experienţele de viaţă cu care amândoi au intrat in relaţie, i-au ajutat să formeze un cuplu din ce în ce mai sudat.

Diana Dumitrescu, dispusă să ierte orice în căsnicia sa. Ce ar face de dragul relaţiei pe care o are cu Alin Boroi, de mai bine de opt ani

Au trecut prin cumpene şi încercări, mai ales atunci când îşi doreau să-şi întregească familia cu un copil, iar Diana nu putea rămâne însărcinată. Ba chiar îşi pierduse orice speranţă şi lua în calcul varianta adopţiei. Au rămas uniţi însă, iar Carol a venit în viaţa lor atunci când se aşteptau mai puţin.

Şi pentru că tot ce au construit până acum e frumos şi puternic, Diana Dumitrescu e dispusă să treacă peste orice în căsnicia sa. Chiar dacă asta înseamnă ca soţul să sară ”pârleazul” o dată, cu condiţia ca derapajul să rămână la stadiul de aventură şi atât.

În exclusivitate pentru FANATIK, actriţa dezvăluie cum s-a schimbat viaţa ei de când a devenit mămică, dar şi cum educaţia copilului devine câteodată motiv de dispută între părinţi.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Şi chiar dacă certurile nu lipsesc din mariajul lor, au găsit reţeta unui căsnicii reuşite: comunicarea. Greşelile pe care Diana Dumitrescu le-a făcut în mariajul cu Ducu Ion au ajutat-o să se schimbe, să se maturizeze şi să descopere ingredientele unei relaţii care acum, o face pe deplin fericită.

Diana Dumitrescu, despre viaţa de mămică: „Cea mai mare provocare e să nu-l arunc de la balcon”

Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai devenit mămică?

– În primă fază am avut senzaţia că nu se schimbă, dar s-a schimbat total. În primul şi în primul rând te schimbă pe tine, ca şi femeie. Cred că devii femeie în adevăratul sens al cuvântului. Cel puţin, în cazul meu aşa s-a întâmplat. M-am maturizat, m-am responsabilizat şi cumva, puiul ăsta mic de om a devenit centrul Universului meu. Lucrurile pe care le fac acum se învârt în jurul lui. De exemplu, dacă ies în oraş şi luăm şi copilul, tot timpul mă îmbrac astfel încât să fiu comodă pentru că ştiu că îl am pe el. Toate deciziile le iau în funcţie de el, iar asta te schimbă total.

Care au fost pentru tine cele mai mari provocări care au venit la pachet cu meseria de mamă?

– Provocări sunt în fiecare zi. Cea mai mare provocare e să nu-l arunc de la balcon atunci când face crize de plâns (n.red. râde). Are nişte tantrumuri, aşa li se spune, eu le spun crize. Nu e niciun tantrum, este o criză pentru că noi îi alintăm şi îi iubim foarte mult când sunt mici. Mai ales eu, care am făcut copilul după foarte multe încercări şi după mulţi ani. L-am alintat extraordinar de mult, iar el este un răsfăţat. Iar când nu obţine ce vrea, se trânteşte pe jos şi urlă de zici că cineva îl taie şi îl bate.

„Cred că îl alint un pic cam mult pe Carol şi îi dau puţin mai multă libertate decât ar trebui să-i dai unui copil de patru ani”

De multe ori am răbdare, îl las în pace, îl liniştesc, dar uneori ţip mai tare decât el. În concluzie, provocările vin în fiecare zi. Uneori avem răbdare, alteori nu le poţi face faţă provocărilor. Mai ales dacă te prinde mai obosit, mai supărat, pur si şimplu nu ştiu dacă fac faţă cu brio. La sfârşitul fiecărei zile mă evaluez şi sper să nu-i fi creat niciun fel de probleme care să-l afecteze pe viitor. Chiar sper să fiu o mamă bună. Nu este uşor, dar este frumos.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Dar ce fel de mamă eşti tu, panicată, relaxată.. ?

– M-am considerat foarte relaxată şi sunt relaxată dacă nu mănâncă de exemplu sau dacă mai cade, se loveşte. Dar în acelaşi timp sunt şi freak control. Mi-am dat seama de acest lucru când l-am dus la program prelungit la grădiniţă. Le dădeam mesaje întruna educatoarelor să întreb dacă a mâncat, a băut apă, a făcut pipi. Pe urmă am realizat că acolo este în siguranţă, cineva are grijă de el. Cum spuneam, eu sper să fiu o mamă bună. Însă cred că îl alint un pic cam mult pe Carol şi îi dau puţin mai multă libertate decât ar trebui să-i dai unui copil de patru ani. Sper ca asta să nu se întoarcă împotriva mea mai târziu.

Diana Dumitrescu nu-şi neglijează soţul: „Am şi eu nevoie să ies în oraş cu soţul meu, să petrecem timp în doi”

Ai apelat şi la ajutor sau te ocupi singură de Carol?

– Am şi ajutor pentru că trăim într-o lume modernă şi atât timp cât îmi permit, de ce nu. Mai ales că nu toată lumea îşi poate permite. Am şi eu nevoie să ies în oraş cu soţul meu, să petrecem timp în doi, iar ajutorul este bine venit. În primă fază, m-a ajutat mama mea când era Carol bebeluş. A stat la mine acasă aproape un an, după care am rămas noi trei şi bona care ne ajută. Este ca o a treia bunică pentru Carol. Nu este o bonă internă, dar este aici ori de câte ori avem nevoie. Se întâmplă să mai ai câte un eveniment, întâlniri, joburi. Cineva trebuie să stea şi cu copilul, iar eu chiar am fost binecuvântată cu un ajutor.

Diana Dumitrescu, despre căsnicie: „Ne mai ciondănim în ceea ce priveşte educaţia lui Carol”

Se spune că un copil poate uni sau dimpotrivă, poate dezbina un cuplu. Cum aţi reuşit voi să vă păstraţi armonia în familie şi după ce aţi devenit părinţi?

– E de muncă. În primă fază, am avut mare noroc cu Alin pentru că el este un tip cu picioarele pe pământ, foarte pragmatic şi mă iubeşte foarte mult. M-a înţeles, mi-a înţeles toate stările de după naştere. Eu sunt un om foarte deschis şi am vorbit deschis şi cu el. Tocmai pentru ca el să înteleagă prin ce trece corpul meu şi prin ce trec eu, ce stări, ce sentimente mă încearcă după naştere. De fiecare dată când aveam câte un atac, nu neapărat de panică, ci când mă buşea plânsul de la oboseală sau de la nesiguranţa că eşti o mamă bună şi că faci ce trebuie pentru bebeluşul tău, el m-a susţinut foarte mult.

Acum ne mai ciondănim în ceea ce priveşte educaţia lui Carol. Sunt lucruri cu care nu suntem de acord. Îţi dau un exemplu, dacă un copil îl împinge pe Carol la grădi, Alin îi zice să-l împingă şi el înapoi. Iar eu îi spun să nu apeleze la violenţă, ci să-i spună educatoarei sau să-i spună copilului respectiv că nu-i place să fie împins. Pe urmă vine Alin care spune că este băiat şi trebuie să se descurce, eu îi spun că asta e valabil pentru când va mai creşte. El îmi spune că va fi un ‚papă lapte’, eu îl contrazic spunându-i că nu va fi un ‚papă lapte’ pentru că are personalitate. Şi tot aşa (n.red. râde). Noi vorbim foarte mult şi suntem foarte deschişi.

„E foarte important să ştim că noi doi suntem familie pe viaţă şi împreună putem trece peste orice lucru rău care se întâmplă”

Ne-a ajutat şi faptul că ne-am cunoscut la o vârstă, n-aş spune înaintată, la o vârstă matură. Am avut amândoi experienţe. A venit fiecare cu câte un bagaj de experienţe care ne-au maturizat şi ştim amândoi ce este de făcut într-o situaţie critică şi ne susţinem unul pe celălalt necondiţionat. De exemplu, dacă ne certăm dintr-un motiv minor şi se întâmplă ceva grav, se lasă totul la o parte şi ne concentrăm să rezolvăm problema respectivă.

Acesta este un lucru pe care noi l-am dobândit în timp şi care ne ţine uniţi. E foarte important să ştim că noi doi suntem familie pe viaţă şi ne dorim asta amândoi, iar împreună putem trece peste orice lucru rău care se întâmplă.

Dezvăluiri picante din căsnicia Dianei Dumitrescu: „Romantismul, la un moment dat, moare”

Spune-mi trei lucruri pe care le apreciezi la soţul tău…

– Ce apreciez la el, dar nu neapărat că ar fi un lucru bun, este faptul că Alin nu-mi spune niciodată când el are probleme. Mereu îmi spune aşa: ‚Problemele mele sunt doar ale mele, nu trebuie să te încarc cu ele’. Iar eu îi spun că sunt soţia lui şi dacă nu-mi vorbeşte despre problemele lui, nu îl pot susţine. Şi-atunci îmi spune că nu are nevoie de susţinerea mea, iar dacă va avea, mă va anunţa. Ăsta mi se pare un lucru extrem de bărbătesc, o chestie masculină. Ştiu că este acolo pentru mine.

Dar este un tip romantic, îţi face surprize?

– Romantismul, la un moment dat moare să ştii (n.red., râde). Romantism pentru noi înseamnă să stăm pe terasă vara, cu un pahar de vin, să ne uităm la un film, să povestim, să râdem. Ne trimitem tot felul de filmuleţe idioate pe instagram şi râdem. Pentru noi, ăsta e romantismul acum. După opt ani de zile şi un copil, momentele romantice sunt tot mai rare şi nici măcar nu mai punem preţ pe ele, nici eu şi nici el. Mai apreciez la el faptul că îmi aduce tot timpul flori. Este un gest extraordinar de frumos după părerea mea.

Iar al treilea lucru pe care îl apreciez la el, este că are un simţ al umorului extraordinar şi îmi acceptă mie toate tâmpeniile. De multe ori, când suntem doar noi doi, încă îmi permit să fiu în preajma lui o adolescentă tâmpită, îndrăgostită care face tâmpenii, şi se maimuţăreşte. Iar el adoră chestia asta la mine, deşi am 40 de ani. Asta iubesc la el, că mă înţelege şi mă lasă să fiu aşa cum vreau eu să fiu.

Diana Dumitrescu, dispusă să ierte orice în căsnicie: “Atât timp cât se întâmplă o singură dată şi sare pârleazul”

Este ceva peste care nu ai putea trece în căsnicia ta?

– Nu!

Ai ierta tot, chiar şi infidelitatea?

– Da! Pentru că, atât timp cât se întâmplă o singură dată şi sare pârleazul… shit happens şi aia e (n.red., râde). Importantă este familia noastră, casa noastră şi ce construim aici. Dacă începe o relaţie cu altcineva, în afara căsniciei, atunci da, lucrurile se termină. Dar asta înseamnă că relaţia dintre noi doi nu funcţionează. Iar relaţia dintre mine şi el funcţionează aşa că nu îmi fac griji. Nu cred că ar face treaba asta. Ştii cum se zice, ce nu ştii, e bine. Dacă o să cauţi, o să găseşti. Iar eu nu caut (n.red., râde).

Dar eşti de acord cu teoria conform căreia orice femeie simte dacă este înşelată?

– Nu ştiu, nici nu vreau să mă gândesc atât de departe. Dacă devin o femeie suspicioasă, ar însemna să fiu geloasă pe orice avocată sau pe orice femeie care lucrează pe la nu ştiu ce primărie. Pentru că Alin este om de afaceri şi se vede atât cu femei, cât şi cu bărbaţi. Şi nu ar fi ok. Nici nu vrea să mă gândesc, chestia asta o ţin departe de mine. E lucrul la care nici măcar nu vreau să ajung să mă gândesc.

Ce a învăţat Diana Dumitrescu din căsnicia eşuată cu Ducu Ion

Este ceva ce ai învăţat din căsnicia anterioară care te-a ajutat în căsnicia cu Alin?

– Da, am fost aşa cum sunt eu de la bun început. Despre noi, ca persoane publice, cunoscute prin intermediul filmelor, interviurilor, apariţiilor tv, fiecare om îşi face o părere, o impresie. În prima căsnicie, eu am fost un copil când m-am măritat. M-am maturizat puţin de-a lungul căsniciei şi m-am schimbat. Iar acesta era unul dintre reproşuri şi anume că nu mai sunt cum eram.

Lui Alin i-am spus de la început că asta sunt, i-am spus să uite ce a citit, ce a văzut sau ce i-a zis X, Y, Z despre mine. L-am rugat să mă cunoască aşa cum sunt şi cred că asta cel mai important atunci când începi o relaţie. Şi i-aş sfătui asta mai ales pe tinerii din ziua de azi care se lasă amăgiţi de o imagine pe care o văd în online, pe facebook sau instagram. Se lasă amăgiţi de o viaţă care pare super bogată şi super glam, dar care nu este deloc aşa. Şi te trezeşti că stai în casă pe canapea lângă un om pe care nu îl cunoşti.

E important să ne dăm timp, să lăsăm telefoanele şi video-urile, să petrecem timp cu persoana de lângă noi. E foarte importantă comunicarea, dar acea comunicare reală, dintre doi oameni care stau la masă faţă în faţă şi vorbesc, fără telefoane. Eu vorbesc cu Alin despre orice, despre istorie, despre planuri, despre politica actuală, despre sănătatea în România la ora actuală. Este extrem de important să poţi să vorbeşti despre orice cu persoana de lângă tine.

Diana Dumitrescu, despre cea mai mare cumpănă: „Am făcut terapie cu un psiholog timp de 12 ani”

Eşti o persoană asumată care a vorbit deschis şi despre divorţ, depresie, lupta cu kilogramele în plus. Aş vrea să-mi spui ce te ajută pe tine să mergi mai departe atunci când simţi că eşti la pământ?

– În primul rând îl am pe Alin care mă susţine, iar el mereu zice: `Tu eşti cea mai frumoasă femeie de pe Pământ şi te iubesc foarte mult, indiferent cum ai fi, aşa că trage-ţi o rochie pe tine şi du-te la mall, du-te la piscină, fă ceva pentru tine’. Chestia asta te ridică. Iar eu, pentru că am trecut prin foarte multe de-a lungul anilor, prin tot felul de încercări emoţionale, am făcut terapie cu un psiholog timp de 12 ani. Şi am învăţat că atunci când există un element care mă dă peste cap şi simt că mă trage în jos, să mă opresc şi să analizez de la a pornit.

Important este să îţi dai seama ce a declanşat şi de acolo să începi să rezolvi problema. Nimeni nu îţi poate rezolva problemele interioare. Tu eşti singurul care o poate face. Eşti singura ta sursă, iar dacă tu nu îţi găseşti puterea să le rezolvi, lumea nu are cum să te ajute. Un sfat este bine venit, dar nu poate pune nimeni în aplicare pentru tine. Şi pentru că am învăţat acest lucru, acum am foarte mare grijă de mine.

„Am avut stări depresive, m-am simţit rău, am trecut prin momente grele”

Nu pot să spun că am fost vreodată în depresie, dar am fost într-o cumpănă, am fost la un pas de a face depresie. Am făcut la un moment dat un eveniment social pentru oamenii depresivi împreună cu psiholoaga mea şi am văzut oameni depresivi, am ascultat poveştile lor. Ştiu ce înseamnă să fii depresiv.

Eu am avut stări depresive, m-am simţit rău, mi-a fost greu, am trecut prin momente grele, dar nu am ajuns în depresie. M-a ferit Dumnezeu să ajung acolo. După 12 ani am reuşit să am grijă de mine şi să nu mai ajung acolo, să intru în stări depresive. Şi asta pentru că am apelat la psiho-terapie şi am avut susţinere, am cunoscut un psiholog bun care m-a ajutat şi m-a ghidat.

Diana Dumitrescu s-a chinuit mulţi ani să rămână însărcinată: „Alin îmi spunea să nu îmi pierd speranţa”

Ştiu că ţi-ai dorit foarte mult să ai un copil, iar asta nu s-a întâmplat tocmai uşor… V-aţi pierdut vreodată speranţa?

-Eu da. Mereu îi spuneam lui Alin că trebuie să ne gândim la o alternativă pentru că eu nu pot să rămân însărcinată. Chiar l-am întrebat dacă ar accepta să adoptăm un copil, m-am gândit până într-acolo. Iar el mereu îmi spunea să nu îmi pierd speranţa, încrederea, pentru că Dumnezeu e mare şi o să îmi dea un copil.

Şi când ne pregăteam să facem prima fertilizare in vitro, am rămas însărcinată, imediat după ce ne-am căsătorit, la trei luni. Alin chiar mi-a spus atunci că Dumnezeu a aşteptat să ne legăm în faţa lui ca să ne dea un copil. Şi deşi până atunci mă rugam des, intram în toate bisericile şi mă rugam, abia după ce am rămas însărcinată am realizat să Dumnezeu e mare şi are grijă de toţi copiii lui.

Diana Dumitrescu vrea să fie din nou mămică: „Îmi mai doresc foarte tare încă un copil”

Vă mai doriţi copii?

– Da, îmi mai doresc foarte tare încă un copil. Mai ales acum după ce Carol a mai crescut, e mai năzbătios şi nu mai este acel bebeluş pe care îl ţineam în braţe şi îl alintam. Fiind şi băieţel, e după cum are chef, azi mă iubeşte, mâine nu, azi vrea să mă pupe, mâine nu mă vrea şi tot aşa. L-am învăţat să-şi exprime emoţiile şi trăirile. L-am învăţat că atunci când nu vrea ceva e în regulă să nu vrea. Dar nu este în regulă să fie tot timpul numai cum vrea el, aici mai am de lucru cu el şi îmi e foarte greu. Dar da, îmi doresc foarte tare un bebeluş şi Doamne ajută să se întâmple.

Îţi este dor de platourile de filmare?

– Da, mi-e dor de platourile de filmare. Chiar vorbeam cu soţul meu şi îi spuneam că sincer îmi este dor. Iar el m-a întrebat dacă, după ce m-am obişnuit cu viaţa lejeră pe care o am acum, aş mai suporta să stau 12 ore la muncă, vara, pe căldură, îmbrăcată în nu ştiu ce fel pentru un rol. Nu ştiu dacă aş mai face faţă programului intens de filmări. Poate mi-ar plăcea, poate nu, nu ştiu ce să îţi zic. Uneori, recunosc, mă uit cu jind înapoi.