Kevin McCarthy, demis pentru că a evitat blocarea activității guvernului. Ce a pățit șeful Camerei Reprezentanților din Congresul SUA

Demersul de înlăturare a lui Kevin McCarthy a început după ce republicanul californian s-a bazat pe democrați pentru a evita o blocare a activității guvernului. Moțiunea introdusă de republicanul Matt a dus Camera pe un teritoriu necunoscut. Este pentru prima dată când un președinte (speaker) al Camerei este destituit.

Kevin McCarthy, demis pentru că a evitat blocarea activității guvernului

După zile de avertismente și tensiuni crescânde, Gaetz a mers luni seară în plenul Camerei pentru a introduce o rezoluție care a declarat vacantă funcția de speaker, declanșând un proces extrem de rar pentru a forța un vot pentru a stabili dacă McCarthy își va păstra postul de președinte.

Toți democrații prezenți și 8 republicani au sprijinit rezoluția de destituire într-un vot încheiat 216-210 care a urmat unei ore de dezbatere în sală, în timpul căreia republicanii din aripa de dreapta dură s-au dezlănțuit împotriva propriului lor lider și s-au luat la harță verbal cu apărătorii acestuia, în timp ce democrații ascultau în tăcere.

Moțiunea lui Gaetz a împins Camera în teritoriu necunoscut. Doar alți doi speakeri din istorie s-au confruntat cu moțiuni similare de demitere, dintre care niciuna nu a reușit: o dată în 1910 și mai recent, în 2015, când reprezentantul Mark Meadows a încercat să îl înlăture pe președintele John Boehner. Această din urmă moțiune nu a fost introdusă în plen, dar în cele din urmă a dus la demisia lui Boehner din Congres, relatează TIME.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Decizia de a-l demite pe McCarthy a venit în urma manevrei sale strategice de a evita închiderea guvernului în weekend, când s-a bazat pe voturile democraților pentru a trece un buget provizoriu după ce facțiunea lui Gaetz a refuzat să susțină măsura republicană din Camera Reprezentanților.

Conservatorii au spus că McCarthy, care a făcut o serie de promisiuni pentru a câștiga funcția de președinte al Camerei Deputaților după un maraton de 15 runde de vot în ianuarie, nu și-a respectat cuvântul dat conservatorilor prin încheierea acordului pe termen scurt.

Odată cu destituirea oficială a lui Kevin McCarthy din funcția de președinte al Camerei Reprezentanților, Partidul Republican trebuie acum să își aleagă un nou lider. Dar până acum nimeni nu s-a arătat interesat, iar McCarthy s-a retras din cursă marți seara, aruncând Congresul într-o stare de incertitudine și haos, în condițiile în care finanțarea guvernului va expira în mai puțin de o lună.

“Nu regret că am luat atitudine pentru că am ales guvernarea în locul nemulțumirilor”, a declarat McCarthy la o conferință de presă după întâlnire, relatează The New York Times. “Este responsabilitatea mea. Este treaba mea. Nu regret că am negociat. Guvernul nostru este conceput pentru a găsi compromisuri.”

Digisport.ro

Ce a spus Anamaria Prodan, după ce Laurențiu Reghecampf a fost pus sub urmărire penală și s-a numit ”victimă”

Incertitudine la conducerea Camerei

Între timp, reprezentantul republican Patrick McHenry, din Carolina de Nord, a fost desemnat să ocupe funcția de președinte interimar, o poziție temporară, așa cum a fost desemnată de lista de succesiune prezentată de McCarthy în ianuarie. El a prezidat pentru scurt timp camera înainte de a anunța o pauză pentru a permite republicanilor și democraților să se întâlnească în particular.

Fără o cale clară de urmat, mulți republicani au părăsit Capitoliul la scurt timp după votul asupra moțiunii de vacantare și s-au pregătit să se întoarcă în districtele lor pentru săptămâna următoare. Parlamentarii republicani au declarat după ședință că Parlamentul va lua o pauză până la 10 octombrie, urmând ca în acea zi să organizeze un forum al candidaților la funcția de speaker, înainte de a vota pentru un speaker permanent pe 11 octombrie.

Decizia de a amâna votul cu opt zile i-a iritat pe unii republicani, inclusiv pe reprezentantul din Florida, Cory Mills, care a spus într-o declarație: “Ceea ce NU ar trebui să facem este să mergem acasă sau să ne retragem, deoarece încă mai avem de lucru”.

Având în vedere că durata rolului lui McHenry ca președinte interimar este incertă, Camera este, în esență, în așteptare. Proiectele de lege privind creditele pe care Congresul trebuie să le adopte înainte de 17 noiembrie pentru a evita un shutdown al guvernului se vor confrunta probabil cu mai multe întârzieri, la fel ca și ajutorul federal pentru Ucraina pe care l-a solicitat președintele Joe Biden.

Parlamentarii din Camera Reprezentanților se află acum pe un teritoriu necunoscut, McCarthy devenind primul speaker al Camerei din istoria SUA care este destituit. Dar înlăturarea lui McCarthy subliniază, de asemenea, diviziunile profunde din cadrul Partidului Republican și ridică întrebări cu privire la viitoarea sa conducere.

Camera ar putea acționa rapid pentru a alege un nou președinte sau procesul ar putea fi amânat în timp ce republicanii se regrupează și caută un candidat de consens. În ianuarie, a fost nevoie de 15 runde de vot pe parcursul a patru zile pentru ca McCarthy să adune suficient sprijin pentru a obține funcția, iar un proces similar ar putea avea loc din nou dacă republicanii de linie dură fac presiuni pentru concesii.

Ultimul vot pentru înlăturarea unui speaker s-a întors împotriva Partidului Republican

În istoria recentă, mai mulți speakeri au demisionat pe fondul unor amenințări intrapartinice cu un vot de demitere – în special John A. Boehner în 2015 și Newt Gingrich în 1998. Dar Camera nu a mai demis niciodată un președinte și nu a mai organizat un vot în plen privind demiterea unui președinte de mai bine de un secol, potrivit The Washington Post.

În 1910, speakerul Joseph G. Cannon, reprezentant republican din Illinois, s-a confruntat cu o revoltă în interiorul partidului care, deși nu a avut succes, a înăsprit diviziunile care au deschis calea pentru o preluare a puterii de către democrați.

Spre deosebire de McCarthy, pe care legiuitorii din ambele tabere par să se bucure să îl numească “slab”, Cannon a fost acuzat că este un tiran. Pe când era un tânăr avocat din Illinois, Cannon a fost inspirat să urmeze o viață în politică după ce l-a auzit pe Abraham Lincoln vorbind în 1860. De-a lungul numeroșilor ani petrecuți în Cameră, i-a servit cu loialitate pe liderii republicani, așa că, atunci când a urcat în cele din urmă în funcția de președinte al Camerei în 1903, se aștepta la același tip de fidelitate.

A împărțit președinții de comisii prietenilor și a controlat ce legislație – și ce amendamente la acea legislație – putea fi dezbătută în plen. Dacă o regulă a Camerei nu îi era favorabilă, pur și simplu o schimba, deoarece era și președintele Comisiei pentru regulament a Camerei.

Dacă un democrat sau un republican insuficient de loial cerea să ia cuvântul, Cannon îl ignora până când acesta renunța. Unii dintre colegii săi îi spuneau “Țarul Cannon”, deși el prefera porecla “Unchiul Joe”. De asemenea, se compara uneori cu Iisus.

Toate acestea se întâmplau înainte de realinierea partidelor de la mijlocul secolului al XX-lea, astfel încât democrații erau considerați partidul mai tradițional, iar republicanii cel mai modern. În plus, o aripă a Partidului Republican, condusă de președintele Theodore Roosevelt, era din ce în ce mai liberală, militând pentru lucruri radicale, precum impozitul pe venit, reglementări în domeniul alimentar și acordarea dreptului de vot femeilor.

Cannon nu se număra printre ei. Până în 1910, cu Roosevelt plecat de la Casa Albă și cu succesorul său, William Howard Taft, dovedindu-se neputincios în fața lui Cannon, democrații și republicanii liberali au devenit atât de frustrați încât s-au unit pentru scurt timp.

Un plan complicat

Planul era destul de complicat. Practic, s-au folosit de mișcări procedurale pentru a-l păcăli pe Cannon să îi permită reprezentantului republican “progresist” George Norris să vorbească, iar când acesta a vorbit, a introdus o moțiune care l-ar fi deposedat pe Cannon de locul său în Comisia pentru regulament.

Timp de mai multe zile, Cannon și aliații săi au folosit toate trucurile parlamentare pe care le puteau folosi pentru a întârzia votul și, timp de mai multe zile, alianța republicanilor și democraților “insurgenți” i-a învins. În cele din urmă, la 19 martie 1910, Camera a votat pentru a-i retrage atribuțiile în materie de Regulament cu un vot de 191 la 156. Mai mult de trei duzini de republicani au votat împotriva sa.

Cannon le-a spus legiuitorilor că, în ciuda umilinței de a pierde votul, nu va demisiona decât dacă va fi aprobată o “moțiune de vacantare a președinției”. Chiar și Norris, spunând că și-a atins deja scopul, și-a pierdut apetitul pentru confruntare. Moțiunea de vacantare a fost respinsă, cu 192 la 155.

Cannon a continuat ca speaker, iar republicanii au rămas divizați, ceea ce i-a ajutat pe democrați să preia controlul Camerei în alegerile de la mijlocul mandatului câteva luni mai târziu. Apoi, în 1912, Roosevelt a candidat la prezidențiale în calitate de candidat al unei terțe părți pentru a-l înlătura pe propriul succesor, Taft, împărțind votul republicanilor și oferindu-le democraților și Casa Albă.

Norris, liderul revoltei, a urmat o carieră istorică în Senat, considerată în general ca fiind una dintre cele mai bune din toate timpurile. Numele lui Cannon, dacă nu și reputația sa, a supraviețuit, de asemenea, trecerii timpului; clădirea Cannon House Office Building îi poartă numele.