Așa cum am știut să critic echipa națională de trosbal după rezultate proaste, acum e cazul să o laud. Felicitări! Candid să fii, noroc să ai. Echipa națională este prima melancolie blegoasa ce s-a dovedit productivă.
Cu Dobrin pe teren, Elveția ne-a umilit cu 7-1 la Zurich, în 1967. Cu Balaci pe teren, Elveția ne-a învins cu 2-1 la București, în 1981. Cu Hagi pe teren, Elveția ne-a bătut cu 4-1 în 1994, la Campionatul Mondial din America.
Cu echipa asta de Disney Junior, “naționala” a marcat două goluri în două minute. Nu e de mirare, pentru că există profesioniști mai amatori decât elvețienii și românii. Ei se numesc Ceferin și Infantino.
Și au fost puși acolo că să distrugă echipele naționale, pentru că multinaționalele au devenit mai puternice decât guvernele. “Asta e Teoria Conspirației”, vor spune sclavii lozincilor. Nu, asta e Teoria Evidenței.
Orice acțiune în care sunt mai mult de doi oameni e o conspirație. “Teoria Conspirației există pentru că există oameni care conspiră” (Malcolm Bradbury, “A History Man”).
“Am jucat execrabil și am obținut un rezultat miraculos”, a zis Gică Popescu. Că să joci execrabil trebuie să știi câte ceva despre fotbal. Elveția putea să aibă lejer 5-0 în minutul 60, dar fotbaliștii naturalizati ai acestei țări n-au cultură careului de 16 metri.
Ei sunt un defect al orologeriei. Le stătea ceasul în față porții, erau jenibili în formă continuată, asemenea ratangii ar trebui cercetați pentru abuz în serviciu.
A venit vara. Fotbalul românesc ne-a păcălit iar. Noi spunem că a intrat în vacanță, dar de fapt e în moarte clinică de mai mulți ani. Iar Elveția ne-a dat o lecție.
Eu am fost de mai multe ori (nu e meritul meu, am avut noroc că echipa națională în meciul de la Luzern) la Geneva sau Berna decât la Pitești sau la Ploiești. Dar niciodată n-aș fi crezut că Elveția poate fi comică.