Într-un editorial marca FANATIK, reputatul jurnalist Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre decizia lui Zlatan Ibrahimovic, care și-a luat „adio” în lacrimi de la fotbal la vârsta de 41 de ani. Cu acest prilej, ne este amintit un moment important al carierei suedezului, când s-a intersectat cu românul Cristi Chivu la Ajax.
Impresionantă retragerea lui Ibrahimovic, frumos mesajul galeriei – „God Bye” – deși, după mine, în fotbal e inflație de Dumnezei și genii.
Ibrahimovic a reprezentat, însă, un exemplu de talent, forță, șmecherie și longevitate într-o lume care i-a fost mai mereu ostilă, în primul rând la începuturile lui, când a fost discriminat într-o țară care se laudă că urăște rasismul.
Cariera lui Ibrahimovici mă duce cu mintea la un jucător român. La Chivu. În 2001, Ibrahimovic și Chivu au avut un conflict la Ajax. Chivu a povestit la o emisiune că „am dat și am fugit. Nu eram tâmpit să stau la luptă parte în parte cu un animal.
Mă lovea intenționat la antrenament cu mingea. I-am spus o dată, i-am reproșat a doua oară și l-am lovit și eu. După ce l-am lovit, s-a întors spre mine și mi-a fost frică să nu-mi dea una. Am dat eu și am fugit.”
Dupa întâmplarea asta, Chivu a fost pus căpitan de echipă. El susține că nu din acest motiv a hotărât așa marele Ronald Koeman. Dar mie îmi place să cred că antrenorul a procedat astfel pentru că a văzut în Chivu un fotbalist care se descurcă în orice situație.
Îmi aduc aminte de Chivu când purta cască. Am scris atunci că a fost decalotat ca în „Tăcerea mieilor”.
Sunt peste 20 de ani de la incidentul Ibrahimovic – Chivu. Încă mai aveam fotbaliști – Chivu, Pancu, Mutu – care ar fi meritat să facă parte din Filarmonica lui Hagi din anii ’90.
Câți români au luat Champions League la echipe din străinătate? Belodedici, Răducioiu (a dat un gol cu FC Porto în grupe), Chivu. Dacă am omis vreunul, scuze! Aș fi primul care s-ar bucura că a greșit.
Ce avem acum? Două meciuri ale echipei nationale din care Hagi spune că putem obține puncte. El știe mai bine, eu am mers întotdeauna pe mâna lui, dar de data asta nu-l cred. Puncte înseamnă, logic, de la două în sus, nu un egal și o înfrângere.