Drama teribilă a Sofiei Vicoveanca: ”Nu credeam că mai trăiește”

Sofia Vicoveanca are ca loc de baștină Toporăuți, aflat în regiunea Bucovinei de Nord. Din fragedă pruncie aceasta a fost constrânsă de situație din Ucraina și s-a refugiat în România, unde, plecată din lumea satului, a trebuit să se adapteze și să-și facă un rost. Copilăria nu i-a fost deloc ușoară, fiind convinsă ani la rând că cel care i-a dat viață nu mai trăiește.

Coșmarul care i-a marcat viața Sofiei Vicoveanca

Sofia Vicoveanca aflată acum la 81 de ani povestește cu amărăciune de anii copilăriei, după ce tatăl ei a fost luat prizonier.

Născută după sârma ghimpată, după cum chiar interpreta de muzică populară spune, a fost nevoită să se refugieze și să o ia de la zero fără nimic. Și când afirmă asta, îi se citește în ochi tristețea.

Într-un material realizate de cei de la ”Weekend Adevărul“, Sofia Vicoveanca face confesiuni emoționante despre anii grei în care, pentru ea, cel care ia dat viață era considerat mort în prizonierat.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

”Tatăl meu a fost prizonier, nu mai credeam că mai trăiește. Eu am văzut lumina zilei dincolo de sârma ghimpată. Când m-am refugiat de la Toporăuți la o mătușă, am lăsat totul în urmă și am început de la zero, neavând nimic, chiar dacă tatăl meu avea înainte o situație foarte bună – avea un nonstop în casă, animale, pământ. Eu așa am crescut și de aceea vorbesc cu grijă.

Ne-am refugiat la Vicovu de Sus – Bivolărie, unde am făcut primele clase, iar tatăl meu, când s-a întors din prizonierat, m-a găsit școlăriță. Mama a avut grijă să mă pregătească pentru lumea satului – să știu tot rostul casei, al câmpului. Și în prezent am o vorbă: `Doamne, să nu mă auzi ce spun acum! Dar dacă ar fi să o iau de la început, eu nu aș muri de foame`. Știu să țes covoare, să mulg vaca, să prășesc… Am rămas cu acestea și nu le dau la spate”, a mărturisit Sofia Vicoveanca.

Dragostea pentru tradiționalele costumele populare

După atâția ani de suferință, apreciata artistă a reușit să-și găsească un drum, care, până la urmă i-a adus liniște și pace.

Acum, după 63 de ani de carieră, Sofia Vicoveanca este recunoscută pentru portul de-l îmbracă, despre care mereu vorbește cu gras duios.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

”Catrința în brâu se pune numai la muncă și la joc, la biserică, înmormântare, la întâlnire nu merge așa. De ce? Se poartă la joc să dea slobozenie piciorului, iar la muncă să poți fi sprinten.

Este o găselniță a mea, pentru că am gâtul foarte lung. Tot spre lucru manual mă îndrept, spre muncă. Eu mi le fac.

Eram tânără încă, 30 de ani, și aveam glas de bătrână. Nu mai puteam purta codițe, flori în păr și catrințe la genunchi. Atunci, având glasul atât de grav, am trecut la costumul de bătrână – basma neagră cu ciucuri, catrință lungă… Traista a apărut mai târziu. Acum toată lumea poartă traistă”, a mai spus cunoscuta interpretă de muzică populară.

Ce îi alină sufletul Sofiei Vicoveanca atunci când îi ”plânge sufletul”?

Rămasă fără partener de viață din 2001, când soțul său și-a dat ultima suflare, Sofia Vicoveanca și-a găsit refugiul într-o încăpere ticsită cu cărți pe toți pereții. Scrierile sunt cele care o alină atunci când îi plânge sufletul.

”Am fost căsătorită cu un ziarist, dar soțul meu a plecat în altă lume, poate mai bună, în urmă cu 21 de ani.

Bucureștean moldovenizat până în unghii, pentru că a stat cu mine la Suceava.

Am o încăpere ticsită cu cărți pe toți pereții și am foarte multe culegeri. Am ce face, de unde învăța și petrece atunci când îmi plânge sufletul. Cărțile îți pot deschide un gemuleț, să îți dea o sclipire, să te bucure”, a mai povestit Sofia Vicoveanca.