Editorial vesel, Andrei Dicu: Calificareeeeee!!! Două beri? Nu! Două bare și un strop de non-combat

Ploiești… O seară ciudată… Seara „daneză”.  Câte aveam de împărțit și cât de rău era să fie… Plămânii acestei echipe naționale de tineret au revenit la viață după golul egalizator al lui Costache. Sărbătorim calificarea, dar nu cu două… beri, ci cu două bare, prima a lui Olaru, din care a „ieșit” bară-golul lui Costache. Mergem cu selecționata U21, pentru a doua oară, consecutiv, la Euro, dar, schimbând sensurile vorbelor voievodului Petru Rareș, pare că nu vom mai fi ce am fost și probabil nici chiar atât…

Însă, România lui Mutu a izbutit o performanță istorică. E drept, peste ani, nimeni nu va mai ține minte că, spre finalul jocului, România și Danemarca au izbutit un non-combat, ce mai… un strop de blat, de toată frumusețea. Istoria îi ține minte pe învingători și de prea multe ori am plâns după ce am pierdut, deși, moralmente și sportivicește, am fi meritat să câștigăm. Acum, suntem veseli. E drept, nu am câștigat, dar, paradoxal… am învins. Am „învins” cu 1-1. Nu, nu fiți răi, domnilor belgieni, care suferiți după ce v-a bătut Bosnia, ci calmați-vă, pentru că ne-am văzut interesul. Ceea ce ați fi comis și domniile voastre, într-un caz similar…

„În această seară, veți deveni din băieți, bărbați!”, le-a spus Adi Mutu, elevilor săi. Și maturizarea a venit pe parcursul unui meci, care începuse să semene cu o vârtelniță a ratărilor, ce urma – așa cum ne-a tot plesnit istoria – să ne coste. Am plătit ratările fluente, din prima repriză, prin golul lui Laursen, marcat dintr-un penalty dictat de un georgian miop, care măsoară un careu de 16 metri în 18 kilometri. A venit, apoi, momentul în care morala a călcat în iarbă, peste nodul… georgian.

Editorial vesel, Andrei Dicu: Calificareeeeee!!! Două beri? Nu! Două bare, un strop de non-combat, da’ cu’ penalty-urile noastre, ce-ați avut?

Arbitrul gruzin (de la „groază”), a închis ochii la câteva căderi spectaculoase, în careu, ale jucătorilor noștri. Bun, n-or fi fost toate „unșpe metri”, că n-am avut parte de VAR, dar măcar ultima situație, cea a lui Mățan, trebuie un pic „puricată”. Apoi, a fost intervenția neinspirată a lui Pașcanu. Înafara careului…. Aici, domnul cavaler al fluierului n-a stat pe gânduri. Coțofănisme de tipul ăsta, dictatorial, am mai văzut. Dar arbitrul acestui joc, pardon, marele trist, marele copil, marele bun, marele incoruptibil, marele mic… chiar se încălțase cu smoală de ridicol. Și-a spălat păcatele (dar abuziv!) din păcate, eliminându-l ușor pe Hausner, care nici n-apucase bine să vadă vreo fază de când intrase pe gazon, că a și șters-o, ca la Ploiești, la cabine… Dar acest arbitraj, „în compensație”, nu face bine nimănui. Deși, în ce ne privește, a fost bine, pentru că s-a încheiat cu bine…

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Important este că România a jucat bine. Ofensiv. Am avut ocazii, la care danezii n-au visat. Au avut un singur șut pe poartă, cel din penalty. Evident, n-o să înțeleagă nimeni de ce am marșat pe baloane înalte, dar până și calificarea aceasta pare un zepelin fantastic, pentru că nimeni nu-și imagina că istoria se va derula astfel și mai ales să Bosnia va bate Belgia. Dar, să ne veselim! Cu două bare, nu cu două beri! Altfel, s-ar fi spus că ar fi fost o rușine proverbială să ratăm, deși mulți uită că vedetele Man, Mihăilă și Ghiță n-au putut juca. Restul au devenit și ei, bărbați.

S-a greșit ușor, unii au plonjat în careu ca într-un vaccin al ierbii, iar după golul vikingilor ne-am ridicat încet, ca și când lacrima ar fi fost de piatră. Dar, în ciuda „prieteniei” finale cu urmașii lui Hamlet, am arătat că e mai sănătos „a fi”, oricum ai fi, decât „a nu fi”, oricum nu ai fi…

Cum i-am lăsat în „hamleți” pe… belgieni

Mai în glumă, mai în serios, evident că pentru România U21 nu exista altă variantă în meciul cu „hamletienii” decât să-i lăsăm în… hamleți, cum li se mai spune neaoșelor noastre izmene. Teoretic, orice alt rezultat ne păstra pe locul 2, dar în proporție covârșitoare ne-ar fi eliminat din grupul celor cinci echipe binecuvântate cu șansa calificării. Așadar, n-avea niciun farmec să taversăm iarba arenei ploieștene într-o alergare șchiopătândă, ci să-i luăm pe vikingi de faimosele lor coarne.

În treacăt fie spus, coarnele de pe coifurile războinicilor scandinavi sunt, de fapt, o realitate fictivă. Aceste reprezentări au apărut abia în secolul XIX, ca o influență a operei lui Richard Wagner. Acum chiar i-am luat de coarne, și singura părere de rău e că nu i-am tăvălit pe cât (s-a văzut că) puteam.

Digisport.ro

Diana Șucu, detalii neștiute despre Dan Șucu: ”A slăbit 10 kg. I-a fost greu”

S-a spus că nu e deloc rău că întâlneam un adversar aflat cu sacii în căruță. Numai că danezii nu sunt obișnuiți cu o mentalitate de „looseri” și nici cu dărnicia nu stau bine. Nici n-ar fi cazul… Frustrant era faptul că, în ultimul meci al celor două echipe Under 21, am pierdut cu 2-1 (ca să rimeze!), în condițiile în care am ratat un penalty prin Coman, în prelungiri.

Mișcarea trupurilor nu este același lucru cu mișcarea stelelor, așa că, dacă în jocul respectiv astrele nu ne-au surâs, acum am și mărșăluit (deși nu atât de eficace…), dar mai ales ne-am împărțit dărnicia cu nordicii. Așa i-am lăsat în „hamleți” nu pe danezi, ci pe belgieni, care și-au încheiat prost socotelile cu Bosnia. Cine ar fi crezut? Ura, și la casierie!

Ratările și Patul lui Procust

Interesant este că nici selecționerul Adrian Mutu nu avea deloc amintiri plăcute din rendez-vous-urile cu danezii, petrecute în perioada în care era jucător. Așadar, parcă simțeam, cu toții, că trebuie să ne luăm viețile de la început. Un ceas greoi și butucănos, cu sonerie, bătea familiar lângă un pat de azbest. Patul lui Procust sau mai exact al ratărilor: Mățan, Costache…. Aici trebuie lucrat mult…

E greu de spus dacă, la Euro, elevii lui Mutu vor da peste echipe care ne vor lăsa să le dominăm în halul ăsta. Acum, cu Danemarca, s-a petrecut un mic miracol. Furia a căzut la pace cu cerebralul. Dar, dacă acum ne îmbătăm cu două bare, în loc de două beri, simfonia ratărilor și a șarjelor fără coerență nu prea duce într-un Atheneu, ci, de cele mai multe ori, la festivaluri tratate cu naivitate.

Azi și mâine, calificarea echipei naționale U21 trebuie felicitată și sărbătorită. Dar, să nu uităm că, anul trecut, am ajuns până în semifinalele Euro, abordând, însă, un stil atât ofensiv, cât și cerebral. Pripeala și ocaziile pierdute în viață ne pot azvârli, pe fiecare dintre noi, în Patul lui Procust.

E perfect și lăudabil că ne-am calificat! Felicitări! Dar mi-e frig, când ud cu apa lacrimei arsura unor triumfuri de conjunctură…