Editorial EURO 2020 Cornel Dinu. Premoniția Olandei: și-a zis Țările de… Jos! Ronaldo, apus de Hazard…

În 1992, când am fost cu Ovidiu Ioanițoaia la Budapesta (habsburgică, precizarea îmi aparține!), să-l vedem pe Negrău, „vârf” la Honved, posibil selecționabil, înainte de joc, plimbându-ne fără marcaj om la om, cam separat, Ovidiu, care a vrut să dezvolte atacul la capitala lor ca să le cunoască „jocul” social cultural de aproape, mi s-a confesat cu o față și o voce (s)căzute: „Acum am înțeles… Dacă doi senatori americani vin întâi la Budapesta și abia apoi la București, este imposbil să țină cu noi…”. M-a lovit și pe mine tăcerea…

Mai fusesem acolo, la începutul luni mai 1972, cu ocazia barajului pentru turneul final EURO (de fapt sferturile unui alt sistem competițional, cu grupe, o câștigasem și jucam tur-retur acel baraj din sferturi pentru un turneu final de patru echipe). Pierdut pe 17 mai în al treilea meci cu Ungaria, după 1-1 la Budapesta și 2-2 la București, 1-2 la Belgrad în barajul barajului…

De atunci am realizat cât acontat de mult că „gulyáskommunizmus” Ianoș Kadar al lor a fost opt ani lucrător la Peugeot, iar Ceaușescu al nostru doar cizmar…

Editorial EURO 2020 Cornel Dinu. Premoniția Olandei: și-a zis Țările de… Jos! Ronaldo, apus de Hazard…

Acum am remarcat din nou că-s altfel decât majoritatea țărilor europene. Cu „Puskas Arena” plină, după ce naționala lor a fost tare aproape în finalul meciului cu Germania să câștige și, poate, chiar să treacă de grupă.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Așezați vremelnic pe teritoriul unde sălășuiesc și acum, știu să-și apere „casa” contestabilă istoric. Au avut și șansa încorporării habsburgice.

Privind la începutul ciocnirii Cehiei cu Olanda din Țările de Jos cele trei inele ale arenei „Ferenc Puskas”, plină ochi, singura care a dovedit astfel că a gonit virusul, cu „corona” lui cu tot, îmi imaginam că primul se poate numi Regele Ștefan, care i-a creștinat, la Anul Domini 1.000.

Al doilea, Prințesa Sisi, împărăteasa bavareză Elisabeta, consoarta lui Franz Josef, protectoarea Ungariei împotriva norilor negri ce se pregăteau să lovească Europa. Și ultimul… „revoluția din 1956”…

Editorial Cornel Dinu. „Black lives matter”, of course, dar mai important „Football value matters”, aia e!

Ajunge, trec la fotbal, precizând, totuși, că în aceste trei episoade istorice prin care ai trecut, au dovedit abilitate și tărie. Scuturându-se și pașalâcul otoman cam după un secol și jumătate.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

De aceea, s-ar putea forța o aparență logică: Cehia, teritoriu al vechiului Imperiu, chiar cu capitala la Praga, a fost net superioară și la propriu, în consistența jocului, și la figurat, ținuta atletică și simplitatea realistă a execuțiilor jucătorilor, fostului Imperiu, și de coloratură, al Olandei.

Care a strălucit, sugestiv amănunt, cu „portocala mecanică” a anilor ’70, creată întru atâta glorie de „al nostru”… și al lor admirator de pustă… Ștefan Covaci. Oricum ați vrea să-i scrieți numele…

Știam că Academia-școală de fotbal a Olandei de la Zeist era o instituție de mare valoare, creatoare până de curând a multor antrenori și jucători de apreciat. Acum, când „consăteni ioropeni” de-ai lui Timmermans vor să ne ia și praful de pe case, alege-s-ar praful de ei, „tobe” politice demne să ne apere interesul nu mai avem, și-au mai zis și „Țările de Jos”… Jos!… Jos!… Jos!…

Și așa cum au evoluat contra puternicilor și inteligenților în manevre cehi, au părut mai deprimant de reci în execuții decât atunci când se anunță la noi câte minus ..jde grade sunt la Joseni. Josenii de Jos. Să rămânem în trend…

…Că „de jos” v-ați numit pe o hartă numai de voi inventată de curând și față de încântătoarea „portocală mecanică” de altădată sunteți, după acest ultim meci al vostru la EURO 2020, mai jos decât o ceapă degerată.

Apropo, și închei: l-a identificat cineva, contra cehilor, pe așa-zisul star de coloratură Wijnaldum? Că „Black lives matter”, of course, dar mai important „Football value matters”, aia e!

Având 15 fotbaliști în echipe puternice din străinătate și vreo 7 de la Slavia și Sparta Praga, cehii se dovedesc cam la fel de exacți ca orologiul istoric de lângă celebrul pod Carol de peste Vltava, din centrul vechi al capitalei lor. Aaa, și să nu trec peste amănuntul că Olanda de Jos n-a tras pe poartă , iar la raportul de ocazii 5-1 n-ar mai fi prea multe de spus…

Editorial Cornel Dinu. Asemănările dintre noi și Belgia sau Portugalia. Nu râdeți! Există!

Desigur, regalul serii era așteptat să fie Belgia – Portugalia de la Sevilla. Avem ceva asemănări cu cele două. De viață! Fotbalistic, cam de neconstatat… și de necontestat… distanța care ne separă, mai ales la nivel al echipelor naționale de vreo 15 ani.

Nu i se spunea României dinainte de 1940 „Belgia Europei de Est”? Și pentru că atunci, regalități și noi, și ei, eram, ca forță de producție… merge și „PIB-ul” rostit acum cu importanță de majuscule mondiale, în primele cinci țări ale continentului.

Iar, latini ca și portughezii, avem multe asemănări lingvistice. Zic ei: „Com um pedaco de pao e um pouco de vinho voce nao morre de fome”. Se-nțelege? Se-nțelege! Ei având doar șase vocale, noi opt. Și de-aici diferențele de pronunție. Portugheza, spun mulți, este mai apropiată de română decât italiana.

S-au implantat cu precauție două echipe ce știau că pot fi necruțătoare pe atac, cu apărările mai vulnerabile, așa fiindu-le și istoria în fotbal.

Portugalia s-a apărat cu ultima linie departe de propria poartă și a plecat pe atac, îndeosebi, cu Renato Sanches „lansator” pentru cele trei „vârfuri”, Bernardo Silva, Cristiano Ronaldo și Diogo Jota.

Editorial Cornel Dinu. „Tancul” Lukaku, „serrvantul” De Bruyne și Hazardul: Thorgan și Eden. Adică Belgia cuceritoare

În contratactică, belgienii s-au așezat în blocul defensiv într-un 5-4-1, pe două linii în fața propriului careu, încercând să nu dea spații pătrunzătorilor adversari.

Deși tare periculoși cu „tancul” Lukaku împins și cu „servant” De Bruyne, singura „bombardea” transformată în gol a fost inspiratul șut de la vreo 25 de metri al lui Thorgan Hazard în colțul lung, din minutul 42. Vă dați seama ce înseamnă să ai ambii copii în națională, unul căpitanul echipei și celălalt marcatorul golului de calificare?

În rest tehnică, viteză, execuții, dar cu ambele echipe așezându-se în veritabile adăposturi de apărare.

În a doua repriză a atacat, firesc, Portugalia, a făcut tot felul de schimbări, dar nu a putut egala și cuceri Belgia, retrasă ca în mai 1940, când Germania a cotropit-o în două săptămâni. Deși au avut patru situații de a marca.

Dar și Lukaku și ai lui vreo doi veniți din spate puteau marca și stinge lumina partidei. Au și blocat multe din fanteziile de atac ale portughezilor, care au schimbat toată linia de mijloc, sperând că, poate, iarăși, ajutat și astfel, Cristiano Ronaldo mai inventează ceva câștigător.

N-avea cum, apărătorii flamanzi din fața lui Courtois, ale căror nume nu vreau să încerc să le aud rostite, scrise nu mai vorbesc, de câțiva dintre aurola… pardon, aureolacii… ptiu, pușchea pe limba mea… aureolații imenși antrenori „coment(r)a(c)toriști” de-ai noștri, care sigur când vedeau școala schimbau trotuarul.

Tot în partea secundă a meciului de la Sevilla au fost destule ciocniri-faulturi cam din campionatul nostru. Iarăși nu dau nume.

De-abia aștept să văd dacă mobilitatea tehnică, rapidă și inventivă de la mijloc în față, cu Spinazzola torpila care vine de departe și poată să facă mare deranj în careul advers „Squadrei Azzurra”, va trece prin armurile din defensiva flamando-valonă a belgienilor! Italia – Belgia, che spettacolo ci aspetta!