Editorial Răzvan Ioan Boanchiş: “De la Papa la presa sportivă…”

Săptămână trecută a fost scandal în presa sportivă. Nu vreau să încarc redacția FANATIK, unde sunt doar colaborator, cu părerea mea. Am publicat ce cred despre subiect în “Național”, unde scriu fară întrerupere de peste 26 de ani. Azi voi povesti despre candoarea inițială a presei sportive și despre maturizarea ei.

Editorial Răzvan Ioan Boanchiş: “De la Papa la presa sportivă…”

Istoria secolelor XX și XXI este și o sumă de întâmplări din sport. Gazetăria de specialitate s-a născut ca o presă de admirație, apoi a fost colorată cu pamflete, dinamizată cu investigații, pusă în raporturi colocviale cu galeriile de fotbal prin folosirea superlativelor și turată în viteza a cincea (sau în marșarier, depinde de gust) de fenomenul paparazzi.

Pentru mine, presa sportivă începe cu Ionel Teodoreanu, care a istorisit în “Crăciunul de la Silivestri” (1934) despre un meci de fotbal, scriind că “mingea se zvârcolea printre bocanci ca o vulpe printre boturi de mistreț.”

Nu e prima oară când omagiez această metaforă, i-am semnalat-o și lui Cornel Dinu, a amintit-o și el în textele lui și bine a făcut. Și Camil Petrescu a pus în pagină fotbalul.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

“Aș fi început cu Matei(u) Caragiale și Henri Coandă, colegi de liceu care jucau oină, dar nu existau cronicari de sport”

Mergea să vadă “match-urile” cu actrița Leni Caler, iar ginerele lui a fost un precursor radiofonic al lui Ghiţulescu sau, dacă preferați, al lui Domozină. Aș fi început cu Matei(u) Caragiale și Henri Coandă, colegi de liceu care jucau oină, dar nu existau cronicari de sport pe atunci.

După Al Doilea Război Mondial, presa sportivă a fost un bun refugiu pentru figuri de stil și adevăruri neconvenabile regimului, iar acestea puteau fi camuflate în articole dedicate fotbalului. Au excelat Fănuş Neagu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Ion Băieșu.

“Cea mai frumoasă imagine de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea a apărut în presa sportivă”

Îmi mai plăceau Cornel Nistorescu, Octavian Stireanu, George Stanca. N-am uitat de echipa lui Eugen Barbu de la “Săptămâna” (Vadim, Dan Claudiu Tănăsescu). Nici de Radu Cosașu și Ioan Chirilă. De la ziarul de specialitate, cei mai buni mi se păreau Ovidiu Ioaniţoaia (pe minte), Ion Cupen (pe talent), Sorin Satmari (necruțător și talentat).

Cea mai frumoasă imagine de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea a apărut în presa sportivă, nicidecum la vreo televiziune sau într-un ziar generalist. Pe 3 aprilie 2005, Gazzetta dello Sport” titra așa: “Addio, Papa Wojtyla! Il tempo del silenzio. Ora 21.37: se ne va l’uomo che ha cambiato la storia. Lo Sport Italiano si e fermato per dargli l’ultimo saluto”.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

Am înțeles și eu cât am putut, dar m-a impresionat o fotografie a Papei. Era cu spatele, din profil i se vedea obrazul, saluta cu mâna dreaptă și se pregătea să urce niște trepte acoperite de un covor albastru.