Doliu în lumea teatrului din România. „O mare delicatețe și o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui”

În lumea teatrului din România este doliu. S-a stins din viață un mare regizor, foarte apreciat pentru piesele sale. În urma lui au rămas zeci de spectacole, dar mai ales regrete. Apropiații și colegii de breaslă îl plâng. Ce mesaj au transmis în mediul online?

Doliu în lumea teatrului. Un regizor îndrăgit de români a murit

Ion-Ardeal Ieremia, regizor la Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara, a murit la început de an. Pe data de 2 ianuarie a plecat din această lume, potrivit anunțului făcut de colegii săi de breaslă pe rețelele de socializare. Care a fost cauza decesului?

Îndrăgitul regizor suferea de mai multă vreme de o ”boală neiertătoare”, așa cum au mai precizat cei de la Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara. Ion-Ardeal Ieremia avea o legătură strânsă cu instituția, deoarece încă din copilărie a făcut primii pași aici.

Totodată, părinții i-au insuflat pasiunea pentru actorie. Tatăl său era la fel regizor, astfel că Ion-Ardeal Ieremia a avut ocazia să stea de mic în culise, alături de mulți actori și să deprindă toate cele necesare executării ”rolului” de regizor.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

”Ion-Ardeal Ieremia ne-a părăsit. Victimă a unei boli neiertătoare, Ion-Ardeal ne-a părăsit astăzi, 2 ianuarie 2024. Ion-Ardeal Ieremia și-a legat întreaga viață de Teatrul Național. Născut la Oradea, trăiește în Timișoara de la 9 ani.

Fiu de regizor, și-a petrecut copilăria în culisele teatrului. A absolvit un liceu cu profil real ale cărui rigori le-a resimțit ca pe o „pereche de pantofi străină”, după cum spunea el însuși”, au transmis, pe facebook, reprezentanții Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara.

Ion-Ardeal Ieremia, un regizor profesionist

În același mesaj, Ion-Ardeal Ieremia este descris precum un regizor profesionist, care și-a demonstrat talentul actoricesc încă de la primele sale piese până la ultimele. De asemenea, se amintește și de umorul aparte pe care-l avea.

”A demonstrat că identitatea sa artistică îi aparține pe de-a-ntregul, spectacolele sale, de la prima montare – Femeia-șarpe de Carlo Gozzi, până la cea din urmă – Săptămâna luminată de Mihail Săulescu purtându-i amprenta unică: o mare sensibilitate care l-a rănit mai mereu și pe care învățase să o ascundă în spatele unui simț al umorului unic, un umor care îi va purta mereu amprenta, dar și în spatele unei nerăbdări aspre.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Cu adevărat, în spatele glumei sau a asprimii s-au aflat întotdeauna o mare delicatețe și o mare fragilitate pe care le-a distilat în spectacolele lui, dar și opinii pe care, în spectacole și în afara lor, le-a exprimat mereu cu toată convingerea”, mai transmit cei de la teatrul menționat.