Localitatea fantomă din România. Nu se mai găsește pe harta țării și doar bătrânii care au stat cândva aici te mai pot duce în zonă. Aici vei găsi doar o biserică, în care se mai fac uneori slujbe pentru cei trecuți în lumea de dincolo.
În mediul rural se întâlnește tot mai des, în ultimii ani, fenomenul de depopulare. Diferite sate din țară ajung să rămână pustii și chiar șterse de pe harta națională. Una dintre cauzele acestei situații este faptul că oamenii, în special tinerii, pleacă la muncă peste hotare, din cauza traiului greu.
Grăbicina de Sus, din comuna Scorțoasa, de exemplu, un sat din județul Buzău, se confruntă cu depopularea. Astăzi, este dispărut și de pe harta țării, după ce locuitorii au murit, au plecat prin țări străine sau s-au mutat din cauza alunecărilor de teren.
În Grăbicina de Sus se mai găsesc doar terenurile agricole ale oamenilor, cândva intens muncite, copacii și o biserică în care se mai fac, rareori, slujbe pentru cei decedați. Cu mulți ani în urmă, în zonă erau peste 500 de locuitori și peste 100 de case.
Alunecările de teren care au început să se producă treptat au stricat oamenilor casele, terenurile, le-au blocat din resursele de apă sau de hrană, și astfel au fost nevoiți să-și găsească alte locuințe, în alte părți, din apropiere.
La recensământul din 2002, Grăbicina de Sus mai avea doar trei locuitori, iar peste opt ani nu au mai fost găsiți nici aceștia. ”Oamenii au lăsat biserica în picioare, unde se mai ţin slujbe pentru morţii care sunt îngropaţi acolo”, spune Traian Răican, primarul comunei Scorțoasa, aici unde figura cândva cătunul buzoian, potrivit turismistoric.ro
Conform statisticilor, peste 100 de localități din România nu mai sunt populate. Cu toate acestea, unele încă figurează ca fiind administrate și au coduri poștale. Unele sate au rămas pustii și din cauza dispariției locurilor de muncă ale localnicilor.
”Odată cu fiecare sat care moare, dispare o întreagă spiritualitate ce poartă în spatele ei cel puţin zece milenii. Se duc rădăcinile puternice înfipte adânc în milenii, seacă izvoarele viguroase ale spiritului românesc. ispare postamentul zdravăn, temelia de monolit a culturii moderne româneşti, cultura populară, identitatea naţiei române.
Se duc horele, doinele, cântecele, basmele şi poezia populară, se duc dansurile, arta populară, se duc veşminte, unelte, obiecte, construcţii, credinţe şi obiceiuri, mentalităţi, un anume mod de a fi şi de a trăi, mult mai aproape de natură, integrat şi conectat la ritmurile ei.
E drept, odată cu toate acestea se duce şi acel tip de viaţă grea, cu lipsuri multe, fără bani lichizi, cu bunuri obţinute toate prin muncă fizică zilnică, grea şi istovitoare şi fără să se iasă vreodată la pensie”, potrivit Monicăi Dușan, publicist și muzeograf al Muzeului de Istorie Locală și Etnografie Brad, potrivit Adevărul.