Cum îşi spionează Julian Nagelsmann adversarele din Liga Campionilor! Tactica folosită înaintea returului cu Salzburg

În 2016, era cel mai tânăr antrenor din Bundesliga, la numai 28 de ani. Peste încă doi ani, mai dobora un record de precocitate, devenind și cel mai tânăr tehnician din istoria Champions League. Iar în acest sezon, el ar putea deveni și cel mai tânăr antrenor care cucerește titlul în Germania și Liga Campionilor.

Acesta este Julian Nagelsmann, omul care a știut să se reinventeze rapid după ce o accidentare suferită la doar 20 de ani l-a obligat să își încheie cariera de fotbalist încă dinainte de a începe. La 34 de ani, are deja cinci sezoane în Bundesliga: trei la Hoffenheim și alte două la RB Leipzig, iar în vara lui 2021, Bayern Munchen a plătit 25 de milioane de euro pentru a-l aduce pe banca sa în locul lui Hansi Flick.

Acum, Julian Nagelsmann se întoarce în Liga Campionilor pentru returul cu RB Salzburg, programat marţi, de la ora 22:00. Bayern Munchen vrea să câştige trofeul, însă trebuie să treacă de campioana Austriei, după ce meciul tur s-a terminat la egalitate, scor 1-1.

Nu urmărește niciodată un meci întreg al adversarelor

Câte meciuri ale viitorului adversar urmăriți înaintea fiecărei partide a lui Bayern?

– Cel mai des, văd trei prime reprize sau până în minutul 60. Apoi, majoritatea echipelor reacționează la scor și nu mai este de văzut mare lucru din punct de vedere tactic pentru că sunt multe schimbări. Staff-ul analizează cinci meciuri. Apoi, îmi prezintă elementele cele mai importante.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Ședința video este cu adevărat sufletul meseriei? Jucătorii francezi spun că lucrați enorm la acest capitol.

– Sufletul meseriei este întotdeauna reprezentat de discuții individuale și antrenamente. Întâlnirile pentru a-i convinge pe jucători că fac lucrurile foarte bine, că se pot îmbunătăți unii pe alții. La antrenamente, o mare parte din muncă este planificarea ședințelor și încerc să stabilesc axurile principale pornind de la un program de șase luni. Dar ședința video este unealta cea mai utilă pur și simplu pentru că jucătorul se poate vedea. Lucrez mereu cu o tabletă pe teren, dar îmi place să am, de asemenea, material video la dispoziție în timpul ședinței pentru că așa obții cel mai bun transfer al acțiunilor pe gazon.

Până în ce punct sunteți obsedat de meseria de antrenor, dumneavoastră care deja vă strigați în somn jucătorii?

– În viața profesională, sunt un tip foarte obsedat, dar nu și în timpul meu liber, ca să fiu sincer. Pentru a păstra această dorință pentru fotbal și pentru a avea în interior flacăra cea mai mare. Tot ceea ce capătă un loc invaziv sfârșește prin a deveni neinteresant. Mi se pare adesea bizar când un antrenor spune că se află în biroul său 24 de ore din 24, șapte zile din șapte și că nu se gândește decât la fotbal în fiecare minut. Ne plictisim așa de repede. Trebuie să fii capabil să spui: Acum este important. Apoi, sunt, de asemenea, momente în care nu este important.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Este adeptul unui “haos sănătos”

Deci, nu sunteți atât de nebun după fotbal, cum ne imaginam.

– Sunt nebun după fotbal, dar într-o manieră rezonabilă. Nu cred că acea calitate a muncii trebuie să fie în corelație directă cu timpul în care te gândești la fotbal. Dacă facem același lucru timp de 12 ore, nu sunt sigur că vom obține ceva mai bun decât dacă lucrăm concentrat opt ore.

Este visul dintotdeauna al unui iubitor al fotbalului să pătrundă în mintea unui mare antrenor. Ce se întâmplă în cazul dumneavoastră? Predomină, mai degrabă, calmul și ordinea sau haosul?

– Am deja o structură bună și cred că la fel este și munca de fond pe care o facem. Pentru toate fazele de joc, avem un plan clar. Este scris și înregistrat video. În orice caz, sunt mai degrabă partizanul unui haos sănătos sau mai degrabă a unei creativități sănătoase. Pentru că așa sunt eliberate emoțiile. Este important să nu ne mulțumim de a urma strict orice plan, ci de a lăsa jucătorilor libertatea necesară pentru a lua decizii. Dar, bineînțeles, asta depinde și de stabilitatea în rezultate.

Un antrenor trebuie să aibă multe idei pentru a-și face echipa lui să muncească.

– Eu le am.

“Fotbalul trebuie văzut ca o formă de divertisment”

Cum vă vin ideile?

– Din analiza meciurilor noastre. Observăm ce situații de joc se produc cel mai des și încercăm să le transformăm într-o formă de antrenament.

Ne puteți da un exemplu?

– Ar trebui să facem un desen, dar să luăm contrapressing-ul, unde noi nu am fost prea buni la începutul sezonului. Am pus în scenă un exercițiu simplu. Un meci de cinci contra cinci. Când o echipă pierdea balonul, regula impusă era ca adversarul să fie obligat să paseze de patru sau cinci ori în jumătatea sa înainte de a avansa. Asta obligă echipa care se apără să fie cât mai activă posibil în contrapressing. Apoi, adversarul poate ieși din terenul său. Dacă adversarul ar fi avut posibilitatea să joace fiecare primă minge în terenul advers, acest contrapressing nu ar mai fi fost forțat.

Avem impresia că echipa dumneavoastră evoluează ca și cum nu s-ar teme de nimic, fără a se îngrijora de riscuri. Asta vă doriți?

– Frica este o companie foarte neplăcută în sport sau în fotbal. De ce să ne fie teamă? Nu este o chestiune de viață sau de moarte. Iar pentru a câștiga, trebuie să îți asumi unele riscuri pentru că nu câștigi dacă nu marchezi. De aceea, este important să consideri fotbalul ca o formă de divertisment. Este, poate, ca atunci când mergi la un concert. Dacă cumpărăm un bilet cu 100 de euro, este bine când chitaristul scoate una sau două note bune și nu cântă fals. La final, evident că rezultatul este cel care contează, dar putem să îi dăm mereu viață în sensul că poate fi entuziasmant, emoționant. Când facem escaladă sau când sărim cu coarda sau cu parașuta, poate că ne este teamă la început, dar după ce trece starea asta, urmează o experiență de care vorbim întreaga noastră viață.

“Clasa individuală este mai importantă decât tactica”

Pe un teren de fotbal, ce ar însemna asta?

– Dacă joci riscant o minge și reușești, este mult mai agreabil. Dacă nu îți iese, ai mereu posibilitatea de a te redresa. Dacă dai o pasă normală, care are șanse de reușită de sută la sută, nimeni nu va spune după aceea: “Wow, ce super pasă”. Asta înseamnă că trebuie să îți asumi un pic de risc pentru a câștiga mai mult decât alții. Nu vorbesc aici de bani, ci de trofee.

Riscul face parte, de asemenea, din personalitatea dumneavoastră. Iubiți motocrosul, v-ați luat brevetul de pilot de avion. Căutați adrenalina?

– Pur și simplu, iubesc sporturile care îmi permit să nu am telefonul cu mine pentru că adesea trebuie să fiu dedicat meseriei mele. Când poți să o lași deoparte și să te concentrezi asupra altui sport, deja este o senzație de bucurie. Îmi place să îmi petrec astfel timpul, să merg cu quad-urile sau să fac motocros. Asta îmi oferă multă plăcere și îmi eliberează spiritul pentru a munci. Dacă aș cădea, probabil că dorința asta ar trece…

Jucătorii, echipele și antrenorii sunt toți foarte bine pregătiți astăzi. Ce factori decid rezultatul unui meci de nivel înalt?

– Fundamental, în plan individual. La cel mai înalt nivel, este important să fii echipa în cea mai bună formă, dar și cea care are un jucător capabil să rezolve o situație neplanificabilă. Lionel Messi a fost mult timp exemplul perfect la Barcelona. La Bayern, avem și noi asemenea jucători. Bineînțeles, poți decide un meci de nivel înalt și cu o idee bună, dar în general, clasa individuală este mai importantă decât tactica.

“Mulți antrenori nu au curajul de a schimba lucrurile care nu merg bine”

Dar este posibil să aveți o influență directă asupra unui meci?

– Putem face diferența între un antrenor bun și un antrenor foarte bun. Asta se vede în capacitatea de a recunoaște anumite lucruri în joc și de a interveni pentru ca situația să se amelioreze. Mulți antrenori din lume recunosc lucrurile, dar nu au curajul de a le schimba. Poate de teama reacțiilor din mass-media: dacă nu funcționează, par vulnerabili. Dacă dezvolți un plan înaintea meciului și jucătorii nu îl aplică 100 la sută, poți să te ascunzi în spatele unor vorbe precum: Nu au făcut ce le-am spus. Sau poți încerca să dezvolți o idee nouă și poți fi atacat acolo de asemenea. Dar cred că mulți antrenori pot exercita o influență.

În timpul meciului?

– Inflența pe care o avem este mai mare înaintea meciului decât în timpul acestuia. Dar în timpul jocului, nu este o chestiune de elemente tactice. Impactul tău ca antrenor este și în comportamentul de la marginea terenului, în maniera în care gestionezi jucătorii, în emoțiile transmise în exterior.

Să ne imaginăm că Bayern este condusă la pauză cu 1-0. Ce este cel mai important pentru a schimba cursul jocului?

– Nu pot spune la general. În principiu, încercăm să intervenim asupra conținutului întâlnirii. Dar sunt și meciuri unde emoția pură la pauză este mai importantă decât tactica. Și uneori, un antrenor trebuie să facă lucruri neprevăzute. Important este ca jucătorii să nu intre vestiare știind exact ce urmează să se întâmple: “OK, azi suntem conduși, va fi încins” sau “astăzi conducem, deci totul va fi bine”. Trebuie, de asemenea, să fii aciclic.

“Lewandowski are o motivație interioară ce îl face să se întrebe mereu cum poate fi mai bun”

Există și acest subiect al vârstei când vine vorba de dumneavoastră. Ați început foarte tânăr și nu aveți decât 34 de ani. Credeți că este un avantaj să vorbiți precum noua generație?

– Nu știu dacă este un inconvenient, nu l-am trăit până acum în sensul opus. Nu este un lucru rău să știi ce îi motivează pe jucători, ce îi pasionează sau nu. Dar nu cred că este un avantaj extrem. Ce este decisiv este să știi ca antrenor dacă ai capacitatea de a-ți convinge jucătorii că se pot ameliora și că pot reuși sub comanda ta. Cu alte cuvinte, trebuie să convingi pe plan de conținut și pe plan uman. Și asta nu ține neapărat de vâstă.

Nu vă îngrijorați atunci că îmbătrâniți?

– Nu, poate doar din punct de vedere estetic.

Care este rolul dumneavoastră în cazul unui atacant precum Robert Lewandowski, care a atins un nivel stratosferic. Este posibil să îl ajutați încă să progreseze?

– Are o asemenea motivație în el care îl face să se întrebe mereu asupra lucrurilor pe care le poate îmbunătăți. Bineînțeles, există, ca pentru orice jucător, analize și sfaturi de oferit. Dar sunt doar nuanțe. Sunt mai degrabă lucruri tactice colective, nu îl privesc prea mult pe el în duelurile sale. Un atacant trăiește mereu din libertățile sale, din cursele făcute de-a lungul anilor, din tehnica sa de finalizare.

Sentimentul eșecului, la fel de dureros pretutindeni

Ce antrenor v-a inspirat?

– Mulți mi-au pus întrebarea asta, chiar tinerii antrenori care vor să antreneze într-o zi în Bundesliga. Maniera de a antrena depinde mult de convingerile tale, dar și de tipul de jucători pe care îi ai la dispoziție. Bineînțeles, Ottmar Hitzfeld avea un talent deosebit de a comunica cu jucătorii săi. Pep Guardiola și Thomas Tuchel sunt foarte buni din punct de vedere tactic. Jupp Heynckes și Hansi Flick întrețin o relație excelentă cu echipa. Dar nu am un model în sensul clasic, nu la nivelul la care evoluăm, unde suntem și concurenți. Încercăm mereu să progresăm, să observăm lucrurile bune făcute de ceilalți antrenori și de a lua deciziile potrivite pentru tine.

Cum trăiți înfrângerile? Sentimentul a devenit mai dureros la Munchen sau fiecare eșec este ca o dramă?

– Mereu este ca un sentiment de rușine. Mă întreb tot timpul dacă sunt suficient de influent, dacă sunt bine pregătit. Nu dorm bine deloc. Reflectez, îmi pun întrebări asupra pregătirii sau a adversarului care ne-a surprins. Pentru mine, a fost mereu la fel. Greutatea unei înfrângeri este poate mai mare la Munchen decât la Hoffenheim sau Leipzig, dar sentimentul personal este identic.

În ciuda meseriei dumneavoastră, sunteți superstițios?

– Da, da.

Ce înseamnă?

– Dacă pierdem și port o vestă, nu o mai pun după aceea. O dau sau o scot la licitație pentru o cauză nobilă.