Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Dinamo – FCSB, „spectacol” jalnic în „Derby de România”. Diferența dintre creștinul implicat Dusan Uhrin și „lumânarul” de sfeșnice becaliote Bogdan Pe Argeș În Jos Vintilă

De „Valentine’s Day” a început penultima etapă a returului primei noastre divizii. Sunt creștin practicant și, oricât s-ar zbate globalizarea, sfinții ortodoxiei nu vor putea fi dați uitării niciodată.

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Dinamo – FCSB, „spectacol” jalnic în „Derby de România”. Diferența dintre creștinul implicat Dusan Uhrin și „lumânarul” de sfeșnice becaliote Bogdan Pe Argeș În Jos Vintilă

Această zi a iubirii, a afecțiunii are la origine un sfânt din civilizația romană, preluat de creștinismul occidental. Își zic ei catolici, anglicani, protestanți, dar Dumnezeu e același pentru toți.

Iar așa cum trebuie să repet, religia ne-a fost dată din spațiu pentru ca, prin morala ei, să ne înțelegem și să fim din ce în ce mai buni. Aiurea, suntem încă sălbatici! Și vom mai fi! Doar perorând cu rânjet derizoriu „Să faci ce spune popa, nu ce face popa!”…

De aceea nu mă mai surprinde să văd Bucureștiul plin de mașini de „Ziua îndrăgostiților” și după ce s-a trecut de miezul nopții. Ceea ce nu mai constat de ceva ani de zilele sfinților noștri tradiționali.

Digi24.ro

Unde este Fito? Povestea celui mai notoriu infractor din Ecuador, care a fugit din închisoarea în care trăia ca un rege

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Paranteză dureroasă, eruptă din realitatea malignă care ne devorează zi de zi sub masca așa-zisei „democrații”

Se spune la noi că nici sub preș nu trebuie ascunsă murdăria. De la lovitura de stat din decembrie 1989, alintată „în falș” drept „rivoluție”, murdăria comportamentală e difuzată în mai toate mijloacele mass media. Se zice că e democrație și trebuie spus orice. Și se poate spune orice. La balamuc, poate!

Democrațiile consolidate au reguli și legi care de sute de ani le definesc și le apără de derapajele de orice fel. Sigur, sunt și acolo tentați cu derapaje, dar mușcă din momeală doar handicapații, o parte a străzii, insignifiantă, care n-ajunge spre putere, ca la noi. Sub binecuvântarea ignorantă, s-ar putea și voită!, a CNA-ului. Așa se distruge o nație ce trebuie întoarsă în sclavie…

Revenind la „Ziua îndrăgostiților”, împrumutată „de-a-gata ambalată” de noi din „credincioasa” Americă, nu pot să uit cum un „sfânt” al fotbalului nostru, antrenorul Valentin „Tinel” Stănescu, la națională, a încercat să-l scoată din dragoste pe regretatul „Zoli” Crișan. O comparație care duce spre deranjament stomacal, așa cum zic sfinții noștri țărani în bătăturile lor, îndreptându-se cu mâna pe burtă spre fundul curții… Aveți liber la „cujetare”…

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Cu „bufleiașul” Eric în frunte, Voluntari ia puncte multe!

Deschiderea etapei au făcut-o Chindia și Voluntariul, la „Ploiasca”. Ca și „Dinamoul” etapa trecută, Târgoviștea mea a beneficiat mai mult de o repriză de un om în plus, „bufleiașul” Eric contând doar în „tiruri de pe loc”, cum spun italienii. În rest, mai mult s-a târât pe teren.

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

Dar jucătorii lui Viorel Moldovan, neputând sau neștiind să profite de acest avantaj clar ca lumina în care a început partida, au plătit, pierzând meciul.

Meciul a fost plăcut de urmărit, pasându-se mai bine decât era de așteptat, Chindia dominând finalurile de repriză. Și greșind iarăși la ambele goluri primite prin expectativa axului central al apărării.

În atac, au avut… picioare! Ratând prin Berisha și Ivancic… lovituri de cap! Reconfirmându-se că „unde nu-i cap, vai de picioare”, cu excepția loviturii cu „țeasta” a „under21-lea” Ioniță.

Astfel, Voluntariul, după a patra victorie în tot campionatul, două consecutive, se agață de clasament. Iar Târgoviștea se afundă în smârcurile Ialomiței ce udă stadionul.

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. „Regele” deranjează „Bursucul” chiar în „vizuina” lui și se agață de play-off

Asemănător cu „prinderea„ (oarecum) a plutonului de către Voluntari, prin punctul obținut, Viitorul lui Gică Hagi are doar o mână… de fapt un picior agățat de play-off.

Numai că ei, ca și gazdele „ceferiste”, indiferent de islazul pe care s-au scuzat într-un fel că nu se putea pasa, au impresionat prin execuții mult prea rar. Costache și Păun, spre final, ratând din careu situații mult mai mari decât „bara” lui Iancu și „capul” pe lângă al lui Rivaldinho.

Au dominat, oarecum, „frânarii” clujeni, punctând impresionist, din nou, doar prin amenințările repetate din fazele fixe și câteva lansări prin deviere.

Numai că atunci când ambele echipe au fost preocupate de a nu-i lăsa pe adversari să joace, prin presionare în blocuri funcționale scurte, niciuna nu a avut suportul tehnic să joace, de fapt.

Firesc, cei 4.000 de spectatori care se zice că au fost în tribunele din Gruia, au coborât amărâți dealul stadionului. De scor și de spectacol.

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Cum să te numești „Academie” atâta timp cât nivelul jocului etalat este de cel mult gimnaziu fotbalistic?!

Depășind mahmureala de după „Valentine’s Day”, nu prea mulți concetățeni au urmărit confruntarea de la Clinceni. Păcat pentru că a fost un joc bun, spectaculos, deschis, cu acțiuni mereu pe poartă.

Superioară individual, distribuția din Mediaș a câștigat destul de clar, chiar dacă gazdele, pe final, au cam înghesuit-o în propriul careu.

Reușind trei goluri din atâtea situații de a marca avute până în minutul 49, s-a dovedit suficient pentru victoria Gazului. Profitând și de marcajul „gură-cască” din apărarea Clincenilor. Aproape imposibil să fie interpretați ca „Academie”, așa cum se numesc, periculos de pretențios.

A scăzut dramatic nivelul școlii la noi în ultimele două decenii. Dar nici Clincenii, nici Voluntarii, nu se pot numi „Academie” atâta timp cât nivelul jocului etalat este de cel mult gimnaziu fotbalistic. În niciun caz de for suprem al cunoașterii din orice țară. „Forme fără fond” în continuare. Confuzie periculoasă. Și ne costă…

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Evoluția Craiovei mă face să reflectez dacă nu cumva papura nu mai consistentă decât o… (pi)țurcă!

În „Copou” a fost cel mai interesant joc, până la acel moment, al etapei. Un „western”, dacă vreți. După care Iașul a adunat a opta înfrângere consecutivă! Iar Craiova lui Papură (Vodă, fără sarcasm) a treia victorie la rând.

Prima repriză i-a așezat pe oaspeți la o diferență de trei goluri. Greu de anticipat, dar meritată. Profitând de inexactitățile defensivei centrale ieșene, în care Klimavicius n-are ce căuta. Iar Frăsinescu sugerează lăsarea la vatră. A sclipit Cicâldău, ca și în a doua repriză, fiind prezent în construcția majorității fazelor de desăvârșire a finalizării la poarta adversă.

După pauză, din catacomba vestiarului, Iașul a ieșit părând revenit. S-a apropiat, cu șansă, la un gol diferență, dând impresia că poate, cel puțin, egala. Și aveau, la 2-3, încă vreo 20 și ceva de minute la dispoziție.

Numai că atunci când părea că moaștele Sfintei Parascheva i-au binecuvântat, Bancu a fost lansat către careul lui Poli de o „filtrantă” de excepție a lui Nistor (dacă nu era vândut pe nimic de Negoiță și juca la Dinamo cu FCSB, oare cât era scorul final?), Klimavicius a încercat să-l placheze, nici asta nu i-a reușit, și la 2-4 în minutul 82 suspansul s-a încheiat.

Koljic a pus bomboana pe coliva Iașului în minutul 88, după o fază pornită tot de la Cicâldăul amintit, făcându-mă să reflectez dacă nu cumva papura nu mai consistentă decât o… (pi)țurcă!

Și că Rednic, așa cum i s-a împărtășit prietenului ziarist Dan Pătrașcu (odihnește-l Doamne, merită…), după calificarea de la Hamburg, în 1983, „aleargă peste tot în teren, dar nu lovește decât binișor cu dreptul, dă rar cu capul (în minge, desigur…), nu face marcaj și nu deposedează, rar finalizează, dar e acolo…”. …Noroc să ai!

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Botoșaniul este, în premieră și pe merit, în această „strategie” anormală numită play-off

Aer curat mereu la Sfântu Gheorghe, de la păduri, câte mai sunt, și apropierea munților. Și asta le-a priit mai mult oaspeților de la Botoșani, care, câștigând, sunt, pe merit, o spun cu mâna pe inimă, în play-off. Deși partida a fost în mentalitatea „presionez și nu te las să joci, dar, neavând tehnica necesară, nu joc nici eu!”…

A doua de acest fel, cu indulgență, în acest penultim act al sezonului normal. Gândind, nu numai eu, că play-off-ul și play-out-ul sunt strategii anormale. Paradoxal, creează un mult mai mic număr de dispute de urmărit, neajutând rating-ul televiziunilor.

Sepsi a dominat, dar în ceață. Deși afară era senin. Și de aceea Botoșaniul, închizându-se bine în apărare, a avut nevoie doar de o oportunitate – ca și gazdele, mare sărăcie de faze periculoase în careuri – pentru a câștiga.

Croatul Dugandzic nu putea rata, singur-singurel în fața porții adverse în minutul 59, punând sare pe rana înlăturării subiective a lui Grozavu de pe banca bucovinenilor.

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. „Derby de România”, nimic altceva decât un „talmeș-balmeș” de trânte libere, piedici, tururi de șold, bodycheck-uri, în ambele distribuții

Eeee, și a venit „pomul lăudat ” al derby-ului doar ca legendă. Unde s-a dovedit, și mai rău decât în ultimii ani, că n-are rost „să te duci cu sacul”. Fazele de fotbal adevărat au fost de căutat cu ciurul.

Jalnică dispută pe teren. Acceptabilă și motivatoare, ca disciplină de joc, din peluze, doar pentru „Dinamou”. Că la „Fecesebecaliuța”, de unde nu e – la felul în care s-a prezentat distribuția la a treia apariție din februarie –, nici Gigișorul Dumnezeu nu mai cere.

„Spectacolul”, obligatoriu cu ghilimele ca să înțeleagă toată lumea, o mai spun o dată, a fost JAL-NIC! Susținut de practicanți ilegali ai fotbalului. Un „talmeș-balmeș” de trânte libere, prin piedici, tururi de șold, bodycheck-uri din hochei, procedee din judo, în ambele distribuții.

S-au jucat efectiv, scăzând timpul de la fazele fixe, maxim 40 de minute din cele 100 și ceva per total. Record dramatic, în care suntem și vom mai fi, greu de depășit, având în vedre că într-un meci normal se joacă efectiv peste 60 de minute.

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. Mi-e dor, zău, de „militarii” de la Steaua de altădată! Ăștia de acum sunt tare… „civili”… În ale fotbalului!

S-au dovedit, totuși, cu școala fotbalistică la zi Piscitelli, Puljic, Fabbrini, Mrzljak, toți „românași” mândri, unul și unul, să nu uităm, însă, și unul adevărat, Sorescu… oarecum… Asta la „Dinamou”….

La „Fecesebecaliuța” au mai încercat câte ceva Crețu, Planic și, prin câteva șarje în repriza a doua, Man. Unde au fost ceilalți „practicanți ai fotbalului” din „stâna” de la Berceni cu care „baciul” Gigi zice, negustorește, că se va burduși cu sute de milioane de euro? Milioane de himere!

Câțiva „răsfățați” au tunsori realmente… aerodinamice! Numai că alergarea lor s-a dovedit tot pe loc, pe loc, pe loc! Și nici măcar n-a răsărit busuioc.. Ioc, ioc, ioc. Dar în schimb au răsărit tatuajele de pe mânuțe și gât. Tare puțin… degradant… Mi-e dor, zău, de „militarii” de la Steaua de altădată! Ăștia de acum sunt tare… „civili”… În ale fotbalului!

S-au dat și două pauze de luptă, că război n-a fost. După lovitura de arte marțiale a lui Cristea, când „spectacolul” ar fi fost salvat dacă „Salvările” intrate pe teren se… ciocneau! Își spărgeau radiatoarele și gata, „katchul”/chiciul se oprea.

Ca și după exchibiția cu petarde. Filmate peluzele, se vede cine le aruncă. Îl saltă „mascații”, i se dă o pedeapsă exemplară și ar fi învățătură de minte. Dar de unde minte?! Dar de unde ordine?! Dacă nu „se vrea făcută”, nu e! Așa că sălbăticia continuă.

„Dinamoul”, mai bine disciplinat tactic și pregătit fizic, a meritat victoria. Dusan Uhrin este creștin implicat, știe ce face. Spre deosebire de „lumânarul” de sfeșnice becaliote Bogdan Pe Argeș În Jos Vintilă. Contemplativ, desuet, ignorant practicant în meseria pe care ar trebui să o facă.

Editorial dezamăgit Cornel Dinu. De ce nu m-am mai uitat la Lazio – Inter și nu mai comentez Sibiu – Astra…

Da, știu, sunt o voce necruțătoare în interpretarea jocului pe care l-am practicat decenii bune la nivel înalt. Majoritatea „esperților” și a „ziaricilor” n-au tras un șut, n-au dat o pasă, n-au pus o talpă în viața lor, dar i-am auzit după „katch”. Docți spre penibil. Ar avea o scuză: dreg busuiocul că din el trăiesc.

Fără competență, realism și exigență în a spune adevărul despre unde suntem cu adevărat cu fotbalul nostru, ne facem și mai mult rău. Ca într-o boală în care nu se pune diagnosticul, deci nu se pote trata și nu se poate vindeca.

Nu m-am mai uitat la Lazio – Inter că-mi dădeam palme. Unde-am fost și unde-am ajuns! La fel nu mai comentez Sibiu – Astra. …Hermannstadt e la nemți…  Pe care i-am trădat de două ori și au plecat. Ce vreți, să mă zgârii și pe ochi după ce m-am încălzit cu… palme?!