„Dumnezeu, arme și Trump”, la prezidențialele din SUA, în 2024. De ce America riscă să alunece într-o criză constituțională

Alegerile prezidențiale din 2024 vor determina cine va conduce cea mai mare putere mondială pentru următorii patru ani. Scrutinul vine la pachet cu o polarizare a scenei politice americane, ceea ce oferă un prilej ideal pentru extreme, cu o viziune din ce în ce mai îngustă privind democrația, răspândită atât la stânga cât și la dreapta. Dar, apreciază observatorii, pericolul latent este tocmai Donald Trump, dornic să revină la Casa Albă, cu orice preț. Și să nu mai plece, tot cu orice preț.

Biden: „Trump nu trebuie lăsat să câștige”

O serie de preocupări vor plana asupra acestor alegeri, preocupări care de mult divizează societatea americană: dreptul la arme de foc, restricțiile privind avortul, influența banilor și a grupurilor de interese, interminabilele tensiuni rasiale, efectele corectitudinii politice, etc. Apoi, urmează preocupări legate de vârsta celor mai importanți candidați, în frunte cu Joe Biden (81 de ani) și Donald Trump (77 de ani).

Gerontocrația continuă a politicii americane nu inspiră deloc, potrivit sondajelor, speranțele privind o reînnoire a Americii. Conștient de vârsta sa înaintată, Biden merge însă înainte pe motiv că „Trump nu trebuie lăsat să câștige”. Altfel, președintele democrat a spus că „nu s-ar mai fi prezentat dacă Trump nu ar fi candidat” pentru un nou mandat la Casa Albă.

Trump: „Nu voi fi un dictator, cu excepția primei zi”

„Trump nici măcar nu se mai ascunde. El ne spune ce va face”, a adăugat Biden. Da, Trump a spus ce va face, dacă va câștiga alegerile din noiembrie 2024. „Nu voi fi un dictator, cu excepția primei zi. Vreau să închid granița și vreau să forez, să forez, să forez” (după petrol), a spus Trump. „După aceea, nu voi mai fi un dictator”.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Se îndreaptă „somnambulic” cea mai mare putere a lumii spre dictatură, s-a întrebat fosta reprezentantă republicană Liz Cheney? Dar și după ce a pierdut alegerile în favoarea lui Biden, Trump, confruntat cu patru dosare judiciare, cel mai important fiind cel privind rolul său în asaltul Capitoliului (și unde riscă ani grei de închisoare), a spus ce va face. Adică: „Vă promitem că vom eradica comuniștii, marxiștii, fasciștii și huliganii din stânga radicală care trăiesc ca niște paraziți în țara noastră, care mint, fură și înșeală alegerile”.

Retorica lui Hitler și a lui Mussolini

De remarcat că, în amenințările sale cu răzbunarea, Trump strecoară ceea ce se cheamă retorică eliminaționistă. Va fi el, la o adică, președintele tuturor americanilor (dacă va fi), dar „huliganii”, „paraziții”, „stânga radicală” – și în general oricine a fost și este împotriva lui – trebuie eliminați, după ce au fost dezumanizați cu etichete ca atare. Și Hitler și Mussolini au folosit expresia „paraziți”, în timp ce comuniștii au adăugat și eticheta de „sabotori”.

Limbajul agresiv, în care escaladarea se împletește cu tendințe autoritare nu este doar un paravan electoral pentru a atrage atenția. Este un demers calculat al lui Trump de a activa ceea ce este înscris în multe gene ale Americii profunde: fanteziile violente, rezolvarea prin apăsatul pe trăgaci.

Trump este deja locomotiva acestor segmente de populații care sunt deja pregătite să facă acest lucru și să-l urmeze – așa cum s-a întâmplat în asaltul Capitoliului, cu bocanci în picioare și coarne pe cap, în demersurile sale revanșarde. Pentru că cel care nu concepe să fie văduvit de al doilea mandat la Casa Albă, nu concepe nici să fie președintele tuturor americanilor, ținut să respecte legile democratice.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Viziunea lui Trump despre guvernare este legată de o mentalitate de dictator. Adică convingerea lui fundamentală că, în calitate de președinte al SUA, are dreptul să facă tot ce vrea, că altfel de ce-ar mai fi președinte?

„Eu sunt răzbunarea voastră”- Proiectul 2025

Și, în cadrul unei conferințe a conservatorilor, în primăvară, Trump a spus că alegerile din 2024, vor reprezenta „bătălia finală”, și că „eu sunt răzbunarea voastră”. De ce adoptă Trump acest limbaj fascistoid? De ce nu caută și electoratul moderat, nu numai “supremațiștii” albi?

O parte a răspunsului este că Trump este un candidat revanșard. Mai degrabă decât să le spună susținătorilor lui ce va face pentru a le îmbunătăți viața, el le arată pe cine trebuie să urască, cine este „vinovat” și trebuie „eliminat”, înainte să curgă lapte și miere în SUA. istoria a arătat că condiția epurării de „dușmani” a precedat dictaturi precum cea nazistă și cea comunistă.

De partea sa, mass media americană s-a concentrat (cu puține excepții) pe procentele din sondaje, pe vârsta lui Joe Biden, în final pe dosarele și acuzațiile ce planează asupra lui Trump, mai puțin pe planurile fostului magnat vizând consolidarea guvernului federal, cu mii de conservatori loialiști lui, de aripă dură, capabili să conducă autoritar și să-i înlocuiască pe actualii funcționari federali: așa numitul „Proiect 2025”.

Liste cu cei ce trebuie anchetați

Totul pentru a combate ceea ce Trump numește „statul profund” sau „statul paralel”, vinovații de eșecul lui electoral, și a promova dorințele viitorului președinte republican în cadrul unei versiunu conform căreia președintele să aibă putere absolută asupra executivului, încă de la preluarea funcției.

„Project 2025” propune inclusiv desființarea FBI, a ministerelor Educației și Comerțului, a departamentului de Securitate Internă, reducerea finanțării departamentului Justiției. Și, potrivit Washington Post, prevede desfășurarea preventivă a Gărzii Naționale, în cazul unor demonstrații anti-Trump și impunerea legii marțiale, dacă este necesar.

Trump ar fi întocmit și o listă cu diverse persoane (printre care responsabili din Departamentul Justiției și din FBI, fostul procuror general William Barr, etc) pe care le dorește să facă obiectul unor anchete sau urmăriri penale, plus un procuror special pentru o anchetă exhaustivă împotriva lui Joe Biden, dacă va pierde mandatul.

Fascinația lui Trump pentru dictatori

Pentru Fiona Hill, fost expert în Rusia la U.S. National Security Council (și care prezidează la ora actuală Universitatea din Durham, Marea Baritanie), există riscul la la alegerile din 2024 Trump să conteste orice rezultat care nu-i va fi favorabil, și, dacă va pierde, să încerce să recâștige Biroul Oval, printr-o lovitură în forță. „Atunci vom asista la o cascadă de crize constituționale”, a avertizat Fiona Hill care, atunci când a lucrat la Casa Albă, a observat îndeaproape fascinația lui Trump pentru dictatori precum Vladimir Putin și Kim Jong Un.

Pentru neoconservatorul republican Robert Kagan, fost consilier pentru politică externă pentru candidații GOP la Casa Albă, „Donald Trump se pregătește în mod activ pentru a-și asigura victoria prin orice mijloace necesare”. Dacă va câștiga „SUA se vor îndrepta spre cea mai mare criză politică și constituțională după războiul de Secesiune, cu perspective credibile de violențe în masă și de divizare a țării”.

MAGA, o criză constituțională

Și alți experți văd în alegerile din 2024 o amenințare latentă, care ar antrena o criză constituțională și o violență politică (și nu numai) la scară amplă. Theodore McLuchlin, expert la Network for Strategic Analysis, face o analiză a mai multor criterii care, reunite, ar putea duce la această criză constituțională: un candidat prezidențial care contestă alegerile, actori înarmați gata să susțină acuzațiile de fraudă ale acestuia, o credință populară foarte receptivă la aceste afirmații, și un punct de cotitură viabil (în aparență) care să justifice presiunea extraconstituțională.

McLuchlin notează că o criză constituțională este un episod în care rezultatul alegerilor prezidențiale este contestat de actori politici cheie, iar grupurile armate folosesc sau amenință să folosească violența pentru a influența modul în care este rezolvată disputa.

Cel puțin, într-o anumită măsură, este aproape inevitabil ca cineva să nu conteste orice victorie democrată. Dar cum? Vor fi doar grupuri marginale care nu vor fi luate în serios? Sau se va repeta scenariul din 6 ianuarie 20121, într-un scenariu mai grav, cu demonstrații de masă, miliții mobilizate și o izbucnire a violenței? Și, în special, o astfel de criză ar putea atrage implicarea forțelor de securitate – poliție și soldați? O criză gravă este un risc latent, puțin probabil, dar suficient de realist pentru a fi luat în serios.

Spectrul 6 ianuarie 2021

McLuchlin consideră ca punct de plecare ceea ce politologul, istoricul și sociologul american Charles Tilly numește o „situație revoluționară”. Adică una în care există două revendicări simultane de suveranitate, opuse reciproc și suficient de puternice pentru a contesta serios ordinea existentă.

În cazul alegerilor din 2024, acest lucru ar include mai multe aspecte: Doi candidați prezidențiali își revendică victoria în alegeri, și anume candidatul care a pierdut în mod evident refuză să recunoască (revendicare de suveranitate); Actori înarmați susțin această revendicare a victoriei (adică riscul de acte de violență); Revendicarea pare plauzibilă pentru o proporție semnificativă a populației (ceea ce echivalează cu schimbarea motivațiilor elitelor politice și ale activiștilor non-violenți și permite ca o insurecție să ia aspectul unei acțiuni democratice)

Reunirea acestor diferite condiții a condus, cel puțin într-o anumită măsură, la evenimentele din 6 ianuarie 2021. Când Trump a refuzat să recunoască rezultatul alegerilor iar majoritatea republicanilor credeau că victoria lui Biden era ilegitimă, deși exista un consens larg în presă și în rândul independenților că actualul președinte câștigase.

Donnald Trump avea sprijinul unor miliții precum Oath Keepers și Proud Boys iar strategia din 6 ianuarie a fost de a face presiuni asupra Congresului și a vicepreședintelui Mike Pence pentru a nu accepta rezultatul. A fost o speranță nebunească, dar este greu de știut ce s-ar fi întâmplat dacă Pence ar fi cedat presiunilor.

Actorii violenți, milițiile pro-Trump

Pentru 2024, este foarte probabil ca candidatul republican să conteste o înfrângere. Alt rival din GOP ar refuza să recunoască o victorie corectă a lui Biden, nu atât de vocal ca Trump, dar cu un sprijin pentru negaționism ca o modalitate strategică de a-i cuceri pe susținătorii lui Trump, oferind în același timp o alternativă mai acceptabilă. Cu toate acestea, va fi pregătit să nege legitimitatea unei alegeri pentru un câștig personal, ceea ce sugerează că nu e sigur dacă va accepta rezultatele în caz că va pierde.

În privința actorilor violenți, a milițiilor pro-Trump, chiar dacă anchete și condamnări după asaltul Capitoliului le-au slăbit rândurile, ele rămân active, cu o activitate crescută în 2021 și 2022. Un alt risc de luat în seamă este  posibilitatea implicării forțelor de ordine și chiar a personalului militar într-o criză, prin dezertare sau refuzul de a se opune actorilor violenți.

În acest sens, merită reamintită subminarea normelor democratice esențiale înainte, în timpul și după președinția Trump – refuzul de a accepta rezultatul alegerilor, apelul la încarcerarea adversarilor politici și la utilizarea violenței la mitinguri, încercarea de a susține poliția și forțele armate ca grupuri politice și numirile cheie în cadrul forțelor de ordine și al armatei având în vedere loialitățile personale.

Atragerea armatei și a poliției

Aceasta ridică problema posibilității unei acțiuni partizane din partea forțelor de ordine sau a personalului militar în cazul unei crize constituționale. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, criza ar deveni mult mai gravă. Chiar dacă marea majoritate a personalului își respectă jurământul față de Constituție, puterea de foc a insurgenților ar putea crește considerabil odată cu eșecurile la scară mică ale forțelor de securitate.

Din nefericire, un astfel de eșec rămâne posibil, chiar dacă probabilitatea ca acesta să se întâmple este scăzută. Grupările extremiste recrutează în mod activ (și din ce în ce mai mult) polițiști și militari, atât activi, cât și pensionari. Acest lucru înseamnă, totuși, că relativ puțini polițiști și militari activi sunt, de asemenea, membri ai organizațiilor de extremă dreapta.

Departamentul Apărării a pus în aplicare unele măsuri pentru a aborda această problemă, concentrându-se pe actualizarea definițiilor sale privind activitățile interzise și pe îmbunătățirea formării și a colectării de date (ceea ce este necesar, dar progresul este lent).

Folosirea uniformei în partizanat politic

Cu toate acestea, riscul merge dincolo de marginile radicale, deoarece chiar și susținătorii obișnuiți pot fi pregătiți să acționeze în numele negaționismului electoral. La urma urmei, republicanii nu trebuie să fie extremiști pentru a crede că Joe Biden este un președinte ilegitim. De exemplu, studiile efectuate asupra personalului militar american relevă faptul că aceștia se identifică tot mai mult ca partizani politici și cred tot mai mult că este acceptabil pentru ei să se implice în activități politice partizane.

În același timp, politicienii civili (inclusiv Trump însuși) au încercat din ce în ce mai mult să folosească forțele armate pentru a atinge obiective politice partizane. Personalul de aplicare a legii pare – în mare parte – dispus să își impună propria autoritate împotriva legislației federale și statele. În cazul unei crize în care mulți susținători cred că alegerile sunt furate și, prin urmare, identitatea celui care deține în mod legitim puterea executivă este neclară, lanțurile de comandă ale poliției și forțelor armate (dacă sunt desfășurate) ar putea avea de suferit.

Negaționismul electoral republican

Negaționismul electoral este acum mai puternic în rândul membrilor republicani ai Congresului decât în 2020. Cei care neagă alegerile vor putea să se folosească și să abuzeze de rolurile de investigație și supraveghere ale comisiilor Camerei pentru a promova o narațiune de corupție democrată.  Mai mult, în ianuarie, Camera Reprezentanților a creat o comisie care să investigheze „militarizarea” guvernului federal, revendicând puterea de a cere prezentarea de documente de la Departamentul de Justiție cu privire la investigațiile în curs și la documente strict secrete.

Comisia este prezidată de Jim Jordan, care este și președintele Comisiei Afacerilor Judiciare a Camerei, un partizan înfocat al lui Trump. Jordan a fost profund implicat în eforturile lui Trump de a contesta alegerile prezidențiale din 2020 și, de-o manieră sau alta, „Comisia Jordan” ar fi fost înființată pentru a promova idea unei neligitimități a administrației Biden.

Au existat mai mulți factori care au indicat că negaționismul a crescut în rândurile Partidului Republican. Iar sprijinul republicanilor pentru insurgenții din 6 ianuarie a crescut în timp. În octombrie 2022, doar 22% dintre republicani au fost de acord că Biden a fost ales în mod legitim și doar 40% încrezători că voturile sunt exprimate și numărate cu exactitate.

Chiar dacă rezultatul alegerilor din 2024, apreciate cu o marjă strânsă, se va decide în câteva state, o criză constituțională este încă posibilă. Mașina de negare a alegerilor va începe probabil să se învârtă în cazul unei presupuse victorii democrate. Multe voci republicane ar pune probabil la îndoială rezultatul, dezvoltând tot felul de scenarii conspiraționiste în statele care îi separă pe cei doi candidați.

„Renașterea” Americii și teama Europei

Donald Trump a provocat o undă de șoc în întreaga lume, atunci când a preluat funcția de președinte, în 2017. La fel cum a făcut-o mai târziu Brexitul. Lipsit de experiență politică, Trump a câștigat într-un sistem democratic, oferind americanilor iluzia (sau halucinația) propriei lor identități, modelată în discursuri de ură sau „patriotice” care pretindeau că reflectă imaginea Americii celei mari și pierdute, dar și cea a celei redescoperite și renăscute sub conducerea sa.

Dar Trump a pierdut în fața lui Biden în același sistem democratic, și nu datorită unei carisme deosebite a octogenarului, cu toată experiența lui politică. Observatorii sunt de acord că americanii au ales răul cel mai mic.

Aceiași observatori au temerea că acum, când Trump vrea să-și ia revanșa, prima lui grijă, odată cu mandatul de președinte în buzunar, va fi să se asigure că nu i-l va mai lua nimeni. Pentru cei de aici, din UE, pentru europenii care depind de garanțiile de securitate ale SUA, a naviga în lumea politicii interne și externe americane sub Trump va fi o chestiune existențială.

Frica de mâine

Trump a pierdut alegerile din 2020. Știa că le-a pierdut. În loc să recunoască acest lucru, a răspândit minciuni, a pus la cale escrocherii juridice, a proferat amenințări și, în cele din urmă, a incitat o gloată să încalece forțele de ordine și să terorizeze Congresul. A făcut toate acestea ca parte a unui complot pentru a anula voința celor peste 81 de milioane de alegători care l-au ales pe Biden, cu o diferență de peste 7 milioane de voturi.

Întrebările rămân. Ce se va întâmpla dacă Trump pierde alegerile prezidențiale strânse anul viitor? Va accepta el rezultatele, așa cum nu a făcut-o (și nici nu are intenția) până acum? Ce îi va incita pe susținătorii săi să facă? Câți dintre ei vor accepta înfrângerea: Câți vor recurge la violență pentru a se răzbuna pe concetățenii lor americani pe care îi vor considera „vinovați” în cazul unui nou eșec al idolului lor cu părul roșcovan?