Editorial Andrei Vochin: ”Șahul. O, ce veste minunată!”

1. Deși are aproape un metru-nouăzeci și bate suta de kilograme, uriașul pare un pitic acolo în universul lui. În camera lui, Cornel Mateiaș abia se mai vede de lăzi metalice pline de tricouri, ghete, șorturi, ciorapi, geci și tot ce-și mai poate dori un fotbalist ca să nu se vaite că nu joacă din cauza echipamentului. Totul este organizat ca într-o farmacie, în ordine si curățenie. Și nu de ieri, de azi, ci de peste două decenii de când bărbatul corpolent este kit-manager, cum i se zice mai nou. Pe vechi, el rămâne minunatul magaziner al Rapidului, dar și al echipei naționale.

Sportul minții a reapărut după ani buni la echipa noastră națională

2. L-am cunoscut pe vremea când eram și eu un tânăr jurnalist și am avut privilegiul să pot lucra cu el la echipa națională de când am venit la Federație. Se fac 10 ani acum în aprilie. I-am zis mereu Corneluș, fără să-l întreb vreodată dacă-l deranjează apelativul. Am stat însă fără teamă, pentru că uriașul blând are sufletul bătătorit. Aidoma bunicului meu, cel care m-a îmbolnăvit de fotbal, e rapidist. Poate și d-aia îl simt atât de aproape.

3.  În fiecare cantonament, printre stivele de materiale sportive potrivite la linie, Corneluș poartă după el o cutie mare de table. În puținele ore libere dintre antrenamente sau meciuri, camera lui e loc de pelerinaj pentru ”tricolori”. Pe culoarul dintre cele două paturi, pe unul dintre cuferele acelea imense argintii, zarurile sfârâie în confruntări epice între magaziner și Nicu Stanciu, Ianis Hagi sau Florin Tănase. Dincolo de jocul în sine, decorul e demn de Canapeaua lui Freud. Acolo, în camera lui, nu-i vorba nici despre linie, nici despre marți, nic despre poartă-n casă. Ci e pretextul pentru povestirile copiilor, pe care Corneluș la ascultă cu răbdare și înțelepciune.

4. Eram în Andorra, la începutul anului și la startul campaniei de calificare la Euro, când ceva s-a schimbat. Am intrat în camera lui Corneluș, iar cutia aia de table era pusă invers pentru prima oară în acest deceniu al meu la FRF. Tot între paturi, tot pe lada metalică, dar cu cele 64 de pătrățele la vedere. Două armate, față în față, una albă, alta neagră. Doi bărbați, cu fețele sprijinite în pumni, tăcuți și concentrați lăsau senzația că le fac woo-doo. Unul era Corneluș. Celălalt era cu spatele și nu-i vedeam decât umerii largi și părul prins în coc. ”Carevasăzică, șah!”, oftă Cornel. ”Mă tem că-i mat”, veni replica de la tânărul chipeș cu față de D”Artagnan.

Digi24.ro

VIDEO Apelul la 112 care anunța că Potra pregătește proteste: „Vin înarmați la București, vor să facă prăpăd”

5. A doua zi, Radu Drăgușin urma să înceapă primul meci ca titular la seniori. Din martie până în noiembrie, a fost integralist într-o defensivă care a asigurat calificarea României la Euro fără înfrângere. În urmă cu vreo 6 ani, la prima lui convocare la naționala U15, Vlad Munteanu, managerul nostru operațional școlit prin Germania, venise cu o noutate în cantonamentul copiilor. Îi punea pe fiecare să cânte un karaoke și să se prezinte într-un alt fel decât la școală, cu nume, prenume și data nașterii. Le-a cerut să se prezinte cât mai original posibil. Radu Drăgușin a apărut în fața colegilor cu un cub Rubik în mâini. A început să-i frece muchiile cu viteză și, în mai puțin de un minut, l-a rezolvat. În potopul de aplauze l-am văzut roșind puțin. Dar am simțit că în trupul acela herculian de mic sălășluiește și o minte sclipitoare.

6. ”Radu e din altă ligă, n-am nicio șansă”, a tras concluzia Corneluș la finalul primei partide de șah cu un ”tricolor” după o pauză cam lungă. Ultimii lui clienți au fost Mutu și Bourceanu. De aproape un deceniu, șahul nu ne mai vizitase echipa națională, iar vestea că el a revenit e cu adevărat o veste minunată. Prevestită parcă de partidele în care Edi Iordănescu și Jerry Gane se relaxează în ziua de dinaintea reunirii oficiale de la Mogoșoaia. Ca să nu-i supăr, fac constatarea că pe însemnările mele scorul între ei e egal.

Mohamed Salah, nicio zi fără șah

7. În decursul timpului, fotbaliști uriași și-au șlefuit mintea jucând șah. Îmi amintesc că la Europeanul din Portugalia din 2004, Sol Campbell, fundașul de fier al naționalei Angliei, m-a surprins realmente când am citit cum vorbește și trăiește pentru șah. ”Ciobănelul” ăla povestea că practica sportul minții pentru că ”mă ajută să-mi dezvolt gândirea strategică pe terenul de fotbal”. Wow, mi-am zis!

8. Astăzi, Mo Salah, vedeta lui Liverpool, declară că este dependent, realmente, de șah. ”Nu e zi în care să nu joc”, spune omul care e conectat la rețele și are deja clasament uluitor. Alături de el, în cantonamentul cormoranilor, Alexander-Arnold îl secondează cu brio. Mai mult chiar, fundașul a îndrăznit deja să facă un ”demonstrativ” cu campionul mondial Magnus Carlsen.

Digisport.ro

Nemții au dat verdictul, după ce au văzut ce au făcut românii în tribune, la Hoffenheim - FCSB

9. ”Sunt multe asemănări între fotbal și șah”, povestește Alexander-Arnold. ”În ambele trebuie să ai strategie. Să înțelegi când trebuie să ataci și când trebuie să te aperi. Iar piesele sunt ca jucătorii: cu calități și roluri diferite, dar toți pot deveni extrem de importanți pentru obținerea victoriei”.

10. De ani buni, academiile fotbalistice de top din Europa au integrat în programul complementar de pregătire a copiilor și juniorilor învățarea și practicarea jocului de șah. ”E un mod de a deprinde în primul rând cum să-ți păstrezi concentrarea”, spun oamenii. N-ar fi rău să-i copiem și noi. Trăim o perioadă când unii s-ar deghiza în cărți de Halloween, ca să fie siguri că vor fi cu adevărați înfricoșători. Aceștia sunt cei care nu pun mare preț pe școală când vorbesc despre tinerii jucători cu potențial. Cică îi cam încurcă și le cam fură din orele petrecute pe teren. Așa s-a ajuns la anomalia ca unii tineri să nu mai fi stat într-o bancă la școală de prin clasa a șasea. Iar când sunt nevoiți să stea la o prelegere tactică a vreunui antrenor nu-și mai pot menține concentrarea mai mult de 10 minute. După care încep să se foiască, să vorbească, să piardă șirul. Iar mai apoi noi le cerem tocmai acestora să repecte pe teren ce au vorbit în cabină. Acesta este motivul pentru care, dacă aș avea o putere, aș introduce șahul ca materie de bază în școli și în academiile de fotbal.

11. Anul 2023 ne-a adus o singură bucurie fotbalistică: ne-am calificat la Euro! Am făcut-o cu sudoare, cu dorință, dar și cu foarte mult creier. Am surmontat diferențele față de valoarea adversarilor printr-o capacitate de gândire superioară. Am fost mai deștepți și mai organizați. Zici că am jucat nu pe Arena Națională, ci în magazia-farmacie a lui Corneluș, acolo unde alături de tablele noastre dragi și-a refăcut apariția și șahul!