Revelion de pomină cu „Mister” Cornel Dinu. Comando de Anul Nou 1973 la Sinaia: Fănuș Neagu, Gigi Dinică, Dan Spătaru, Guță Băieșu, șpriț vârtos, șuetă subțire…

Sărbătorile de iarnă ale anului 1972 au fost, parcă, mai deosebite ca altădată. Aveam o trupă bine constituită, omogenă, de petrecere. Crăciunul mai toți pe-acasă, iar Revelioanele pe unde ne purta norocul…

Eram obișnuit să stau până la sorocul anilor cu părinții, apoi viram în haimanalâc. Nu plecam cu Sorcova, n-am practicat-o niciodată, doar colindele sfintelor datini dintre Crăciun și Anul Nou, plecam cu șprițul și șueta subțire…

Revelion de pomină cu „Mister” Cornel Dinu. Comando de Anul Nou 1973 la „Casa Scriitorilor” din Sinaia. Fănuș Neagu, Gigi Dinică, Dan Spătaru, Guță Băieșu, șpriț vârtos, șuetă subțire…

În lumina dimineții care cotropise Revelionul, de Sfântul Vasile, eram „grupa mare”: Gigi Dinică, Dan Spătaru și Conți Bărbulescu la „Omul zăpezii” , prietenul Dan Bucurescu. Și ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, Cornel Dinu…

Lui Conți i-a venit ideea: „Ce-ar fi să dăm o fugă să le dăm deșteptarea la Cumpătu lui Fănel (Fănuș Neagu) și lui Guță (Ion Băieșu), că se plictisesc sigur în sânul familiilor asupritoare?”

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Zis și făcut. Eu în față, lângă Conțișoru’, și actorul, cu guristul… așa-l alintam uneori pe Dan Spătaru… în spatele Mercedesului său inconfundabil și pentru Miliția de atunci. Și poposim spre nămiezi la Casa Scriitorilor de la Cumpătu….

Harababură mare, „Puișor” (Guță) încerca să zacă pe o canapea din sufragerie, acolo mai prinsese loc, bucurie mare pe el când începu să-l zgâlțâie Conțișoru’…

„Hai, scularea, domnu’ Tanța și Costel, a venit lume bună de la București și avem treabă… Unde-i Marele Animal Blond?” …aluzie la Fănuș Neagu… „Vizavi, s-a înjurat cam cu toată lumea pe la patru și a preferat să bea singur, în duplex doar cu damigeana de la Grădiștea trimisă de ta-su…”

Revelion de pomină cu „Mister” Cornel Dinu. Gigi Dinică avea o problemă… existențială!

Fănuș parcă ne aștepta… „V-am visat, presimțeam că o să veniți să-mi alinați restriștea ce-o am cu ăștia. După ce că n-au pic de umor, vor să mă facă să cred că știu să bea. Obrăznicie de amatori…”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Am îmbrățișat cu urările de rigoare doamnele, adică pe Stela lui Fănuș și Claudia lui Băieșu… și sări cu argumente de mare sete chiar Guță: „- Haideți să vedeți cu ce ne-am compromis azi-noapte!”.

În „cantina-cârciumă-restaurant” a scriitorilor, aglomerație mare. Se consuma, în primul rând, „potroaca” obligatorie, cu multe berici „de trezire”. Radeberger și Azuga. Zgomot mare, parcă se mânca pe „serii”… Noi, prin impetuozitatea cuplului de mare forță Fănuș-Guță, aveam mereu o masă eliberată…

Furați cu toții de îmbătătoarea atmosferă a pășirii în noul an 1973, s-a ajuns la tot felul de efuziuni, dans și toasturi. Și toată lumea a vrut să-l audă pe marele Gheorghe Dinică rostind ceva memorabil…

Împins spre lehamite, Gigi s-a ridicat și, înainte de cenzura oricui, se confesă: „Bine, bine, e tare frumos aici la voi, dar eu ce f…?!” Provocarea periculos de directă la plăcerea împerecherii l-a oripilat pe Conți…

„Nu ți-e rușine, actor nebun, marș la colț! Mă așteptam să nu poți fi civilizat la o masă de oameni cumsecade după ce te-ai scăldat în băutură! Ești și tare frumos! Nu vezi ce calcio vechio ți-a zugrăvit Dumnezeu pe față?! Cine să se f… cu tine, răsfățatule, nu vezi ce șmirghel ai pe fălci?! Rindeaua dracului! Dacă se mângâie o femeie cu tine, își rașchetează și oasele, nebunule! Marș la colț pe coji de nucă!”.

Și-l postă la una din mesele libere la polul opus, chiar lângă intrare. Gigi mârâi ceva, dar se lăsă potolit cu omenia șprițului.

Revelion de pomină cu „Mister” Cornel Dinu. Mazilit și… uitat în mașină!

Peste vreo două ore, se lăsase înserarea, doamnele avură milă și-l rugară pe Conți să-l amnistieze pe Dinică. Se reașeză printre noi, dar ceru chiar el cuvântul: „Bine, bine, dar cum rămâne, eu pe cine f…?!”.

Conți păli: „Acum, chiar acum, marș afară, marș în mașină, sălbaticule! Nu dovedești menirea ta printre noi!”.

…Și-l săltă de braț, și-l ostraciză în mașina parcată afară. Petrecerea continuă, doamnele trăgeau spre retragerea odihnei când niște procurori din Ploiești, simțind atâta „lume bună”, invită idolii, adică pe noi, la petrecere o vilă mai sus…

Intrarăm civilizați, ei și mai civilizați: „Ce plăcere, ce onoare… domnii scriitori, domnul Spătaru, domnul Dinu, marele jucător…”, „La toate!”, mă răstigni Fănuș…

Și șpriț bun, curat, conversație subțire, gustări la fel… subțiri… Tocmai când Dănuț Spătaru era invitat să cânte „Măicuța… sa”, Conți mă luă de mână și-mi șopti la ureche: „Cotonăgel (alintul lui Mitică Furdui…), am uitat actorul magician la rece, recuperează-l! E gheață afară și tu ești singurul care te poți deplasa și fără crampoane…”.

Revelion de pomină cu „Mister” Cornel Dinu. „Vrei un regat sau un cal? Oricum n-am nici una, nici alta, n-am nimic… dar îți promit totul!”, mă onora Gigi Dinică după ce l-am salvat de hipotermie

M-am dus, era obositor și pentru mine după atâta petrecere… găsesc drumul, găsesc mașina… nu găsesc „locatarul”! Și o iau prin jur să dau de „răsfățat”…

Îl disting abia după vreo jumătate de oră de dibuială prin ger și gheață… Lipit de-un brad, mârâia aproape degerat: „Unde-i criminalul care m-a trimis în lagăr? Ai venit tu, el n-are curaj… Te-a trimis pe tine, vino să te strâng în brațe. Știam că ești singurul care mă poate salva. Contam pe tine. Cară-mă!”.

Și l-am cărat… Abia intrat în vilă, șubred cum era, în plină cântare a guristului, s-a repezit la Conți: „Criminalule, ai vrut să mă lichidezi, canalie, m-ai închis în… pădure!!!”.

„Hai sictir, actor golan, dacă nu-l ascultam pe Cotonăgel, te-nchideam în portbagaj și erai rezolvat acum, bezmeticule! Să nu-ncerci să vorbești iar! Ți-am mai spus eu că la voi, la actori, e greu fără sufleur!”, șficui răspunsul Conți.

Anturajul domnilor procurori ne mai suportă vreo două ore, în care cucerisem tot, doamne, gustări, șpriț, conversație…

Chiar și pe năstrușnicul Gigi. Care mă toca cu același mârâit recunoscător: „Mi-ai salvat viața. Meriți totul! Vrei un regat sau un cal? Oricum n-am nici una, nici alta, n-am nimic… dar îți promit totul! Să-mi dau adresa, trebuie să-ți mulțumesc că mi-ai salvat viața, condamnată de saltimbancul ăsta de doctor care se vrea umorist…”.

Revelion de pomină cu „Mister” Cornel Dinu: „Masă mare! Cu cel mai bun vin! Și cu brăduți! Și cu Dinică departe de mine că-l bat!”

Când am văzut că nu mai avem combatanți, „trupa de șoc” și-a văzut de drum… …„Mă, ce dor mi s-a făcut de un șpriț final, la «Palace»”, ne contamină Conți.

Fănuș și Guță parcă înnebuniră instantaneu: „Desigur, copii ai durerii, vă ducem noi să vă antrenăm ca să puteți trece Posada!”.

La „Palace” se strângea totul… Am intrat și șeful de sală, Doru, clipi disperat, dar decretă la moment:  „Au sosit veritabilii! Facem o masă mare, la închidere, pentru domnii de la București!”.

Și într-o clipă se trezi tot restaurantul… Mese, scaune, pahare, tacâmuri, sticle și sifoane… Fănuș comandă cu voce de bariton: „Masă mare! Cu cel mai bun vin! Și cu Dinică departe de mine că-l bat! Și brăduți mici, că am văzut că aveți… Brăduți în fiecare colț al mesei. Vreau să bem printre brazi!”.

Au apărut și brazii, și vinul, și lăutarii… Și iarăși ne-au apucat zorile încărcate de zăpadă și har… Se așeza un nou an în vremuri vechi… alte vremuri, alți oameni…