Horia Ivanovici spune povestea titlului cucerit de Danemarca în 1992: „Zeii nisipurilor. Kim Vilfort, eroul meu!”

Când mi se face dor de fotbal pentru suflet, de omenie și de adevărații eroi de lângă noi, mă întorc, cu pieptul zvâcnindu-mi de emoție, printre amintirile din vara lui ’92. În acel an memorabil, Danemarca ieșea campioană europeană, una dintre cele mai romantice surprize din istorie! De pe plajele cu nisip fin, direct în Pantheon!

O națională ce părea să se identifice perfect cu faimosul boxer american Rocky, ridicându-se și lovind năpraznic când nimeni nu se mai aștepta… Iar danezii, în acea perioadă, chiar încasau uppercut după uppercut.

Ratarea vieții pentru starul Michael Laudrup: „Nu-mi mișc fundul de pe plajă pentru un țap încăpățânat”

Au irosit calificarea din grupe, la Campionatul European din 1992. Dar din cauza situației explozive din Balcani, care a dus la destrămarea Federației Iugoslave, pe fondul tensiunilor politice apăsătoare și a începerii războiului civil, Iugoslavia a fost exclusă, iar nordicii erau invitați să îi ia locul!

Vedetele echipei, frații Michael și Brian Laudrup, refuzau să vină la națională, fiind în conflict cu selecționerul. Când a primit convocarea, Michael Laudrup, starul primei reprezentative și mijlocașul Barcelonei, era la soare, în Baleare. A refuzat-o fără să stea pe gânduri! „Nu-mi mișc fundul de pe plajă pentru un țap încăpățânat”, au fost cuvintele lui Michael, care au șocat presa vremii. Pe partea cealaltă, Brian, „the little brother”, îi ținea isonul, atacându-l direct pe antrenor: „Nu-l respect pe Richard Møller Nielsen!”

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Cu toate acestea, liderul de facto al vestiarului, respectatul portar Peter Schmeichel, recordmenul de selecții – 129, a reușit cumva să-i strângă, să-i unească pe ceilalți în jurul ideii de țară, de mândrie națională și orgoliul de a fi campioni. După o discuție privată de 4 ore cu Brian, l-a convins și pe Laudrup cel mic să urce în avionul pentru turneul final. Singurul catâr real s-a dovedit starul Michael… Care, inflexibil, și-a păstrat decizia de boicot, „hotărâre pe care am s-o regret până în ultima clipă”, cum avea să declare sincer, peste ani, în „El Mundo Deportivo”…

Antrenorul reprezentativei nordice, Richard Møller Nielsen, nu se bucura de simpatia fanilor, dar nici a specialiștilor. Din contră, era acuzat violent că profanase ideea de „Danemarca Dynamite”, supranumele vikingilor în anii ’80. După ultimul amical, înfrângere cu Norvegia, sloganul „Fuck, Ricardo!” ajunsese atât de popular în rândul suporterilor, încât tricourile cu indecentul îndemn se vindeau precum pâinea caldă…

Møller Nielsen era considerat un tehnician rigid, chiar fixist, exagerat de defensiv, care se credea vedeta echipei în detrimentul jucătorilor săi. Fusese la un pas de demitere, dar un nebun din Federația Daneză hotărâse să-i mai dea o șansă… Iar Møller Nielsen și-a ocupat locul în legendă, cu statuia aferentă din orășelul natal, Ubberud. De-ale vieții, surprize!

Danemarca, „Rocky” de la Europene

La fel ca-n „Rocky”, unde eroul ia bătaie mereu la început, și debutul „vikingilor” la Euro a fost dezamăgitor: 0-0 cu Anglia și 0-1 cu Suedia, gazda competiției. Dar tot la fel precum Stallone, danezii și-au revenit miraculos din pumni… În partida decisivă din grupă, au bătut cu 2-1 Franța lui Papin, Cantona și Deschamps, provocând primul euro-șoc. Schmeichel a făcut un meci istoric, zburând realmente din bară în bară!

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Cu mentalitatea „n-avem nimic de pierdut”, danezii au eliminat apoi, la penalty-uri, în semifinale, și Olanda, campioana en-titre. Și ce „portocală” redutabilă aveai după ce desfăceai „feliile”: van Basten, Gullit, Bergkamp, Rijkaard sau Ronald Koeman!! Din nou, Schmeichel, cel mai bun portar din lume în 1992 și 1993, a apărat tot, inclusiv șutul de la 11 metri al celui mai mare atacant din toate timpurile, Marco Van Basten. Și la fel ca-n majoritatea poveștilor-nepereche ale lui Andersen, basmul danez s-a încheiat fericit, cu triumful din ultimul act: 2-0 cu Germania.

Țin minte, am văzut finala pe bulgari, cu vecinii de pe scară. Eram 18, înghesuiți într-o garsonieră sordidă de 2×3 metri, tip „cutie de chibrituri”. Milieurile atârnau pe mobilă, iar pe perete trona insipidul tapet cu Răpirea Fecioarelor, nelipsit pe vremea lui nea Nicu din nicio casă de român comunist care se respecta.

Preferam bulgarii din obișnuință… Pe vremea lui Ceașcă, când la noi nu se transmitea niciun turneu final, Nova TV sau BTV deveniseră cei mai loiali prieteni. Bineînțeles, toți le-am făcut galerie danezilor! Parcă îi aud și acum pe comentatorii bulgari, când vikingii ridicau, puțin mirați și ei, trofeul: „Este cea mai frumoasă poveste spusă pe vreun teren de fotbal…”

Jensen a deschis scorul cu nemții. În minutul 78, inimosul Kim Vilfort a transformat miracolul în realitate cu golul desprinderii. Iar povestea lui Vilfort îți aduce mari lacrimi în colțul ochilor…

Inima mare a micuței Line

Mijlocașul lui Brondby trăia o dramă pe care niciun părinte n-ar trebui s-o treacă … Line, micuța lui de 7 ani, se lupta cu leucemia! Când a venit convocarea, Vilfort nici n-a vrut să audă! La insistențele familiei, s-a rupt cu greu de patul de spital și a plecat la Euro.

„Speram să luăm repede 5-0 în primele două partide și să mă întorc la Line a mea”, s-a confesat Vilfort într-un interviu emoționant, cutremurător chiar, în World Soccer Magazine. Vilfort a jucat cu Anglia și Suedia, dar a refuzat să mai intre în decisivul cu Franța. S-a întors la spitalul din Copenhaga, unde Line se simțea din ce în ce mai rău… Cu ultimele puteri, fetița l-a implorat: „Tati, te rog din suflet, du-te și împlinește-ți visul! Dacă nu pentru tine, fă-o pentru mine, tati. Promit că te aștept….”

Cu inima frântă, Vilfort s-a întors alături de coechipieri, a marcat din penalty cu Olanda și a înscris marele gol în marea finală cu „Panzerul”.

Micuța s-a ținut de cuvânt și l-a așteptat… La câteva zile după Euro, Line s-a stins la pieptul lui tati…

Kim Vilfort este eroul meu! Nu-mi doresc decât să am norocul să-l întâlnesc pe vreundeva, într-o zi, și să-l strâng îndelung în brațe. Fără să-i spun niciun cuvânt!