Directiva care obligă multinaționalele la transparență fiscală în UE, aproape realitate. De ce a blocat-o Germania timp de cinci ani

Președinția portugheză a Consiliului European a fost mandatată de statele membre să se angajeze în negocieri cu Parlamentul European pentru adoptarea rapidă a propunerii de directivă privind comunicarea de informații referitoare la impozitul pe profit de către anumite întreprinderi și sucursale, denumită în mod curent Directiva privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CBCR).

Directiva impune întreprinderilor multinaționale sau întreprinderilor autonome cu venituri totale consolidate de peste 750 de milioane EUR în fiecare din ultimele două exerciții financiare consecutive, indiferent dacă acestea au sediul în UE sau în afara acesteia, să facă public într-un raport specific impozitul pe profit pe care îl plătesc în fiecare stat membru, împreună cu alte informații fiscale relevante.

Decizia de astăzi reprezintă finalul a aproape cinci ani de certuri cu privire la un pas important în lupta împotriva evaziunii fiscale de către companiile multinaționale, Germania fiind unul dintre cei mai înverșunați oponenți ai directivei. Comisia Europeană a făcut propunerea în 2016 ca urmare a scandalului „Luxleaks”, care a dezvăluit acordurile fiscale pe care le-a oferit Luxemburg corporațiilor multinaționale.

Multinaționalele, la un pas de a fi obligate la transparență fiscală

Directiva privind comunicarea de informații referitoare la impozitul pe profit de către anumite întreprinderi și sucursale, denumită în mod curent Directiva privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CBCR), impune întreprinderilor multinaționale sau întreprinderilor autonome cu venituri totale consolidate de peste 750 de milioane EUR în fiecare din ultimele două exerciții financiare consecutive, indiferent dacă acestea au sediul în UE sau în afara acesteia, să facă public într-un raport specific impozitul pe profit pe care îl plătesc în fiecare stat membru, împreună cu alte informații fiscale relevante.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Băncile sunt exceptate de la prezenta directivă, deoarece sunt obligate să comunice informații similare în temeiul unei alte directive.

Pentru a evita sarcini administrative disproporționate pentru întreprinderile vizate și pentru a limita informațiile comunicate la ceea ce este absolut necesar pentru a permite un control public efectiv, directiva prevede o listă completă și finală de informații care trebuie comunicate.

Raportarea va trebui să aibă loc în termen de 12 luni de la data bilanțului exercițiului financiar în cauză. Directiva stabilește condițiile în care o întreprindere poate obține amânarea comunicării informațiilor pentru o perioadă de cel mult șase ani.

Aceasta prevede, de asemenea, cine are responsabilitatea efectivă de a asigura respectarea obligației de raportare.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Statele membre vor avea doi ani la dispoziție pentru a transpune directiva în dreptul național.

Directiva, blocată de Germania timp de aproape cinci ani

Președinția portugheză a Consiliului European și-a asigurat la finele lunii februarie un sprijin larg din partea țărilor membre UE pentru a merge mai departe cu directiva CBCR.

Comisia Europeană a făcut propunerea de directivă în 2016 ca urmare a scandalului „Luxleaks”, care a dezvăluit acordurile fiscale pe care le-a oferit Luxemburg corporațiilor multinaționale. Parlamentul European a votat propunerea și a transmis dosarul Consiliului de Miniștri al UE în iulie 2017. De atunci, a rămas blocat.

Sub presiunea lobby-ului corporativ german, a Federației industriilor germane și a Fundației pentru afaceri de familie, guvernul german a blocat proiectul de ani de zile.

Raportarea publică țară cu țară „ar pune companiile germane în dezavantaj în competiția internațională”, susține ministrul german pentru Economie, Peter Altmaier, citat de EU Observer.

În Consiliul European guvernul german a încheiat o alianță cu alte 12 state membre, ceea ce – ca minoritate blocantă – a împiedicat obținerea majorității calificate de 55% din state.

Abia în toamna anului 2019 a devenit cunoscut faptul că alianța includea (așa cum era de așteptat) nu numai țările cu impozite mai mici ca Cipru, Malta, Austria, Slovenia, Estonia, Luxemburg, Irlanda și Țările de Jos, ci și (mai surprinzător) guvernele democratice din Portugalia și Suedia – care le promiseră alegătorilor că vor lua măsuri împotriva evaziunii fiscale a întreprinderilor.

După informația a ieșit la iveală, colegul portughez al lui Altmaier, Pedro Siza Vieira, a fost supus unei asemenea presiuni din partea colegilor săi de partid, încât a trebuit să schimbe poziția.

La fel s-a întâmplat și în Austria. În decembrie 2019, parlamentul austriac a obligat guvernul să voteze în favoarea propunerii Comisiei UE în Consiliul UE în orice vot viitor.

Această poziție a fost adoptată și de noul guvern ales conservator/verde din Viena. De atunci, a existat de fapt o majoritate suficientă pentru a aproba proiectul de lege de raportare de la țară la țară.

Și chiar în cadrul guvernului german, vicecancelarul și ministrul finanțelor, Olaf Scholz (de la coaliția minoritară, Partidul Social Democrat, SPD), s-a pronunțat explicit în favoarea legii atunci când partidul său a cerut-o.

Dar acest lucru nu a făcut prea multă impresie asupra partenerului coaliției, creștin-democraților (CDU) și a ministrului său al economiei, Altmaier.

Ei s-au opus și au profitat de faptul că Germania a deținut președinția Consiliului în a doua jumătate a anului 2020.

Odată cu acordul partenerilor de coaliție social-democrați, aceștia au refuzat să introducă legea pe ordinea de zi a organelor competente ale Consiliului și evitând astfel votul.

Iar jocul Germaniei devine și mai evident odată cu inițiativa portugheză pentru un vot anticipat.

Reprezentantul ministerului austriac al economiei, condus de conservatorul Volkspartei (ÖVP), a făcut o ultimă încercare de sabotare a proiectului la reuniunea din 22 ianuarie a grupului de lucru al consiliului pentru dreptul societăților comerciale.

Țările UE pierd anual 70 de miliarde de euro

Conform cifrelor de la Bruxelles, evitarea impozitului pe profit în Europa costă țărilor UE aproximativ 50-70 miliarde de euro pe an. Dar Parlamentul European are cifre diferite și estimează că aproape 200 de miliarde de euro se pierd în venituri fiscale în fiecare an prin tehnici legale de evitare a impozitelor.

Doar grupul Google a evitat recent impozitarea profiturilor în UE în valoare de aproape 20 de miliarde de euro pe an în acest fel.

Cu toate acestea, evitarea plății impozitelor într-un anumit stat este perfect legală – în majoritatea cazurilor – deoarece statele se subcotează reciproc pe măsură ce concurează pentru investiții.

Obligația de raportare țară cu țară, prin transparența sa, este destinată să genereze presiune publică, deoarece va dezvălui modul în care profiturile sunt transferate către companiile cu producție mică sau deloc, în statele cu impozite reduse.

Potrivit Comisiei Europene, directiva va „ajuta la investigarea comportamentului fiscal al companiilor multinaționale” și „îi va încuraja să plătească impozite acolo unde obțin profituri”.