Editorial pro Contra Cornel Dinu. A fost Steaua – Dinamo de altădată. Dar și furăciune ca altădată. Ca în 1989. 22 martie 1989. Îți mai aduci aminte, „nea” Nelu Crăciunelu? Dar tu, Ando?

Dinamoul – Fecesebecaliuța fără spectatori este ca Piața Victoriei fără întâlnirea frățească de acum doi ani dintre „patrioții” USR și jalnicii jandarmi. A fost, de n-ar mai fi…

Nici n-are cum să fie altfel atâta timp cât cele două foste Dinamo și Steaua și-au pierdut identitatea. Dinamo s-a înecat în locanta dubioasă de la Hotel Rin ot Dâmbovița, în timp ce Steaua e „înțepată” și „suptă” de „țânțarul de Palat” în Berceni. Și când te gândești că sediile lor erau, la înființare, în buricul târgului. Pe „Ștefan cel Mare” Dinamo și pe „Calea Victorie” CCA. La periferie au ajuns, cam de periferie le este și parcursul ultimilor ani.

Totuși, să recunoaștem că, indiferent de ghinionul de a fi conduse deprimant de prea mult timp, ambiția mereu prezentă, tradiția de necontestat a celor două „mari” ale fotbalului românesc ne-a făcut să asistăm sâmbătă seară la unul dintre cele mai bune dispute dintre ele.

Editorial pro Contra Cornel Dinu. A fost Steaua – Dinamo de altădată. Dar și furăciune ca altădată. Ca în 1989. 22 martie 1989. Îți mai aduci aminte, „nea” Nelu Crăciunelu? Dar tu, Ando?

S-a jucat deschis, pe poartă, dinamic, cu angajament deplin. Chiar și în final, când, numai în opt jucători de câmp, cei care mai rămăseseră din „câinii” lui Cosmin Contra și-au dat sufletul să egaleze.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Un rezultat final total nedrept. Scris de greșelile de nepermis ale arbitrului radu petrescu și „tușarii” săi. Până să fie puși pe ghilotină, dinamoviștii se dovediseră capabili să fie „câinii” mari ai victoriei.

Penalty inventat pentru Steaua în minutul 75, când, lovind mingea, deși a fost greșit plasat, Isma Lopez nu l-a agresat cu nimic pe pătrunzătorul Dennis Man.

Dictând total nejustificat două sancțiuni majore împotriva lui Dinamo, fostul funcționar FRF radu petrescu a dovedit pentru a nu mai știu a câta oară că siluiește, că umilește noțiunea de „cavaler al fluierului”.

Pentru că, țin foarte mult să precizez și să fie bine înțeles, sâmbătă seară, așa cum au evoluat și s-au mistuit pe teren, Dinamoul și Fecesebecaliuța au jucat ca Dinamo și Steaua de altădată.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Editorial pro Contra Cornel Dinu. La mijloc, ai lui Gigi Becali au fost clar mai mobili și mai tehnici decât ai lui Cosmin Contra

Revin la „pălitura di osândă” acordată Stelei. Dacă așa au văzut ochii tăi ageri (priviți-i atenți când sunt în prim plan și o să înțelegeți ce vreau să spun…), pentru ce l-ai mai eliminat, petrescule, pe Isma Lopez? Ai lipsit la lecția în care s-a predat „dubla penalitate”, interzisă de la FIFA? Sau CCA-ul greco-mioritic ți-a impus alte reguli?

Până atunci, Steaua a fost cam aceeași dinainte de COVID. Doar Florinel Coman și Darius Olaru au lipsit din ultimele distribuții trimise de Gigi Becali pe teren. Completate, din cauza carantinei sau statului în infirmerie, cu tineri chiar promițători, crescuți bine în Academia de la Berceni a lui Vasi Geambazi de Vali Argăseală și profesorul Bebe Alexe, format, repet, la Dinamo și risipit fără nicio scuză…

Vulnerabilă în apărare, Steluța s-a așezat presionant pe teren. Într-un 4-3-1-2 la început, cu Florin Tănase mai mult central, în spatele celor două vârfuri Dennis Man și Sergiu Buș. Și, în partea a doua, un 4-1-4-1, precaut defesniv.

Chiar dacă Tănase, profitând de greșelile în lanț de execuție și poziționare a apărării dinamoviste, a deschis scorul pătrunzând din banda stângă, liberă de Gonzales.

Și lovitura de cap pentru 2-0 a venit tot din cauza unei atitudini de gură-cască din banda lui Gonzales, altfel foarte bun fără aceste „scăpări”, dublată de timiditatea lui Ricardo Grigore în fața lui Iulian Cristea.

Acțiuni firești prin mobilitatea triunghiului de atac stelist, mai mult în teorie și mai rar în practică pe la alte echipe.

La mijloc, ai lui Gigi Becali au fost clar mai mobili și mai tehnici decât ai lui Cosmin Contra. Unde Janusz Gol și Alex Răuță (ce luft de 3-2 a „reușit” în minutul 56!) vrând, nevrând te duc cu gândul la „competența” incompetentă, dar profitabilă, de a aduce ani buni jucători pe filiera Iorga-Antonio-Bălănescu.

În atac, „bercenarii” au cam zburdat la început, dar „cânii roșii” din apărare, treziți abia la 0-2, i-au ținut departe de „cotețul” portarului Mejias, cam fără treabă după ce a luat primele două goluri.

Ai lui Becali au încercat să oprească repede construcția incipientă a apărării lui Contra prin presing. Dar din ce în ce mai sporadic, după cât i-a ținut „benzina” pregătirii în salturi.

Editorial pro Contra Cornel Dinu. Per total, Steaua a contribuit la spectacolul de bună calitate la care am asistat. În care, însă, în progres clar și de bun augur, prima vioară care a dat tonul jocului a fost, incontestabil, Dinamo

Munca nevăzută a lui Cosmin Contra din antrenamente m-a făcut să cred că poate schimba în bine prestația echipei. Poate chiar mai repede decât am argumentat acum câteva zile într-o realitate teoretică pe care am trăit-o ades ca antrenor. Să dea Dumnezeu așa să fie și, mai ales, să dureze!

Oamenii săi au condus ostilitățile, cu excepția primei treimi a jocului. Apărarea și-a revenit după aceea, oprind chiar departe de propriul careu încercările de incursiuni ale aparentelor „gazde” într-o „casă” pustie…

Ei, da, la mijloc sunt în continuare probleme. Deși Alexander Gonzales (unul dintre cei mai buni fundași laterali dinamoviști de mulți ani) și Isma Lopez urcă inspirat și destul de des amenințător.

Și Borja Valle, mai puțin aseară, sau Juan Camara, tehnicieni de calitate nesperată, te duc cu gândul  că, deși au evoluat mai mult ca „banderillos” sau „picadori” în pretențiosul și dotatul fotbal spaniol, au și calități de veritabili „toreadori”.

Oricum, i se așază bine cele două săptămâni de întrerupere lui Cosmin Contra. Ținând cont că față de ce a fost cu Botoșani și UTA, munca sa de calitate este de bun augur, incontestabilă, s-a văzut. Desigur, pentru cei care știu ce înseamnă nu să perfecționezi, ci să construiești evoluția unei echipe.

M-a impresionat maturitatea și detașarea sa de adevărat profesionist în declarațiile de după nedreptatea maltratantă suferită de echipa sa. Adică de munca sa.

Bravo, Cosmine! Ai dovedit că fair-play-ul este, așa cum am spus-o de atâtea ori, stăpânirea de sine a unuia care știe cum este nu numai viesparul fotbalului. Știu cât de greu este să-ți menții cumpătul, așa cum ai dovedit, când îți este dat să suporți, cu echipa ta și cu imensa masă de suporteri ai „câinilor roșii”, execuția petrescului-marionetă.

Editorial pro Contra Cornel Dinu. Analistul „de la Ana la Caiafa” Ion Crăciunescu, „fălcosul… fălos” Andone, șortul și Ceaușescu

Luați-o cum vreți, eu aș fi luat foc, declanșând chiar explozii. Un meci nul ar fi fost nedrept. Și în inferioritate numerică, Dinamo putea egala la „capul” lui Fabbrini din minutul 81, a scos miraculos Vlad. Ca și voleul „dintr-una” al lui Sorescu din minutul 50. Per total raportul ocaziilor a fost net favorabil lui Dinamo. 4-3 în prima repriză, 4-1 în a doua, total 8-4.

Am încercat să-mi chinui memoria să găsesc în luminile și negura de 179 de meciuri dintre Dinamo și Steaua când un arbitru a mai decis de asemenea manieră, cu așa furăciune un deznodământ strâmb.

Ceva, ceva mi-am amintit… Dar mi-a și „suflat” în telefon prietenul „câine roșu” cu noblețe Robert. Remember deci…

Era 21 martie 1989, când analistul „de la Ana la Caiafa” Ion Crăciunescu, arbitru foarte bun când voia, dar cu „scăpări”, om ești și tu, Ioane!, i-a eliminat în Ghencea pe Cămătaru și Vaișcovici ca să câștige chinuit Steaua cu un gol al lui Gabi Balint în minutul 87, numai după „execuția” celor doi atacanți dinamoviști. Ca un amănunt, meciul decidea campioana…

A urmat scena aceea antologică a necruțătorului „fălcos… fălos” Andone cu șortul coborât ca o… cadână cu… „bijuterii” în fața tovarășului „rege” atunci în Ghencea, Valentin Ceaușescu. Care a tras cu tact cortina peste afront și frondă…

Editorial pro Contra Cornel Dinu. Vechea „Cooperativă” a murit! Trăiască noua „Cooperativă”!

De data aceasta, condamnarea la înfrângere nedreaptă a lui Dinamo pronunțată de hingherul de „câini roșii” radu petrescu, are și alte explicații. Pe timpul „Cooperativei” se fluiera la comenzile conducătorilor de cluburi, după puterea financiară a fiecăruia.

Era și ceva gen „haz de necaz” tipic mioritic: „Tac dacă mă fură azi arbitrul, că mâine fur eu cu el”.

Acum, prin continuitatea deaconului-brichetă de a-și face de cap sub oblăduirea noii „Cooperative” FRF la conducerea umbrei de arbitraj românesc, cu Vasaras doar oaspete de paradă din când în când, e o altfel de „cooperație”. Mai simplă, dar mai periculoasă. Păcat de taică-su, șeful magaziei FRF în domnia lui Sandu Mircea, stelist pe față, dar cinstit, obiectiv, sincer…

deaconul-fiu, de ani prea mulți la comanda fluierelor (fluierăturilor, mai bine?) de arbitri, nu apare, nu vorbește, nu dă socoteală nimănui, e stat în stat care trage sforile spre binele votanților, să trăiască!, ai actualei conduceri FRF. Se schimonosește… angelic, nu te privește în ochi, chip de înger trist, cu apucături și delegări de veritabil creator al iadului arbitrajelor de la noi.

S-a mai comentat belicos că „memelușul”, lăsat pe p(r)ost de berbec îndrumător de turmă de baciul Gigișor ot Pipera, cu „Hăis și cea!” la toți și de toate, a behăit tot jocul, fără oprire, din tribună. La câte bărbi „se pun„ în fotbalul mioritic, asta (ăsta?) ne mai lipsea… Dați-i briciul maimuței! Poate-și taie limba proastă…