Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: „Pe Mircea Lucescu îl prinde ziua de mâine cu amintirile în prezent”

Răzvan Ioan Boanchiș, editorialistul Fanatik, îl elogiază pe marele antrenor Mircea Lucescu, după ce acesta și-a anunțat retragerea de la Dinamo Kiev.
07.11.2023 | 10:37
Editorial Razvan Ioan Boanchis Pe Mircea Lucescu il prinde ziua de maine cu amintirile in prezent
Răzvan Ioan Boanchiș despre Mircea Lucescu: „Un veteran pe fronturile fotbalului european”
ADVERTISEMENT

Pentru mine, mizele războiului din Ucraina au fost două. Să nu crească prețurile în România și să fie Mircea Lucescu sănătos. E greu să schimbi ceva în bine într-un fotbal care i-a dat pe Lobanovski, Blohin, Belanov și Sevcenko înainte sa ajungi tu acolo. Mircea Lucescu a reușit.

Răzvan Ioan Boanchiș despre Mircea Lucescu: „Un veteran pe fronturile fotbalului european”

Să-mi arătați și mie un ucrainean care a făcut pentru România 10% din cât a făcut Lucescu pentru Ucraina. Oricine ar fi plecat din Ucraina în februarie 2022. Lucescu a rămas la Kiev pentru că e mai mult decât un veteran de război. E un veteran pe fronturile fotbalului european.

ADVERTISEMENT

Mulți îl consideră pe Lucescu un antrenor răsfățat de presă. Sunt prea tineri (ca să nu zic ignoranți) pentru a ști adevărul. Mircea Lucescu a fost antrenorul român cel mai atacat de presă, într-o vreme în care era coadă la chioșcurile de difuzare și ziarele se smulgeau din mâini.

Pe Lucescu îl atacau Fănuș Neagu (în „Luceafărul”), Eugen Barbu și Vadim (în „Săptămâna”) și îl apărau Adrian Păunescu și Ioan Chirilă. În 1985, Păunescu a fost scos de la „Flacăra”. Singurul care îl mai apăra pe Lucescu era Chirilă. Dar ce forță avea Chirilă în fața lui Fănuș? Era ca și cum ai compara un val strălucitor al Mării cu Marea.

ADVERTISEMENT

Răzvan Ioan Boanchiș, amintiri memorabile cu Mircea Lucescu

Și acum o amintire din 1986. Steaua câștigase Cupa Campionilor. Pe urmă, Dinamo a învins Steaua, în campionat și în finala Cupei României, de două ori în mai puțin de o lună.

În deschiderea finalei de Cupă a Romaniei s-a jucat finala Campionatului național de tineret. Sportul Studențesc – Dinamo. Am fost pe stadion. A câștigat Sportul. Dinamo îi avea în lot pe Răducioiu, Lupescu, Tene, Mitici. La Sportul jucau Răzvan Lucescu, Vicențiu Iorgulescu, Stănici.

ADVERTISEMENT

Atunci, în iunie 1986, a fost o seara izbutită pentru familia Lucescu. O seară compensatorie. Începuse Campionatul Mondial din Mexic ’86, ne uitam la televiziunea bulgară. Și vedeam că în locul nostru ajunsese acolo Irlanda de Nord.

La București, pe un teren distrus (avusese loc demonstrația de 23 August), Irlanda de Nord ne-a bătut cu 1-0. Ne-au lipsit Ștefănescu și Cămătaru. Raportul de cornere: 22-0 pentru noi. Am avut peste 20 de șuturi la poartă. S-a opus și bara. Arbitrul ne-a refuzat unul sau două penalty-uri.

ADVERTISEMENT

Irlanda de Nord nu e ceva izolat în cariera lui Lucescu. După același scenariu nenorocit au existat un Dinamo – Sampdoria, un Dinamo – Anderlecht, un Șahtior – Sevilla. Ca să nu mai spunem câte mizerii i-a făcut Barcelona când era la Șahtior.

Lucescu n-a fost un antrenor legănat de noroc. Dar s-a ridicat mereu în condiții ostile și asta îl face cu atât mai mare. Ghinionistul Lucescu a câștigat două trofee continentale. Răzvan Lucescu are unul. Mai arătați-mi o pereche de antrenori tată – fiu cu asemenea trofee!

Cel mai important antrenor român s-a retras la 78 de ani și îl prinde ziua de mâine cu amintirile în prezent.

ADVERTISEMENT