“Fii deștept, nu musculos!” Editorial Andrei Vochin, după FCSB – Rapid 1-2

1. CURAT GHINION!!! Nu, că Rapidulețul ăsta, chiar că e echipă blestemată. Au spus-o suporterii ei de fiecare dată când astrele nu s-au aliniat pentru a-i face fericiți. Din perioada interbelică, mai precis din 1940, când războiul i-a împiedicat pe giuleșteni să joace ceea ce ar fi trebuit să fie prima finală europeană a unei formații românești. Din anii comunismului, când a trebuit să facă des naveta între prima și a doua ligă. Sau să suporte marea amărăciune de a pierde finala Cupei României în fața unei echipe de liga a treia, precum Sticla Arieșul Turda. Din perioada post-revoluționară, când a pierdut un campionat în ultima etapă, deși printre suporteri era și o jumătate din echipa Universității Craiova, adversarul pe care trebuia să-l bată în ultima etapă. Sau tot de atunci, când drumul spre semifinala Cupei UEFA a fost barat tocmai de marea rivală, Steaua, fără ca Rapidul să fi pierdut vreun meci din ”dublă”. Doar că exista regula golului marcat în deplasare. Dacă mai trebuia ceva care să demonstreze ghinionul ăsta, atunci dovada a venit aseară cu o oră și jumătate înaintea derbyului cu FCSB. Păi cum, măi, nene, ca Becali, care a anunțat primul ”11” înaintea oricărui meci, tocmai acum s-a găsit să nu se țină de cuvânt. Nu se poate ca luni să anunți că Tavi Popescu nu poate lipsi din primul ”11”, iar ieri să faci echipa fără el. Păi, ce să mai creadă și Bergodi, care abia aștepta formula de start a adversaului, divulgată de Becali, încă de sâmbătă, de la conferința de presă? Așa ceva….:)

Andrei Vochin, după FCSB – Rapid 1-2: ”Fii deștept, nu musculos!”

2. ”STEAUA ȘI RAPID SE IUBESC LA INFINIT”. Pentru copii și tineri de azi, care văd în rivalitatea dintre cele două echipe antagonismul perfect, sloganul pare ceva inventat sau fantasmagoric. Vestea proastă pentru cei mai radicalizați dintre ei e că el a fost real și scandat pe stadioane undeva pe la începutul anilor 80. Era perioada când Rapidul se bătea cu Metalul Mija, Nitramonia Făgăraș sau Dunărea Giurgiu prin hăurile eșalonului secund, iar Steaua schimba vreo sută de jucători fără a avea vreo performanță în Divizia A. Era perioada de domnie a lui Dinamo, a Universității Craiova sau a celor de la FC Argeș. Era timpul când stadionul Giulești era în reconstrucție, când Republicii era ocupat cu mitingurile lui nea Nicu, motiv pentru care gazda Rapidulețului era chiar Ghencea, casa Stelei. Acolo unde giuleștenii s-au simțit atât de bine încât au învins Petrolul cu 5-0 într-un meci capital pentru promovarea în prima ligă. Era acum mai bine de 40 de ani. Între timp s-au schimbat atât de multe încât astăzi ”Steaua/FCSB și Rapid se urăsc la infinit”. Ce, Germania și Anglia au fost aliați militari mereu?

3. RIVALITATEA NAȘTE RECORDURI. Cozile la bilete din această săptămână mi-au reamintit și ele de timpurile de acum 4 decenii. Mulțimea stoică în ploaie, la intrarea de pe Bd. Basarabiei, pentru a-și dobândi mult râvnitul tichet la duelul de aseară e reprezentarea grafică a unei pasiuni duse la extrem. Într-un moment când fotbalul românesc la nivel de club e atât de jos încât pînă și Faroe, Kosovo sau Cipru au reprezentante în grupele cupelor europene, acolo de unde noi lipsim, această rivalitate a suporterilor rămâne singurul motor al unui sport în care, tot acum vreo 40 de ani, am câștigat Cupa Campionilor și SuperCupa Europei. Atunci eram mai uniți și mai valoroși. Azi suntem dezbinați, radicalizați. Doar microbul a rămas același care aduce lumea la stadion. Atunci, un Steaua – Rapid, într-un cuplaj bucureștean, a adus 120.000 de oameni pe vechiul ”23 August”. Azi, pe același loc, suflul neobosit al suporterilor a marcat cifre respecatbile. Puțin peste  40.000 de oameni pe Arena Națională. Una dintre cele mai mari audiențe pentru un meci în Liga 1.

4. PARADOXUL UNEI MARI IUBIRI. Dacă scădem cele 5.000 de suflete rapidiste din cucurigul peluzei, rămân circa 35.000 de oameni pentru care iubirea față de culorile roș-albastre e mai mare decât disprețul pentru cel care naște și ucide cu o consecvență demnă de o cauză mai bună. Susținerea aceasta ar trebui să fie obiectul unui studiu sociologic, care poate explica nu doar o situație fotbalistică, ci însăși descrierea unui tip de comportament familiar unei societăți definite de celebrul ”merge și așa”.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Bergodi, încă o ușă trântită în nas lui Gigi Becali

5. TREI ABSENȚI. AȘA ȘI? Rapidul venea pe Arena Națională fără 62% din forța sa ofensivă reliefată în goluri sau assisturi în acst tur de campionat. Rrahmani, Petrila și Emmers erau tot atâtea guri de foc lipsă într-o trupă care chiar și cu ei avea o valoare de piață mai scăzută decât a adversarului. Primul 11 al FCSB-ului a valorat aseară 20,4 milioane de euro, cel al Rapidului doar 9,2. Adică la jumătate. Asta înseamnă că partea lipsă a fost surmontată de o normalitate: prezența unui antrenor pe bancă. Apropo, cazul FCSB ar putea naște o nouă rubrică în transfermarkt: valoarea de piață a antrenorului, cea care, de multe ori, face diferența în fotbal.

6. ÎNCĂ O UȘĂ TRÂNTITĂ ÎN NAS. Cristiano Bergodi este cheia care a rezolvat problema meciului de aseară. El este personajul, unul dintre puținele cu coloană vertebrală, care avusese tăria de a-l evacua din vestiar pe Gigi Becali, în 2009, acum 14 ani. Atunci încă se mai putea face ceva. Acum, e prea târziu pentru roș-albaștrii și prea bine pentru cei care se bat cu ei pentru diverse obiective: un derby, un titlu de campion, o calificare în grupele unei competiții europene. Cristiano Bergodi antrenezează și la ProRapid și pe Arena Națională. Zi de zi. Numai așa el poate remonta absențele individuale făcând o echipă. Dar, ca să fim drepți, numai așa el poate învinge o adunare de jucători care nu arată nicidecum precum o echipă. Rezultanta faptului că la FCSB unii antrenează în Berceni și altul pe Arena Națională.

7. ISTEȚIME ȘI RĂBDARE. Bergodi n-a făcut lucruri extraordinare. Și-a așezat echipa într-un 4-4-1-1, cu Ioniță și Borja Valle, ultimii doi din față fără veleități de vârf, dar cu o mobilitate care să amestece ca pe zaruri toată linia de fund a adversarului. Grup compact, fără presing înalt, și cu blocarea jucătorilor care puteau iniția atacurile, Olaru și Șut. Deliberat, rapidiștii i-au lăsat să inițieze atacul pe Dawa și pe Ngezana. Doi constructori atât de iscusiți de aveai senzația că au două mâini stângi și câte 5 degete mari.

8. ADRENALINĂ ȘI PRECIPITARE. Dincolo, n-am văzut nimic rațional, ci doar emoțional. ”Amigdala” a bătut la scor cortexul, dar nimic nu-i de mirare într-un loc în care totul se judecă conform instinctelor primare. Patronul vorbește despre ce nu se pricepe, antrenorul de pe bancă aplaudă ca un pinguin indiferent de cât e scorul și de ce se petrece pe teren, iar jucătorii încearcă la flash-interviu mai degrabă să se disculpe în fața liderilor galeriei decât să-și explice sieși în ce situație au ajuns. Aceea de a juca fiecare ce crede că știe și, de cele mai multe ori, ce nu poate.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Seara lui Jayson Papeau

9. CHARALAMBOUS, 3 DIN 3. Vestea proastă pentru cipriotul care a acceptat să se așeze pe banca FCSB-ului și să FacăCeSpuneBecali e că din 3 meciuri cu Rapid n-a obținut nici măcar un punct, indiferent dacă adversarul a fost pregătit de Adrian Mutu sau de Cristiano Bergodi. La prima înfrângere ”de vină” ar fi fost arbitrajul. La a doua, chipurile, echipa nu mai era interesată de meci, căci tocmai pierduse campionatul. Deși o înfrângere, acasă, cu 1-5, într-un derby, nu e de acceptat nici dacă vii direct din cârciumă. De data asta mă întreb ce alibi va fi scos din joben tocmai pentru a ascunde un singur adevăr. Acela că instituția antrenorului nu mai poate fi batjocorită la nesfârșit, nici de cel care comandă, nici de cei care slujesc.

10. DOAR 3 PASE PE MINUT! Revenind la comicii Ngezana-Dawa, cu o asemenea formă de construcție, FCSB a ajuns în minutul 30 să adune numai 106 pase corecte, conform graficii TV. Asta înseamnă ceva mai mult de 3 pase pe minut. Dacă socotim că pentru o pasă ar fi necesar o secundă, asta înseamnă că fiecare 57 de secunde dintr-un minut a însemnat fie o alergare disperată după balon, fie o minge ținută enorm de cineva, fie una pierdută în vreun duel sau aiurea. Unde sunt băieții ăia care tre să iubească mingea? Care să o mângâie și să o ofere cu grijă colegului? Unde sunt tipii ăia tehnici de zeci de milioane de euro?

11. PAPEAU, OMUL MECIULUI. Cu siguranță, acești băieți tehnici și deștepți s-au aflat în partea vișinie de teren. Jucând simplu și eficient, ei au făcut un meci corect și inteligent. Iar pentru că trebuia cineva să iasă la rampă acela nu a fost Funsho, ultimul mohican dintr-o linie de atac de 3, ci Jayson Papeau. ”Am jucat ce am antrenat”, a spus Bergodi la finalul partidei. Un joc care l-a scos la rampă pe crețuliul atacant giuleștean, omul care a scos două cartonașe galbene în prima jumătate de oră, pentru ca, în minutul 39, să ia încă o acțiune pe cont propriu și să râdă nu doar de Șut și Pantea, ci de un întreg stadion. A fost începutul sfârșitului unui derby în care utopia a întâlnit normalitatea. Scor final 1-2.