Deși gruparea teroristă Hamas s-a aflat în spatele atacului asupra Israelului din 7 octombrie și este în prezent principala forță armată împotriva statului evreu, în acest război sunt implicate și alte grupări, cum ar fi Hezbollahul libanez și Jihadul Islamic Palestinian (JIP).
În timp ce Israelul se află în război cu Hamas în Fâșia Gaza, după atacul de pe teritoriul său, în 7 octombrie, un nou front se deschide la granița cu Libanul (la nord). La 9 octombrie, Hezbollahul libanez a trecut la ofensivă, lansând rachete spre statul evreu. În noaptea de duminică spre luni, armata israeliană a vizat forțele mișcării pro-iraniene din sudul Libanului, iar peste 20.000 de persoane au fost strămutate în această țară după intensificarea confruntărilor la frontieră.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu, care și-a convocat cabinetul de război la Tel Aviv duminică seara, a avertizat că Hezbollah va face „greșeala vieții sale” dacă va intra în război împotriva Israelului. În Gaza, Hamas este sprijinită de luptători din Jihadul Islamic Palestinian (PIJ), a doua facțiune armată ca mărime din Fâșia Gaza, care se află în fruntea luptei împotriva Israelului de 30 de ani. Hamas, Hezbollah, Jihadul Islamic Palestinian. Iată o scurtă trecere în revistă a actorilor implicați în conflictul israeliano-palestinian, a diferențelor dintre ei și a legăturilor dintre ei.
Această mișcare palestiniană, responsabilă de actele teroriste comise în Israel la 7 octombrie, este acronimul „Harakat al-muqawama al-islamiya”. Altfel spus, numele său este Mișcarea de Rezistență Islamică și este desemnată ca organizație teroristă de către Uniunea Europeană, Statele Unite și Marea Britanie.
Fondată în 1987 de membri ai mișcării islamiste Frăția Musulmană în contextul primei Intifade, o revoltă împotriva ocupației israeliene din Gaza și Cisiordania, rezistența palestiniană era atunci întruchipată de Fatah (Mișcarea Națională pentru Eliberarea Palestinei) a lui Yasser Arafat, cel mai mare partid din cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, partid socialist și inamic al Hamas, scrie France 24.
Prima Intifada a început în decembrie 1987 și s-a încheiat în septembrie 1993, odată cu semnarea primelor Acorduri de la Oslo. În 2007, după alegerile legislative câștigate cu un an înainte de candidații susținuți de Hamas și după un război civil între islamiști și Fatah, Hamas a preluat puterea prin forță în Fâșia Gaza, ceea ce a determinat Israelul, cu sprijinul Egiptului, să instituie blocada enclavei, care este încă în vigoare.
În prima versiune a cartei sale fondatoare, Hamas s-a angajat să elibereze teritoriile palestiniene ocupate și să distrugă statul Israel. Violența armată era considerată ca fiind inerentă acestei lupte. Brigăzile Ezzedin al-Qassam al-Qassam, aripa armată a Hamas creată în 1991 și condusă de Mohammed Deif – care a fost în spatele lansării operațiunii „Potopul Al-Aqsa” împotriva Israelului la 7 octombrie – s-au inspirat din gupurile fedayin (termen în arabă care desemnează în special miliții gata de sacrificiu pentru o cauză mai mare), grupuri armate palestiniene create în anii 1950, odată cu crearea statului Israel.
Dezvoltând încă de la început tactici teroriste împotriva statului evreu, Hamas a comis primul său atac sinucigaș în 1993. Acesta a urmat acordurilor de pace de la Oslo, care au pus bazele unei soluții la conflictul israeliano-palestinian. Aceste atentate sinucigașe, prima armă folosită împotriva acordului de pace, au stat la baza unei tactici care a fost ulterior folosită cu regularitate în timpul celei de-a doua Intifade (2000-2005).
În timp, brigăzile Al-Qassam au crescut în putere, în special în Fâșia Gaza, și au devenit forța paramilitară armată și antrenată de astăzi, capabilă să se desfășoare nu numai pe uscat, ci și pe mare și în aer, așa cum s-a întâmplat în timpul atacului din 7 octombrie, care a ucis cel puțin 1.400 de persoane în Israel, în marea lor majoritate civili.
BBC l-a citat pe generalul-maior Yaakov Amidror, fost comandant al Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), care a declarat că Hamas are „aproximativ 30.000 de soldați”, inclusiv scafandri, parașutiști și operatori de drone. „Multă lume a fost surprinsă de ‚performanța’ Hamas”, a declarat Pierre Berthelot, director al revistei Orients strategiques și cercetător asociat la Institut Prospective et Securite de L’Europe (IPSE): „A avut loc o ‘hezbollahizare’ a Hamas, care a devenit din ce în ce mai asemănătoare cu Hezbollah prin modul în care operează”.
Cu sediul în Liban, Hezbollah este una dintre cele mai importante mișcări islamiste din Orientul Mijlociu, cu o aripă militară puternică. Dar conduce și mass-media, o vastă rețea de servicii sociale, inclusiv clinici și școli, și, mai ales, un partid politic a cărui influență este decisivă. Relațiile dintre Hezbollah și facțiunea palestiniană Hamas nu sunt cele mai bune, Hamas derivând din mișcarea sunnită Frații Musulmani, în timp ce Hezbollahul șiit își trage ideologia din revoluția iraniană.
Inamicul Israelului, care consideră gruparea ca fiind cea mai mare amenințare la granița sa, Hezbollah („Partidul lui Dumnezeu”) a fost creat de Gardienii Revoluției iraniene în 1982 pentru a lupta împotriva forțelor israeliene care pătrunseseră pe teritoriul libanez. După atacul din 7 octombrie și răspunsul israelian în Fâșia Gaza, Hezbollah a revendicat responsabilitatea pentru tirurile asupra pozițiilor israeliene făcute din Liban, ridicând amenințarea unui „al doilea front” împotriva Israelului.
Hezbollah a făcut schimb de focuri cu forțele israeliene, în cea mai gravă escaladare la granița libanezo-israeliană din 2006, când Hezbollah și Israelul au intrat în război. De la conflictul israeliano-libanez din 2006 (cunoscut și sub numele de Războiul de 33 de zile), arsenalul Hezbollah s-a extins, iar luptătorii săi au luat parte la războiul civil sirian alături de președintele Bashar al-Assad.
Considerat un grup terorist de statul evreu, de Statele Unite și de alte țări și organizații, precum Liga Arabă, Hezbollah a format grupuri paramilitare în Siria și Irak și a inspirat alte forțe armate, cum ar fi Huthis din Yemen, aliat al Iranului. Deși diferențele ideologice le-au dus la ciocniri în timpul războiului civil sirian, Hezbollah și Hamas au un obiectiv comun: distrugerea Israelului și opoziția față de orice normalizare a relațiilor dintre statul evreu și statele arabe sau musulmane.
Matthew Levitt, de la Washington Institute for Near East Policy, a declarat că, deși nu există dovezi privind implicarea directă a Hezbollah, unii experți văd influența acesteia în atacurile comise de Hamas în Israel la 7 octombrie. „Nu există nici o îndoială că Hamas a beneficiat de contribuția Hezbollah. A fost direct din manualul Hezbollah”, a spus el.
Mai puțin puternică decât Hamas, gruparea Jihadul Islamic Palestinian (PIJ), formată în Egipt și apoi în Fâșia Gaza, se definește ca o organizație naționalistă islamică și o mișcare de eliberare. Aflată, de asemenea, pe lista oficială a organizațiilor teroriste în mai multe țări – printre care Statele Unite, Uniunea Europeană, Canada, Marea Britanie, Japonia, Australia și Israel – gruparea are propria aripă armată, Brigăzile Al-Quds, ai cărei membri au participat, alături de Hamas, la atacul din 7 octombrie împotriva Israelului.
Cu toate acestea, Council on Foreign Relations, un grup de reflecție independent cu sediul la New York, subliniază că, deși Jihadul Islamic și Hamas operează în Gaza și sunt finanțate de Iran, cu care au legături strânse, ele acționează independent.
Născută dintr-o schismă în cadrul Frăției Musulmane, considerată prea moderată, PIJ a fost creată în 1981 de Fathi Shaqaqi și Abdelaziz Awda, care au dat tonul încă de la început: scopul acestei noi organizații va fi lupta pentru suveranitate și pentru crearea unui stat islamic în Palestina și pentru distrugerea Israelului.
Potrivit Centrului Național de Contraterorism al guvernului american, de la crearea sa, facțiunea armată a devenit a doua forță ca mărime din Fâșia Gaza, după Hamas, și primește sprijin din partea Iranului, Siriei și grupării Hezbollah. În timp ce Hamas guvernează în Fâșia Gaza, Jihadul Islamic Palestinian acționează doar prin recurgerea la arme. În general, gruparea este percepută ca fiind mai radicală decât Hamas în lupta sa armată împotriva statului evreu.
Potrivit Institutului pentru Orientul Mijlociu, un think-tank cu sediul la Washington, popularitatea Jihadului Islamic Palestinian în Cisiordania a crescut, „parțial din cauza încercării sale de a lega Gaza de Cisiordania, dar și din cauza hotărârii sale de a ține piept Israelului, în ciuda loviturilor dure pe care le-a primit”. În Gaza, pe de altă parte, se spune că poziția PIJ a scăzut considerabil ca urmare a confruntărilor militare din trecut și a atacurilor cu rachete eșuate, care au avut ca rezultat victime palestiniene.
Recent, armata israeliană, citând ca dovadă imagini filmate cu drona, a susținut că explozia devastatoare de la spitalul Al-Ahli din Gaza a fost cauzată de o rachetă defectă lansată din Gaza de către Jihadul Islamic Palestinian. Această versiune a fost coroborată de surse militare americane și europene, dar negată de gruparea armată, care a acuzat statul evreu că se află în spatele ei.