Guvernul de la Moscova le caută neveste soldaților ruși. Cum arată soțiile perfecte în viziunea Kremlinului

De mai bine de un an de zile, femeile din Rusia au fost educate pentru a deveni soțiile de soldat “potrivite”. Oficialii, antrenorii de dezvoltare personală, reprezentanții ONG-urilor, bloggerii au fost implicați în acest proces. Astfel s-a conturat imaginea perfectă a unei soții de soldat. Femeia respectivă este preocupată de gospodărie și de copii, este puternică, nu plânge și nici nu se plânge, nu-și condamnă soțul pentru decizia de a pleca pe front, îi tolerează grosolănia și primește în schimb statutul de “soție de erou”.

Ce calități trebuie să aibă “soțiile perfecte”

Jurnaliștii de la Verstka au analizat cine și de ce are nevoie de această “nouă feminitate”. În ciuda ideilor nocive, multe dintre ele se simt foarte bine în acest rol.

“Cinci reguli de viață pentru soția unui soldat implicat în operațiunea specială”, “Cum să petreceți o vacanță astfel încât soțul dvs. să se întoarcă pe front entuziasmat?!”, “Ce să spuneți la telefon pentru a da putere unui bărbat implicat în operațiunea specială?”.  Astfel de ponturi sunt publicate în mod regulat pe pagini și bloguri destinate “soțiilor eroine”. Comunitățile tematice au apărut după anunțarea mobilizării.

Spre deosebire de camerele de chat, care sunt de obicei create de soțiile militarilor dintr-un oraș sau dintr-o unitate, grupurile reunesc femei din întreaga țară. Verstka a numărat în Telegram și Vkontakte mai mult de 20 de astfel de comunități, cu un număr de persoane variind de la câteva zeci la 55.000 de persoane.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Autorii memento-urilor despre cum să fii o soție bună de soldat le sfătuiesc pe femei ca în timpul fiecărei conversații telefonice să admire bărbatul, să-i mărturisească dragostea lor, să nu se supere dacă acesta se comportă nepoliticos, să nu se plângă, să nu se enerveze, pentru că “bărbații nu tolerează lacrimile femeilor”.

“Nu mai am putere/sunt obosită/nu mai pot suporta” e mai bine să o înlocuiești cu “E greu fără tine, dar rezist/totul va fi bine”, se recomandă femeilor pe rețelele sociale. Peste 20 de mii de femei fiind abonate la astfel de grupuri. În descrierile comunităților se afirmă că acestea sunt conduse de jurnaliști militari. Administratorii anonimi au refuzat să vorbească cu jurnaliștii ruși, referindu-se la lipsa de timp liber.

În cadrul acestor grupuri, femeile își pun următoarele întrebări: cum să își plătească rănile, ce să facă dacă salariile întârzie, cum să își susțină soții, cum să facă față anxietății, dacă se pot distra în timp ce soții lor sunt pe front, dacă își pot sărbători zilele de naștere dacă soții lor nu sunt prin preajmă? Nu doar administratorii anonimi, ci și alte soții le oferă răspunsuri.

Rusoaicele studiază cu entuziasm “Arta de a fi femeie” și sunt sfătuite să “rămână fidele unui bărbat” și “să-l recunoască drept lider”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

“Vedem că războiul întărește rolurile tradiționale în societate. Armata, care este o instituție-cheie pentru formarea masculinității hegemonice (dominante), a ieșit în evidență. Această masculinitate necesită o femeie corespunzătoare. Prin urmare, asistăm acum la o încercare de a ‘readuce femeia în casă’. Cu ajutorul unor platforme, societatea rusă forjează o nouă feminitate”, explică cercetătoarea Alexandra Travaler.

Vorbe dulci, încurajări și complimente

Soțul Irinei Gumarova din Krasnoyarsk a fost mobilizat când ea era însărcinată. Din cauza stresului, sarcina, potrivit femeii, a fost dificilă, dar soțul ei nu a știut despre asta. Irina nu i-a spus pentru a nu-l deranja. Acest principiu a decis să îl urmeze chiar și după ce a născut.

“Mi-e greu să fiu singură. Când soțul meu nu mă contactează timp de cinci zile, sunt foarte îngrijorată, dar, când mă sună, îmi exprim întotdeauna doar emoții pozitive și încerc să nu plâng în telefon”, spune ea.

Alte soții ale celor mobilizați, cu care Verstka a stat de vorbă, au recunoscut că și ele încearcă să-și aleagă cu grijă cuvintele atunci când vorbesc cu partenerii lor.

“Nu îl împovărez cu problemele, cu viața de zi cu zi și cu copiii. Rezolv  problemele importante ale familiei noastre”, spune Elizaveta Chernîshova, soția unui bărbat mobilizat din Stavropol.

“Bineînțeles, îi spun soțului meu despre tot ce se întâmplă acasă”, spune soția unui alt bărbat mobilizat, Lidia Shestova din Gorno-Altaisk - “Atunci când terminăm discuția îi șoptesc: ‘Ai grijă de tine, dragul meu, și întoarce-te acasă'”.

“Lui îi merge mai greu decât mie, dacă voi continua să plâng în fața lui despre cât de multe griji am, nu îl voi ajuta cu nimic”, explică Kristina Somova din Cheliabinsk. Înainte de război, soțul ei era antreprenor și deținea un chioșc cu legume.

La sfârșitul iernii, Irina Gumarova a mărturisit altor femei dintr-un grup închis pe Vkontakte “Soțiile lucrătorilor mobilizați și contractați” că se simte foarte rău când nu poate vorbi cu soțul ei. Femeia a scris că în astfel de momente inima ei “urlă de dor”: “Totul va fi bine, în curând bărbații noștri vor veni acasă vii și sănătoși”. Alte femei au încurajat-o și au încercat să o convingă “să creadă în binele”, pentru că “binele atrage întotdeauna binele”.

Emoțiile și lacrimile feminine nu au fost niciodată încurajate în patriarhat, notează cercetătoarea în domeniul genului Alexandra Talaver. “Femeia este considerată o ființă inferioară bărbatului și mai puțin matură din punct de vedere intelectual. Așa că este logic că femeilor li se spune: ‘Stai așa! Ai curaj!'”, explică Talaver. “Emoțiile femeilor sunt adesea interpretate ca o incapacitate de a se controla. O femeie, într-un cadru de referință patriarhal, trebuie să fie lipsită de emoții pentru a se apropia de ‘oameni normali'”.

Kremlinul formează neveste pentru “eroii” săi

Imaginea unei soții “perfecte” a unui soldat este susținută în mod activ de către stat. În acest sens, sunt lansate mai multe proiecte: “O fotografie pentru tata” în Belgorod, “Soldat, ești binevenit acasă” în Crimeea anexată și în Donețkul ocupat și “Soțiile eroilor” în Samara. Ultimele două proiecte au primit finanțări în valoare de 3,8 milioane și 3,1 milioane de ruble de la Fondul prezidențial de granturi în 2023. Soțiile militarilor sunt fotografiate înconjurate de copiii lor și de alte rude.

Cel mai mare proiect lansat în mai multe orașe este “Soțiile eroilor”, acesta fiind supervizat de Ekaterina Kolotovkina, soția generalului-locotenent rus Andrei Kolotovkin.  Coordonatorea spunând că proiectul “Are un scop mai profund. Să unească femeile între ele, astfel încât să se poată sprijini reciproc”.

Oficialii locali, majoritatea bărbați, vin la vernisajele expozițiilor și explică modul în care ar trebui să se comporte soțiile militarilor ruși. Acestea sunt sfătuite să își aștepte soții “cu capul sus”, să fie “puternice și frumoase”, să “creadă, să spere și să iubească”, să “dea putere și energie” și să îi inspire să câștige războiul.

“Astăzi văd aici nu doar femei frumoase. Astăzi văd adevărate soții, mame. Acele femei care în orice moment au fost gata să își susțină bărbații”, a declarat Ivan Noskov, edilul orașului Dzerjinsk, deschizând o expoziție tematică.

Cercetătoarea Talaver susține că: “Statul promovează imaginea tradiționalistă a soției de soldat pentru că aceasta este singura modalitate de a motiva femeile să sprijine bărbații luptători”.

“Femeile din Rusia modernă lucrează în două schimburi – mai întâi la serviciu și apoi acasă – gătesc, fac curățenie, cresc copiii. Așa că posibilitatea de a nu munci sau de a munci mai puțin, pentru că soții lor câștigă bani buni pe front, le poate părea într-o oarecare măsură o eliberare”, adaugă cercetătoarea.

Războiul, un ascensor social pentru mii de femei

În plus, spune Talaver, războiul a devenit un fel de ascensor social pentru acele femei care sunt încă percepute ca persoane de “clasa a doua” în societate: “Devii soția unui erou, nu mai ești soția unui bețivan”. Este ca și cum ai trece de la o persoană marginalizată la o persoană cu demnitate, un loc în “panteonul” eroilor naționali.

În primele luni de la anunțul mobilizării, judecând după postările și comentariile din grupurile tematice, femeile s-au consolat reciproc evocând ideea că războiul nu va dura mult.

“Să fim răbdătoare și puternice, nu a mai rămas mult, în curând eroii noștri vor reveni acasă!”, scria o membră a comunității.

Conversațiile din grupuri tematice au devenit tot mai tensionate. Așteptarea unei victorii rapide a fost înlocuită cu un val de nemulțumiri. Femeile au început să scrie că s-au săturat să fie singure și că abia mai puteau face față stresului. Mesajele pline de bucurie că soții lor le-au contactat sau că au venit în vacanță erau tot mai des intercalate cu postări despre moarte și înmormântări.

“Fetelor, aveți răbdare și rugați-vă, rugați-vă ca bărbații voștri să se întoarcă acasă în viață!!!”, a scris Ilona la sfârșitul lunii aprilie în grupul “Soții și mame de mobilizați și voluntari” și a continuat: “Nu vă faceți griji: Din păcate, tatăl copilului meu a murit”.

Anxietatea crescândă cu privire la războiul prelungit nu a provocat discuții în comunitățile de femei despre semnificația invaziei rusești în Ucraina. Femeile erau din ce în ce mai preocupate de problema modului în care să mențină relații familiale puternice la distanță. Unele au observat cu îngrijorare schimbările de ton în conversațiile cu soții lor: el a devenit nepoliticos, abuziv la telefon și chiar a cerut divorțul. Altele, dimpotrivă, au fost mândre să afirme că soțul lor s-a schimbat în bine: a devenit mai interesat de viața familiei, comandă cadouri și flori pe internet.

Războiul ruso-ucrainean (spre deosebire de conflictele anterioare) va avea un impact negativ asupra drepturilor femeilor din Rusia: “În contextul actual, normele de gen se deplasează către norme mult mai conservatoare, de genul ‘a fi un bărbat adevărat înseamnă să lupți. Acest lucru va duce la creșterea violenței. În același timp, având în vedere influența tot mai mare a Bisericii Ortodoxe Ruse, nu există niciun motiv să credem că vor fi adoptate legi care să protejeze siguranța femeilor, cum ar fi legea privind prevenirea violenței domestice”, afirmă Talaver.

Soțiile soldaților încearcă să scape de anxietate

Soțiilor bărbaților mobilizați li se oferă zeci de moduri diferite de a scăpa de stres. Statul alocă bani pentru grupuri de sprijin psihologic, iar blogurile tematice publică sfaturi despre cum să treacă peste despărțirea de soții lor.

Grupul le sfătuiește pe femei să își imagineze în fiecare zi că soțul lor a venit acasă și să îi pregătească micul dejun, apoi să meargă și să creeze o “atmosferă de așteptare a vacanței” să amenajeze apartamentul și să cumpere cadouri.

Lidia Șevțova, soția unui bărbat mobilizat din Gorno-Altaisk, spune că încearcă să se distragă în toate modurile posibile: merge la biserică, participă la acțiuni umanitare și, de curând, a început să-și renoveze apartamentul.

Elizaveta Cernîșiova din Stavropol a adoptat o abordare radicală a problemei. Femeia merge pe linia frontului pentru a-și vizita soțul, unde spune că doarme cu el în tranșee. Toți camarazii îl invidiază și îi spun: “Ce soție ai!”, se laudă Chernîsova.

Un număr mare de femei solicită consiliere din partea psihologilor, atât în cabinetele private, cât și în centrele de ajutor de stat. Fondul prezidențial de subvenții în 2023 a alocat subvenții pentru organizarea asistenței psihologice pentru familiile persoanelor mobilizate din diferite regiuni.

Psihologii  spun că cel mai adesea soțiile persoanelor mobilizate vin deprimate și epuizate emoțional. Cele mai multe dintre ele sunt îngrijorate de modul în care își vor organiza viața în noua realitate. Mulți nu știu cum să mențină o relație la distanță între copii și tată sau cum să le spună copiilor că tatăl lor lipsește.

Printre psihologii la care soțiile celor mobilizați apelează pentru consiliere se numără și cei care sunt împotriva războiului. Acest lucru îi pune pe specialiști în fața unei dileme: dacă să le ajute pe soțiile militarilor ruși, sprijinind astfel indirect continuarea războiului, sau să refuze o astfel de consiliere.

“Când încep fiecare nouă ședință de consiliere, nu știu de partea cui este noul meu client. Și cred că acest lucru este bun, pentru că nu am timp să am îndoieli că aceste femei și copiii lor au nevoie de ajutor în orice caz”, explică psihologul Olga Ivanov. Specialistei nu îi convine ideea că ședințele pot fi plătite din salariul unui militar sau al unei persoane mobilizate.

Fără întrebări incomode

Atunci când discută despre evenimente pe forumuri publice tematice și pe chat-uri, soțiile bărbaților mobilizați se rezumă întotdeauna la versiunea oficială a cauzelor războiului. Niciuna dintre ele nu pune public întrebarea dacă soții lor comit crime pe front. Toate participantele din comunitățile tematice de femei nu discută niciodată cu soții lor despre ceea ce fac pe teritoriul țării străine.

“Soțul meu insistă că nu trebuie să știu”, spune Elizaveta Chernîsiova, soția unui bărbat mobilizat din Stavropol. În ciuda acestui fapt, femeia este sigură că soțul ei nu va ucide civili. “El a  plecat cu condiția să nu împuște niciodată un copil. Are patru copii, este un tată foarte bun. Dacă există un astfel de ordin, îl va încălca”, este sigură Elizaveta. Femeia susține că nu știe ce se întâmplă pe front: nu citește și nu se uită la știri pentru că nu crede în mass-media.

“Practic, niciodată nu abordăm la telefon subiecte legate de război, ci doar ultimele știri pe care le știe toată lumea”, a declarat Kristina Somova, soția unui mobilizat din Cheliabinsk. Când soțul ei a venit în vacanță, familia, potrivit Kristinei, a încercat să “savureze fiecare zi”, să se întâlnească cu prietenii, familia și să se distreze. Întrebări despre război, potrivit femeii, nimeni nu a ridicat în această perioadă.

Femeia evită să citească știrile publicate în mediul online, pentru că nu crede în mass-media de stat și nu-i place să afle despre uciderea civililor din Ucraina. Kristina admite ideea că Rusia bombardează obiectele civile, dar consideră că atrocitățile sunt justificate.