Didier Deschamps, interviu după un deceniu pe banca naționalei Franței! Care a fost cea mai mare dezamăgire: “Știu că nu pot avea totul”

Pe 15 august 2012, Didier Deschamps debuta pe banca naționalei Franței, cu ocazia amicalului cu Uruguay, încheiat la egalitate, scor 0-0, după ce îl înlocuise pe Laurent Blanc. Zece ani mai târziu, el se află în continuare la cârma “cocoșilor galici” și pregătește Cupa Mondială din Qatar, unde are de apărat trofeul cucerit în 2018 în Rusia.

“Am rezistat pentru că și rezultatele există”

Deschamps a acordat un amplu interviu cotidianului L’Equipe în care a subliniat cele mai importante momente ale deceniului petrecut ca selecționer al Franței, perioadă în care a cucerit Cupa Mondială și Nations League. El a doborât, astfel, recordul de longevitate al lui Michel Hidalgo, care a stat opt ani pe banca “albaștrilor”, între 1976 și 1984.

Au trecut repede zece ani?

– Da, timpul trece repede, foarte repede. Este, mai degrabă, un semn bun, înseamnă că există multă plăcere.

În fotbal, înseamnă mult?

– Da, pe scara fotbalului, este mult. Să fii antrenor de club timp de zece ani este ceva rar, foarte rar. Și chiar ca selecționer: îmi dau seama când facem reunirile înaintea marilor competiții, jumătate dintre selecționeri s-au schimbat de la o fază finală la alta. Dar dacă am rezistat atât de mult, este și pentru că rezultatele există.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

• 129 de meciuri a adunat Didier Deschamps în calitate de selecționer al Franței, din 15 august 2012 până în prezent. A înregistrat 83 de victorii, 27 de egaluri și 19 eșecuri.

“Cred foarte mult în destin”

Știți câte meciuri înseamnă?

– Ca jucător, știu, pentru că asta nu se schimbă: 103. Ca selecționer, cred că un pic mai mult de 120.

129. Dacă punem cap la cap fazele finale, stagiile, meciurile, asta trebuie să reprezinte doi ani și jumătate din viața dumneavoastră.

– Da, dar pentru mine, asta reprezintă de două ori zece ani, deci 20 de ani. Este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat. Este vârful vârfurilor. Să îmi cunosc prima viață ca jucător și apoi, a doua mea viață ca antrenor. Dar am impresia că este chiar mult mai mult, ținând cont de locul pe care l-a ocupat echipa Franței în viața mea și pe care îl ocupă încă.

Digisport.ro

Diana Șucu, detalii neștiute despre Dan Șucu: ”A slăbit 10 kg. I-a fost greu”

Zece ani la cârma Les Bleus. Este o anecdotă, o aniversare sau un destin?

– Este o cotă simbolică. Acești zece ani reprezintă o longevitate și o reușită, de această dată prin jucătorii mei. Dar pe de altă parte, cred foarte mult în destin. Când lucrurile trebuie să se întâmple, se întâmplă. Cred că există lucruri scrise, cu destine mai mult sau mai puțin nefericite, dar cred foarte mult în destin.

• 10 ani a împlinit Didier Deschamps ca selecționer al Franței, perioadă în care a cucerit Cupa Mondială, în 2018, și trofeul Nations League, în 2021. Este doar al treilea om din istorie care a devenit campion mondial atât ca jucător, cât și ca antrenor, după Mario Zagallo și Franz Beckenbauer.

“Mi-am petrecut toată viața în competiția de înalt nivel”

Vi se întâmplă să vă întrebați: De ce eu?

– Nu, dar îmi spun în fiecare dimineață că sunt un privilegiat. Am fost mereu conștient de locul meu și de șansa mea, fără a mă proteja peste măsură: înaintea fiecărei competiții, am făcut totul pentru ca lucrurile să se desfășoare cât mai bine posibil, știind că nu putem cunoaște ce va aduce ziua următoare. Asta nu m-a preocupat niciodată pentru că prima mea viață mi-a oferit posibilitatea de a nu fi obligat să muncesc și să am acest spirit de libertate.

Dar ca jucător sau antrenor, nu sunteți obișnuit să nu vi se întâmple exact aceleași lucruri ca și altora?

– Nu știu. Apoi, sunt și etichetele de care nu te mai dezlipești… Dar mi-am petrecut toată viața în competiția de înalt nivel, în ideea de a face totul pentru a câștiga și nu m-am săturat de asta și nu o voi face vreodată.

Acești zece ani și restul înseamnă că aveți un truc în plus?

– Fac totul pentru ca lucrurile să meargă bine, nu am de ce să mă plâng de ceea ce am realizat. În plus, nu privesc niciodată în urmă. Privesc doar înainte, spre viitor. Dar dacă la trucurile în plus vă referiți la șansă, da, există o șansă în orice reușită profesională. Apoi, mă gândesc că poți câștiga o dată prin hazard. Dar când se repetă…

Euro 2016, singura mare dezamăgire din cariera de selecționer a lui Deschamps

Titlul la EURO 2016 este singurul care v-a scăpat, le-ați câștigat pe toate celelalte!

– Știu posibilitatea care ni se oferise. Am avut această șansă și am lăsat-o să treacă. Știu că nu pot avea totul, dar un șut în bară și o finală pierdută nu pot rămâne doar un truc banal.

Destinul v-a surâs în 2018…

– Știu doar că Euro 2016 ne-a ajutat în Rusia pe mine, pe jucători, pe cei din staff-ul meu. Când apare un trofeu, trebuie să îl obții.

Aproape toți prim-miniștrii care vin la Matignon au spus că s-au gândit din clipa intrării lor în funcție la ziua în care aceasta se va termina…

– Eu nu sunt deloc așa. Dar știu că o asemenea zi va veni. La un moment dat, am luat un loc care s-a eliberat și, într-un alt moment, altcineva va veni în locul meu. Dar nu putem fi în acțiune și să ne gândim doar la momentul când totul se va termina. Nu am loc pentru asemenea gânduri.

“Viața după naționala Franței va fi una foarte bună”

Aceste gânduri pot fi legate și de sentimentul că nu poate fi ceva mai frumos?

– Da, dar este ceva cu totul diferit. Echipa Franței este mai presus de orice și mereu am înflorit în această funcție chiar dacă există vieți foarte frumoase și ca antrenor de club. În general, nu mă văd fiind doar antrenor și să stabilesc formația: mintea mea are nevoie de competiție de nivel foarte înalt și de adrenalină.

Pentru selecționeri, este adesea dificil să se reinventeze după echipa Franței…

– Voi avea o altă viață după echipa Franței și va fi una foarte bună. Pentru mulți, să fie selecționeri înseamnă o paranteză încântătoare, iar pentru mine, va fi o mare paranteză. Indiferent de ceea ce se va întâmpla, nu voi avea niciodată regrete. Uman, pot visa să am cu 20 de ani mai puțin, dar profesional, nu, nu vreau să schimb nimic pentru că ar fi fost ocazii puternice pe care le-aș fi fructificat mai puțin bine decât am făcut-o. Deci, fără regrete.

În cei zece ani, cele mai dificile momente au fost barajul cu Ucraina din 2013 și EURO 2021?

– Da, dacă barajul s-ar fi terminat urât, nu aș mai fi fost în niciun caz aici, dar, așa cum am mai spus-o, în acele patru zile dintre cele două meciuri cu Ucraina am resimțit esența rolului de selecționer, discuțiile cu grupul și această senzație că totul s-ar putea schimba. Acolo, este și o chestiune de destin, fără îndoială. Îmi amintesc că în mintea mea, totul era clar, rapid, mi-am făcut alegerile, iar contextul ne-a împins de la spate, era ceva în aer, adrenalină. Apoi, a fost eliminarea în optimile de finală la EURO în fața Elveției. Un eșec poate veni și trebuie să îl accepți pentru că ăsta e fotbalul, este un nivel înalt  și totul e nemilos. Când câștigi, totul este bine chiar și atunci când nu merge bine. Credeți că totul a fost perfect în 2018? Dar victoria îi adună pe toți și totul este interpretat diferit. Când nu câștigi, detaliile capătă proporții incredibile. Dar după ultimul Euro, m-am izolat și tot ce a venit din exterior nu a avut niciun efect asupra mea.

Franța – Germania din 2016, unul dintre cele mai bune meciuri ale lui Deschamps ca selecționer

Chiar și când ați simțit tot mai multe săgeți trecând pe lângă capul dumneavoastră?

– Singura săgeată care mă poate atinge este cea a președintelui meu, restul nu are niciun impact asupra mea. Nu am mai vrut să continui doar pentru a continua. Am avut parte de un recul necesar, iar acum dorința, determinarea și pasiunea sunt tot aici. Dar asta a fost valabil tot timpul.

Care a fost cel mai reușit meci în acești zece ani?

– Pe care să îl dominăm de la A la Z? Sunt mai multe. Vorbiți cu siguranță de conținut, dar eu nu îl pot separa de rezultat. Voi rămâne asupra turneelor finale, așa că aș spune Franța – Germania de la Marseille, din semifinalele EURO 2016. Am suferit în prima jumătate de oră… Să aleg un meci în care am câștigat după ce am suferit nu este ceva contradictoriu întrucât am obținut ce ne doream și germanii erau foarte puternici. Cel mai bine gestionat a fost meciul cu Islanda, 5-2 în sferturile EURO 2016. Îmi amintesc că am făcut două ședințe de antrenament în loc de una pentru a contracara jocul lor cu mingi lungi și fazele lor fixe. La Cupa Mondială, se detașează Franța – Argentina din punct de vedere emoțional: s-au întâmplat foarte multe lucruri, nu neapărat raționale. Mai este și Franța – Belgia din semifinale, de asemenea: am avut sentimentul că am abuzat de blocul din apărare, care a fost în exces, dar din punct de vedere al măiestriei aspectului defensiv, a fost remarcabil.

Aime Jacquet spunea că vorbea cu dumneavoastră și că vă ținea la curent cu ce avea de gând să facă. Dumneavoastră nu ați vorbit niciodată despre relațiile cu jucătorii în acești zece ani, de ceea ce le spuneți.

– Petrec mult timp cu ei, poate mai mult cu unii dintre ei, dar țin mult la aceste relații. Și jucătorii știu că ceea ce îmi spun va rămâne între noi și, uneori, nu are legătură cu fotbalul. Apoi, când sunt la echipele lor de club, funcționăm prin mesaje. Dar dezbatem adesea, așa cum a fost înaintea plecării în Rusia, după ultimul meci de pregătire de la Lyon, când Hugo Lloris și Blaise Matuidi au venit să îmi împărtășească părerea lor în privința alegerii de organizare. Pot porni de la un lucru, iar în timpul discuției, să simt altceva. Când jucătorii simt ceva, ușa mea este mereu deschisă.

“Nu există antrenor care ia decizii proaste”

În acești zece ani, ați avut sentimentul că v-ați înșelat sau, dimpotrivă, că ați descoperit vreun truc?

– Nu există un antrenor care să ia decizii proaste: antrenorul nu face decât alegeri, apoi jucătorii sunt cei care le validează sau nu. Evident că rezultatul dă dreptate unui antrenor, dar dacă rezultatul nu face totul, conținutul nu poate suferi. În acești zece ani, nu am făcut niciodată o echipă cu gândul de a ne apăra și de a vedea ce se întâmplă: mereu am căutat să îi creăm probleme adversarului.

Ce s-a întâmplat în 2014, la singura Cupă Mondială pe care nu ați câștigat-o?

– Este o manieră de a vedea lucrurile. A fost multă tristețe și decepție, dar Germania a fost mai sus, însă nu am fost prea departe. A fost prima Cupă Mondială pentru mine în calitate de selecționer și mica consolare a fost că ne-a eliminat viitoarea campioană.

Sunt zece ani de când sunteți selecționer și cam opt ani de când vă vorbim de Zinedine Zidane…

– Doar opt ani? Sincer, nu mă deranjează. Din punctul în care eu văd lucrurile, echipa Franței este mai presus de orice și sunt convins că nu este momentul de a vorbi despre asta chiar înaintea Cupei Mondiale care ne așteaptă în Qatar în luna noiembrie.

Rezultatul, singurul adevăr pentru soarta unui antrenor

Faptul că nu v-ați prelungit contractul înaintea unei faze finale pentru prima oară poate întreține aceste zvonuri?

– La fiecare competiție, singurul adevăr este rezultatul, la Cupa Mondială și la Euro. Există mereu un după, care depinde de rezultat. Dar nu mă gândesc la acest după. Pentru mine, nu are niciun impact. Asupra jucătorilor ar putea avea, dar asta nu va schimba cu nimic modul în care voi pregăti Cupa Mondială.

Sinteza acestor zece ani vă poate ajuta în abordarea Cupei Mondiale?

– Nu privesc în urmă. Mă hrănesc din experiența mea, dar asta nu înseamnă că voi face lucrurile în aceeași manieră cum le-am făcut în 2018. În 2014, au fost 28 de zile de pregătiri, în 2018, au fost 24 de zile, iar acum, vor fi doar opt zile. În plus, nu știu unde o să găsesc aceste opt zile. Trebuie să ne adaptăm. Nu am pretenția de a spune că știu ce trebuie făcut. Dar când situațiile se repetă, pot măcar să identific ce nu trebuie făcut, ceea ce nu e deloc rău.

EURO 2021 a fost o lecție?

– Nu, doar ne-a amintit că nivelul înalt este nemilos. Până în minutul 81 al meciului cu Elveția, totul era perfect…

Cupa Mondială, cel mai important moment pentru cineva din fotbal

Dar este un element de limbaj. Nu am pierdut prin hazard, lucrurile au condus la asta…

– Este ceva interpretabil. Rezultatul este cel care pune totul într-un context și adună lucrurile care nu se văd. Când câștigăm, totul devine anecdotic. Uitați-vă la italieni la Euro, îi dădeam drept model, era revoluția care trebuia urmată, dar era adevărul verii. Primăvara următoare, sunt eliminați de la Cupa Mondială. Nivelul înalt este nemilos și statutul nu contează.

Vi s-a întâmplat să gestionați diferit jucătorii după 2018 pentru că erau campioni mondiali?

– Nu, pentru că atunci când am să le spun lucruri, le spun. Nu vorbesc în aceeași manieră cu toți, dar vorbesc cu toți și niciunul dintre ei nu are cea mai mică garanție. Sunt om și relația umană este foarte importantă pentru mine, dar sunt mai degrabă pragmatic decât sentimental în funcția mea.

Veți disputa a treia Cupă Mondială ca selecționer. Asta rămâne cel mai frumos lucru?

– Oh, da! Ca jucător, nu am mâncat decât pâine albă, am văzut la televizor edițiile din 1990 și 1994, dar în 1998, am câștigat. O Cupă Mondială rămâne cel mai important moment în viața fotbalistică. Nu este nimic mai presus decât Cupa Mondială. Și îmi spun că aceasta nu este, cu siguranță, ultima.

Nu s-a gândit niciodată la consecințele unei eliminări premature

Putem confunda dorința de a câștiga cu dorința de a continua când rămâi atât timp într-o funcție?

– Pentru a rezista, trebuie să câștigi! Nu sunt aici pentru a convinge pe cineva că trebuie să rămân. Sunt aici pentru a câștiga.

Ați fi găsit logic să vă prelungiți contractul înaintea Cupei Mondiale?

– Nu știu dacă este o chestiune de logică. Este o decizie a președintelui meu și eu nu am nicio problemă cu asta. El m-a ales și el a decis, iar pentru mine nu are niciun fel de impact. Este oare mai bine sau mai puțin bine? Nu vom ști niciodată.

Care este ideea? În semifinale, rămâneți, iar în sferturi, trebuie să dezbateți?

– Nu îmi pun această întrebare pentru că nu sunt aici pentru mine. Știu foarte bine că trebuie să mergem pe etape, să luăm primul meci, apoi pe al doilea, iar dacă ne calificăm, va începe o altă competiție. Îmi amintesc de sentimentul din momentul meciului cu Argentina din 2018: nici măcar o secundă nu m-am gândit la consecințele unei eventuale eliminări.

Didier Deschamps nu poate fi un om al jumătăților de măsură

Dar v-ați mai prelungit contractul înainte…

– Și? M-am despărțit adesea de cluburile mele doar cu o strângere de mână, fără a mai negocia nimic. În plus, un contract nu garantează cine știe ce. Se poate termina totul în ciuda contractului semnat.

Cum vă vedeți peste zece ani?

– În privința acestui subiect, am impresia că nu am spus mereu adevărul. Când am început, la 32 de ani, i-am spus soției mele: “Nu îți face griji, la 40 de ani, voi face altceva”. Și sunt acum, aici, la 53 de ani. Dar încă o dată, grație primei mele vieți de jucător, am libertatea de a alege. În zece ani, dacă nu voi mai avea această pasiune și nici aceeași energie, voi face altceva. Corpul meu și mintea mea au nevoie în continuare de această adrenalină. La un moment dat, poate nu va mai fi cazul. Dar nu acum.

Poate într-un rol de președinte…

– Sunt un om de teren, am nevoie de teren. Dacă la un moment dat, mă voi gândi că am altceva de făcut, vom vedea. Știu doar că nu voi face niciodată lucrurile pe jumătate.