În cât timp se prescriu, de fapt, datoriile la întreținere? Este o întrebare pe care poate multe persoane și-au pus-o măcar o singură dată. Ce spune, de fapt, legea asociațiilor de proprietari?
Pentru unele persoane, datoriile la întreținere pot reprezenta o problemă. Asta în special atunci când vorbim despre o sumă destul de mare. Iar având în vedere creșterea prețului la utilități, pot exista astfel de situații.
În cât timp se prescriu, de fapt, datoriile la întreținere? Legea asociațiilor de proprietari nr. 196/2018 nu stabilește un termen special pentru ștergerea datoriilor la întreținere.
Ce înseamnă, deci, acest lucru? Conform unui site de specialitate, se aplică regula din Codul Civil. Ce spune documentul? Că dacă legea nu are reglementări care în acest sens, ar fi vorba despre trei ani.
Cu alte cuvinte, datoriile la întreținere care au înregistrat trei ani de la prima, se prescriu în trei ani, arată sursa citată. Ce înseamnă, de fapt, acest lucru și ce trebuie să știe proprietarul?
În primul rând, este bine să cunoaștem atribuțiile asociației de proprietari. Aceasta trebuie să respecte interesul locatarilor care achită datoriile la timp. Drept urmare, asociația are la dispoziție trei ani în care poate să folosească orice tip de mijloc legal prin care să recupereze datoriile la întreținere.
Totodată, anumite cheltuieli ale asociației pot ajunge să devină și ale proprietarilor. „Cheltuielile asociatiei de proprietari, care se pot transforma in datorii pentru unii dintre locatari, sunt cheltuieli legate de exploatarea, repararea sau intretinerea proprietatii comune si cheltuielile pentru asigurarea serviciilor de care beneficiaza proprietarii si care nu sunt facturate individual catre proprietatile individuale”, arată Legea nr. 196/2018.
Despre ce cheltuieli este vorba? Totul depinde de criteriile de repartizare pe proprietățile individuale, dar și în funcție de modul de calcul. În general însă, unele cheltuieli sunt clare.
Printre acestea se numără cheltuielile pentru numărul de persoane care locuiesc ori care își desfășoară activități în proprietăți individuale. De asemenea, se mai adaugă și cheltuielile pentru consumuri individuale.
Și cheltuielile pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale contează. La aceasta se mai adaugă și cheltuielile pentru consumatori tehnici, dar și de altă natură.