Editorial de infarct cu un arbitru „nasol” și defilarea de la Budapesta: „Am venit, am văzut, am învins!” Visser fluieră în ridicol!

„Era să fac infarct!”, mi-a scris un prieten, la finalul meciului cu Ungaria. Vlad, alt prieten, mi-a spus: „Fii atent la sentimentele tale naționaliste!”. Dracu’ mai înțelege, vorba lui Toma Caragiu… Încâlceala istorică dintre șerpăriile României și ale Ungariei dă foc monștrilor și sacrilor. Poate că acest meci, jucat fără spectatori și cu orgolii potolite „covidat”, este cea mai bună lecție oferită de Dumnezeu unor țări vecine și mereu străine, una față de cealaltă. I-am bătut în liniștea fanfarei! Pașcanu a potolit echipa ungurească, cu tot sprijinul unui arbitru aservit.

Într-unul dintre tablourile dedicate lui Napoleon, pictate de David, mai exact în cel în care Bonaparte trecea strâmtoarea St.Bernard, copitele cailor Împăratului sunt mult mai mari și mult mai migălos pictate decât toți tunarii din fundal. Cam așa am simțit și noi istoria meciurilor cu Ungaria, deși în arheologia acestui meci am văzut o ratare extraterestră a lui Boboc și încă o fază confuză în care puteam marca, la finalul primei reprize.

Apoi, am „filmat” eliminarea unui ungur și neacordarea unui penalty la Ciobanu. N-a fost singura eroare a arbitrului Lawrence Visser, dar disproporția genială cu care „mărinimia sa” a gestionat stările de fapt și de drept ar trebui să dea de gândit. Un asemenea tip de arbitraj devine ciorna unui precedent periculos. Nu vă inflamați, și alții (inclusiv de prin ograda noastră mioritică) au început la fel de firav și au ajuns inclusiv penali…

Andrei Dicu scrie „Veni, vedi, vici”, peste umbra unui arbitru colțos! „Vivat România!” Lawrence Visser, un individ necugetat!

Ungurii au marcat pe când noi eram în superioritate numerică. Ne-au dat gol când noi n-am legat două pase și două lese, cu care să-i ținem în padocul defensivei. În condițiile în care am fost cu un om în plus, nu am reușit să înscriem. Arbitrul Lawrence Visser ne-a refuzat un penalty clar. Cam acestea sunt coordonatele poveștii. Nimic nu scade, însă, creșterea și răscreșterea acestei Românii U21 minunată, care tinde la rangul de metaforă.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Scenariul acestui meci, ca întregul proiect construit pentru acest Euro, este simplu: „Performanță pe cât se poate, pe minimum de resurse”. O prostie burlenistă, o cangrenă a sufletului fotbalului românesc. Nu sacrifici generații de premianți (cum a fost cea a U21 la ultimul Euro) pentru pariuri pe cai betegi. Naționala Mare este o promisiune eternă (chiar dacă am lăudat-o  după meciul cu Macedonia), dar Naționala „Mică” s-a trezit în stadiul de certitudine. Această victorie va deveni sporadică, vremelnică, dacă de sub aburii beției victoriei nu vor ieși arhangheli, demni de a purta drumul spre Înainte.

Certitudinile se pierd în incertitudini. Am avut un penalty clar la Ciobanu. Individul despre care aminteam anterior nu a acordat lovitura legală și necesară. Nu ne plângem, nu suntem frustrați, nu suntem geamgii și spălătorii de vase ai Europei. Drepturile noastre sunt și ale lor, pe care Europenii nu și le-ar fi însușit fără votul României. Această nație s-a săturat să fie batjocorită, fie de vreun deputat european imberb, fie de un arbitru neverificat profesional. Ca să nu zic „rău-voitor”.

Victoria României, mai clară decât pare scris pe tabelă, este rezultanta matematică a unei ecuații care n-a ținut cont de erorile „dirigintelui”. AM BĂTUT UNGARIA PENTRU CĂ AȘA TREBUIA, PENTRU CĂ AM FOST MAI BUNI ȘI PENTRU CĂ NICIUN ARBITRU NU NE ȚINE ÎN LESĂ. Deocamdată, cel puțin.

Pașcanu, izbăvirea unui suspin și crucea râsului acefal

Tind să-mi amintesc, deși telefonul „pâlpâie”. Românii sunt supărați, chiar și la victorie. Pentru că românii sunt drepți. „Scrie despre arbitru”, îmi spune un prieten. Ok, am scris și voi scrie, dar mi-e gândul la Pașcanu… Acest băiat a lovit, cu un singur șut, o istorie programată și mai ales calculele unui arbitru parcă născut din seva alor noștri, din perioada Pinalti – Nea Jean, adică un tip de o natură târgoveață, ca să fiu elegant.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

La început au marcat ei, după un fault mizerabil și după ce lui Ciobotariu i-a trecut mingea printre urechi. Râsul lor acefal a făcut să ne tremure culorile, în aer. Noi am suspinat și încă suspinăm după VAR, arta tehnologică ce îmbăiază răul. I-am spus mamei, „lasă, îi batem pe unguri, ca de obicei, de câteva milenii!”. Am avut dreptate.

În cartierul Drumul Taberei au răsărit artificiile, precum ghioceii. Aici e petrecere de câte ori învingi Ungaria sau vreo echipă rusească… Oameni duri, cu ștate vechi pe stadioane, de când Steaua îi zdrobea pe Honved sau pe Spartak Moscova.

Mutu, un psiholog de neînchipuit: „Răbdare, răbdare, răbdare!”

Mutu le striga elevilor, precum cel mai bun psiholog cu diplomă: „Răbdare, răbdare, răbdare!!!”. Un cap rădăcinos și straniu de deștept are acest mic selecționer, născut din buza unui jucător belicos. Să-ți dea Dumnezeu minte, Adi, că ești pe cel mai bun drum!

„Gooool, gooooool, goooool!!!! Mățan!!!”, s-a auzit între betoanele din cartierul bucureștean „Drumul Taberei”… „Hagi, Hagi, Hagi!!!… Pentru necunoscători, această zonă bucureșteană este ocupată nu de suporteri steliști, ci mai degrabă de… rapidiști și de craioveni. Cu toții și-au adus aminte de „stelistul” Hagi, când au văzut execuția „hagiciană” a lui Mățan, de la golul de 1-1. Suntem Români. Suntem Vii. La Budapesta. Și tragem, tragem tot mai mult la poartă, frustrați istoric, pentru că la 0-0 avusesem un penalty clar, evident neacordat. Sau dezacordat.

De ce te iubesc, Ungaria… Ești Apollo Creed

Indiferent de orice, un meci Ungaria – România este un picnic frustrant, unde binele învie violent, de crapă și statuile diavolilor. Ca un bătrân pictat lângă femei tinere și serafice, acel arbitru imberb a fluierat sfârșitul unei condamnări. Muzeul fotbalului maghiar m-a obosit. Voievodul cu fluier m-a dezamăgit. Filmul acestui meci a fost neinteresant și a făcut reclamă, exclusiv, pornirilor noastre naționaliste, fără de peluză. Au câștigat logica și rațiunea.

Granița îndoită dintre două popoare, ca și aceea dintre istoriile lor fotbalistice, stă în capacitatea de a se resimți una pe cealaltă. Probabil că, în plan sportiv (și de ce nu doar acolo…), România și Ungaria țin să se bată precum Rocky Balboa cu Apollo Creed, pentru ca, într-un final, s-o pună de-o prietenie trainică. Prea mult ne-am urât, ca să nu ne împăcăm! Astăzi am câștigat noi, cine știe, poate, mâine, veți învinge voi…

Cu răsuflarea tăiată că universul nu ne va arăta nimic dacă nu uităm ura, mărturisesc, Ungaria, țară învinsă, că te iubesc! Voievodul sufletului meu va face reclamă curajului vostru, fotbalului vostru brav, care nu stă cu fundul în poartă, ci luptă, iar nouă ne place să-l învingem!

Eu, ca român, ca european, vă mulțumesc!

• (P) Cotă EXCLUSIVĂ Fortuna: 4,10 este cota pentru „X” la meciul Germania U21 – România U21. Vezi aici toate cotele!