Unul dintre canoanele de care se ține cont în Postul Paștelui legat de conducerea pe ultimul drum a unei persoane dragi este meniul de după înmormântare, care trebuie să fie neapărat de post. Așadar, bucatele trebuie gătite fără carne, lapte și ouă.
Pe lângă slujba de înmormântare care se desfășoară de obicei, preoții obișnuiesc să celebreze și veșnica pomenire. În cazul în care evenimentul nefericit are loc în Săptămâna Mare sau Luminată atunci slujba include o rânduială specială.
De asemenea, preoții includ și canonul pascal ceea ce înseamnă a-L lăuda pe Hristos în biruința lui asupra morții. Rugăciunile sau citirea Apostolului zilei se numără printre elementele distinctive la un astfel de eveniment.
Legat de meniul care se pregătește pentru înmormântarea în Postul Paștelui creștinii ortodocși oferă pachete care conțin colaci, colivă și o sticlă de vin. În plus, mâncarea trebuie să fie neapărat una de post.
Rudele persoanei decedate trebuie să solicite de la Biserică un sfeșnic, lumânări, tămâie, cărbune pentru ars tămâia, toiagul (o lumânare mare de ceară curată în formă de colac), o cruce din ceară sau lemn și o icoană.
Data și ora înmormântării sunt fixate de preot, în timp ce clopotarul bisericii este cel care trage clopotul pentru a vesti și celorlalți membri ai parohiei că unul dintre ei a plecat pe calea veșniciei. Așadar, îi îndrumă pe oameni să se roage pentru acesta.
Una dintre regulile care se respectă în cadrul unei înmormântări în Postul Paștelui are legătură și cu organizarea evenimentului nefericit. În felul acesta prosoapele care se oferă preoților pot fi și de alte culori, nu neapărat albe cum se dau de obicei.
Sărbătoarea pascală nu schimbă sub nicio formă ritualul de înmormântare și de organizare a privegherii, în timp ce coroanele de flori pot fi compuse din orice culoare, fără să fie o preferință anume pentru acest lucru.
Mai mult decât atât, Biserica ne spune că amânarea zilei de înmormântare poate fi făcută în cazul în care ar urma să fie în sâmbăta sau duminica paștilor. Totodată, ziua a treia de priveghere ce coincide adesea cu ultimul drum, nu este o regulă strictă.