Efectul neașteptat al prelungirii războiului din Ucraina. De ce riscă refugiații să rămână fără ajutor

Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina ar fi trebuit să fie un sprint. Războiul se transformă însă într-un maraton, pe măsură ce devine tot mai clar că obstacolele instalate de armata rusă încetinesc semnificativ contraofensiva Kievului. Situația produce tot mai mulți refugiați, dar și o oboseală umanitară ce afectează voluntarii și organizațiile care le întind o mână de ajutor.

Refugiații riscă să rămână fără ajutor din cauza “oboselii umanitare”

Aceștia înțeleg că războiul ar putea continua ani de zile, iar atacurile Rusiei care au cel mai mare impact asupra civililor din Ucraina – de la distrugerea unui baraj important la bombardarea infrastructurii energetice, agricole și civile – reprezintă o parte esențială a strategiei președintelui rus Vladimir Putin.

“Încă trăim războiul și chiar suntem speriați de ceea ce va urma”, a declarat, pentru The Hill, Olena Mikhailovska, în vârstă de 30 de ani, o ucraineancă care a ajutat la deschiderea unui cămin improvizat și a unui restaurant în Cracovia, cu personal format exclusiv din refugiați. “Nu vrei să simți că ar trebui să începi să trăiești din nou într-un loc nou – încă mai crezi că te întorci înapoi.”

Lucrătorii umanitari de aici se află în prima linie pentru a oferi sprijin practic și emoțional ucrainenilor traumatizați, care sunt răniți fizic și psihic de război – și care trăiesc într-o stare de incertitudine. Le lipsește motivația pentru a-și asuma povara de a învăța o nouă limbă, a-și găsi un loc de muncă stabil, a-și asigura o locuință permanentă sau a-și înscrie copiii la școlile locale.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

“Cu lucrurile atât de nesigure în Ucraina, se poate instala oboseala”, a declarat Kevin Allen, reprezentantul în Polonia al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

“Oamenii trebuie să își dubleze tăria de caracter și concentrarea pentru a continua să se implice, adesea în circumstanțe destul de dificile și stresante. Și apoi, cel mai important, este pur și simplu din ce în ce mai dificil pentru oamenii care au fost forțați să își părăsească locuințele, forțați să fugă.”

6 milioane de refugiați din Ucraina în Europa

Există aproape 6 milioane de refugiați ucraineni în Europa, dintre care aproape 1 milion în Polonia.

La scurt timp după ce a început războiul, Mikhailovska și-a folosit cunoștințele de ucraineană, poloneză și engleză la granița cu Polonia pentru a-i ajuta pe refugiați să se orienteze în situații de urgență. Ea a luat legătura cu Mateusz Zguda, în vârstă de 38 de ani, un lucrător în domeniul tehnologiei din Cracovia, care punea saltele pe podeaua clădirii sale de birouri, goală din cauza pandemiei Covid-19.

Digisport.ro

Angajata lui Gigi Becali de la FCSB nu s-a mai ferit și a spus totul: ”Era o povară”. Acum vede lucrurile diferit

Cu donații provenite în mare parte din SUA, au înființat organizația neguvernamentală Zero Camps pentru a oferi locuințe temporare, închiriind hosteluri întregi care erau, de asemenea, goale din cauza pandemiei. Au început să umple paturile în luna martie și, mai mult de un an și jumătate mai târziu, aproape toate cele 126 de locuri sunt ocupate.

Grupul a renovat spațiile, dar apoi a trebuit să înlocuiască aparatele de bucătărie care erau solicitate sub presiunea gătitului constant. Mâncărurile ucrainene făcute în casă au stimulat ideea de a deschide un restaurant în 2022, numit Ciepło, care se traduce prin “căldură” sau “confort” în poloneză.

Au încercat să facă din acest spațiu un loc de întâlnire unde oamenii pot învăța despre cultura ucraineană, despre oamenii săi și despre greutățile războiului.

“Dacă am fi vrut să facem ceva care să aducă bani pentru fundație, nu este cel mai inteligent lucru, dar asta este ceea ce a ieșit”, a declarat Zguda. “Din punctul meu de vedere, este bun și există momente emoționante aici. Cred că este un lucru special pe hartă.”

Oboseală și descurajare

Dar Zguda este obosit și descurajat. “Spun mereu că nu știm cum vor arăta următoarele trei luni; încerc mereu să comunic în felul următor: ‘Nu știu, poate că va fi pe linia de plutire sau nu'”, spune el.

“Dar mint, evident, încerc doar să nu-mi pun această greutate pe umeri că trebuie să fac să se întâmple, pentru că nu avem toată capacitatea de a controla ce se va întâmpla. Dar, ca să fiu sincer, mi s-ar rupe inima dacă [ar eșua].”

În Ucraina, optimismul care se îndreaptă spre ofensiva de vară a Kievului se diminuează. Forțele ucrainene se străduiesc să scoată Rusia din pozițiile ocupate în est și sud, în timp ce Putin continuă să lovească orașele ucrainene. Tactica are ca scop să secătuiască economia Ucrainei și să frângă voința comunității internaționale care a oferit până acum un sprijin financiar crucial.

Această presiune este din ce în ce mai mare în Statele Unite, unde cererea președintelui Biden pentru o finanțare suplimentară de peste 13 miliarde de dolari pentru Ucraina se confruntă cu o opoziție dură la Capitoliu.

Republicanii sunt hotărâți să limiteze cheltuielile guvernamentale, iar mulți din aripa de extremă dreapta a partidului resping din ce în ce mai mult orice finanțare suplimentară pentru efortul de război al Kievului.

De asemenea, alegătorii americani sunt din ce în ce mai reticenți față de finanțarea luptei Ucrainei împotriva Rusiei, majoritatea spunând, într-un sondaj recent al CNN, că Congresul nu ar trebui să aprobe un ajutor suplimentar.

Statele Unite sunt cel mai mare susținător financiar al Ucrainei, dar o dinamică similară are loc și în Polonia, care a suportat o mare parte din criza refugiaților din Ucraina.

Integrarea într-o viață nouă

În timp ce mulți refugiați din Polonia nu se grăbesc, alții își continuă viața și se reinstalează, ceea ce, susțin analiștii, este de asemenea în favoarea lui Putin.

Marta Luchko-Heisheva, în vârstă de 38 de ani, era avocat în orașul său natal, Lviv. Orașul din vestul țării este considerat relativ sigur, chiar dacă riscă să fie bombardat aerian. Dar Luchko-Heisheva nu și-a asumat riscul și a fugit în Polonia împreună cu fiul, mama și nepoata ei.

“Lviv este oarecum sigur, dar pentru mine nu a fost”, a declarat ea într-un interviu în Rzeszow, un mic oraș aproape de granița cu Ucraina, care a fost una dintre primele opriri pentru milioane de oameni care au fugit de invazia pe scară largă a Rusiei în februarie 2022.

Luchko-Heisheva a sperat că se va întoarce la Lviv în două săptămâni, cel mult o lună, după ce a trecut în Polonia, dar și-a dat seama rapid că lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel.

Ea s-a integrat în noua ei viață, învățând poloneza și făcând voluntariat în diferite inițiative legate de ajutorarea altor refugiați. A împachetat alimente și produse de igienă pe care să le împartă, iar apoi a început să lucreze ca voluntar într-o organizație care oferă îngrijire psihosocială atât copiilor ucraineni, cât și celor polonezi.

A fost angajată cu normă întreagă de centrul numit PSAR Tutu și, simțindu-se hotărâtă să își facă viața în Polonia, este resemnată că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată în Ucraina.

“Mi-e dor de profesia mea, mi-e dor de familia mea, mulțumită lui Dumnezeu, soțul meu are acum posibilitatea de a trece granița pentru a ne putea întâlni pe o perioadă scurtă de timp”, a spus ea. “Dar prioritatea pentru mine este siguranța fiului meu, așa că aceste lucruri care îmi lipsesc, nu reprezintă nimic dacă le compar cu siguranța.”

Finanțările se termină

Dar slujba ei nu este garantată. PSAR Tutu se bazează în mare parte pe donatori privați pentru programele sale. Finanțarea de la unul dintre cei mai mari donatori se termină la 31 octombrie și se va confrunta cu decizii dificile privind personalul și programele pe care le va păstra.

Printre susținătorii săi se numără UNHCR, care primește o mare parte din finanțare din partea Statelor Unite. Allen, reprezentantul UNHCR în Polonia, a numit SUA un “partener de neegalat” în ceea ce privește sprijinul donatorilor.

“Sper că acest lucru este înrădăcinat, în parte, în sprijinul bipartizan pentru refugiați”, a spus el. “Bineînțeles, aceste probleme pot fi adesea politizate și pot deveni politice, dar cred că sprijinul pe care poporul și guvernul SUA l-au oferit în această criză particulară, și în multe crize la nivel global, este cu adevărat exemplar.”

Privind în viitor, până în 2024, Allen a declarat că o mare prioritate pentru misiunea sa în cadrul UNHCR este de a încerca să mobilizeze resurse pentru organizațiile neguvernamentale poloneze și ucrainene și pentru organizațiile de bază a căror activitate se pare că va fi necesară peste cinci până la zece ani.

Noi refugiați continuă să sosească, fugind de lupte, în timp ce armata ucraineană face presiuni pentru a elibera teritoriul de sub ocupația rusă, iar forțele rusești ripostează.

Refugiații din Ucraina continuă să sosească

“Deși este adevărat că nu vedem afluxuri majore de refugiați, oamenii continuă să sosească și continuă să se înregistreze pentru a obține statutul de protecție”, a declarat Allen, adăugând că 18.000 de ucraineni s-au înregistrat pentru asistență în Polonia în luna iulie. “Vedem în continuare un număr destul de substanțial de persoane care trec granița.”

UNHCR și celelalte organizații ale sale, precum fondul pentru copii UNICEF, vor trimite refugiații care au nevoie de asistență pentru locuințe către grupuri precum Zero Camps, cu sediul la Cracovia.

Unul dintre primele hosteluri pe care Zero Camps le-a găsit goale era în dezordine totală, fără bucătărie, cu cabluri electrice smulse din pereți și camere fără uși. A efectuat o renovare rapidă și, în timp ce mulți refugiați au venit și au plecat, unii rezidenți au rămas mai mult de un an.

Echipa Zero Camps din Cracovia este epuizată. Cu toate acestea, nu se pot opri din lucru. Sunt prea multe de făcut, iar dacă nu o fac ei, cine o va face?

“Înțeleg că toată lumea este obosită și că nu vrem sa mai vedem același lucru”, a spus Mikhailovska despre sprijinul, atenția și empatia tot mai reduse pentru Ucraina în lume. “Dar este greu, pentru mine, pentru ucraineni, ale căror vieți nu vor mai fi niciodată la fel ca înainte de începerea războiului.”