Leonard Miron nu își iartă tatăl nici după moarte: ”Lucrurile astea nu se șterg”

Până la un punct, Leonard Miron a avut o copilărie dramatică. Viața i-a fost marcată de un tată violent care o bătea pe mama lui. Atât de rele erau bătăile încât mama cunoscutului fost prezentator tv a pierdut o sarcină.

Leonard Miron nu și-a putut ierta tatăl

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, simpaticul și carismaticul Leonard Miron își aduce aminte copilăria lui. Prima parte umbrită de prezența unui tată abuziv, a două fericită alături de mama, bunica și bunicul.

Aflăm cum a ajuns Leonard să lucreze în televiziune și cât de tare l-a dezamăgit faptul că, înaintea talentului sau, s-a pus mereu problema sexualității. Leonard Miron ne dezvăluie lupta lui cu cancerul pancreatic și își aduce aminte de prima iubire din viața lui, cu care  a rămas prieten și azi.

Leonard Miron: “Masa de prânz era la ora 12 fix, dacă întârziam o punea pe bunica să-mi ia farfuria”

Cum a fost copilăria ta?

-Eu am fost extrem de norocos, am avut o copilărie absolut superbă chiar dacă părinții mei au divorțat când aveam 6 ani. Am avut șansa să cresc într-o familie extraordinară. Mama, mătușa, bunica și bunicul au știut să creeze ideea de familie care m-a format. Când spun mama, mătușa și bunica sună ca la Domnul Goe, dar nu am fost niciodată un copil răsfățat, bunicul era foarte strict. Masa de prânz era la ora 12 fix, dacă întârziam o punea pe bunica să-mi ia farfuria. Mătușa m-a iubit foarte mult, era extrem de severă și ea, dar am învățat bunele maniere.

Digi24.ro

Un bărbat a fost găsit crucificat pe un gard, cu cuie bătute în mâini. Poliția a vorbit de un "un atac sinistru de tip paramilitar"

Mama și ea era foarte strictă, m-a trimis în tabere de a 6 ani. Mi-a zis că are nevoie de două săptămâni pe an fără mine, să-și încarce bateriile. Înainte să plec în tabără mă întreba câți bani vreau și mă făcea să lucrez toamna, la combinatul viticol, să fac banii pe care mi-i împrumuta când plecam.

Ce nebunii făceai când erai mic?

-Eu am fost un copil destul de năzdrăvan, făceam prostii mari, să bubuie. Am fost mereu fan al festivalului de la Mamaia, nu pierdeam nicio ediție, știam pe toată lumea. Organizam festivalul de la Mamaia la Pitești, în spatele blocului. Am luat din casă cearșafurile nou nouțe pe care le-am tăiat și am făcut cortină.

Odată mi s-a părut mie că toată gașca mea merită marele premiu al festivalului, i-am furat bunicului lanțul de aur, gros, l-am rupt în 6 și l-am dat prietenilor mei. Când au descoperit ai mei, mama și bunica alergau din ușă în ușă să recupereze bucățile de aur.

“Mama era însărcinată, iar tata o bătea”

Cum ai reușit să depășești trauma copilăriei tale, un tată foarte violent?

-Asta e o întrebare foarte grea pentru că atmosfera în care eu am crescut în Pitești, dragostea celor din casă, a acționat ca o gumă de șters pentru ce s-a întâmplat la Galați. Tată a fost un om violent, agresiv, a avut probleme cu alcoolul și jocurile de noroc. Primii ani la Galați au fost marcați de lucrurile astea extrem de dure și de traumatizante. Asta a fost motivul principal pentru care, atunci când am crescut, eu am creat distanța dintre mine și el. Nu a fost ceva impus de mama.

Digisport.ro

FOTO ”Ireal”. Donald Trump și un model au provocat indignare prin aparițiile de la Miami: ”Lumea ciudaților”

Oricât de mult au încercat ai mei să șteargă amintirea bătăilor pe care le lua mama în fața mea sau faptului că, din cauza jocurilor de noroc, azi aveam 3 televizoare și mâine nici măcar un pat în care să dormim. Mama era însărcinată, iar tata o bătea. Îi sărea cu picioarele pe burtă și evident că a pierdut sarcina… Lucrurile astea nu se șterg. A fost un refuz al meu să mă uit la omul ăla așa cum se uitau colegii mei la tații lor.

Leonard Miron nu și-a putut ierta tatăl

Ai reușit să-l ierți?

-Am crescut și mi-am dat seama că nu numai alcoolismul și jocurile de noroc erau problema, ci refuzul lui de a conștientiza faptul că este tatăl meu. Că trebuie să contribuie la tot ce înseamnă evoluția mea. Nu-l mai văzusem de 5 ani. Mama se chinuia să mă crească cu un salariu, stăteam 4 oameni într-un apartament cu 2 camere.  Tata a venit să pledeze împotriva măririi pensiei alimentare. Apoi, în 1988, când făceam armata la Focșani, a venit și mi-a cerut să îi semnez un act prin care să declar că stau cu el, ca să-și poată păstra apartamentul.

Ultimul lucru pe care l-a făcut, înainte să moară, a fost să-i trimită lui Mihai Tatulici o scrisoare, prin care îi spunea cât de nerecunoscător sunt. Ce mult se chinuie el din pensie când eu sunt o celebritate. Am avut o discuție cu Tatulici, i-am explicat situația, că nu a făcut nimic pentru mine. Când a murit am vorbit cu mama și mi-a zis să merg la înmormântare, cu condiția să nu cer nimic după urma lui.

Leonard Miron a rămas prieten cu colegii de școală și liceu

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Și școala generală și liceul sunt perioadele din viața mea de care-mi aduc aminte cu foarte multă dragoste și cu foarte multă plăcere. În facultate deja începusem să lucrez în televiziune, nu am avut un contact așa de apropiat cu colegii. Cu cei din școală generală și liceu încă mai păstrez legătura. În școala generală eram într-o competiție permanentă cu un om care-mi este foarte drag și acum, Cosmina. Amândoi recitam foarte bine poezii pentru Ceaușescu, era o bătălie să fim vedeta serbărilor școlare. Au trecut atâția ani și încă o iubesc și o respect pe Cosmina.

La treapta a doua am fost un băiat într-o clasă de 30 de fete. Era super amuzantă toată povestea și încă o dată, mă uit înapoi și mă uit cu plăcere și cu dragoste. Sunt încă foarte apropiat de colegii mei.

Prima iubire?

-O să fi surprinsă, de o colegă m-am îndrăgostit prima dată. O cheamă Roxana, o să mă omoare că povestesc despre asta. Are un soț extraordinar, o familie excepțională, doi copii minunați. Am rămas prieteni, am făcut revelionul împreună când am mers la Pitești, a fost senzațional.

“Eu nu am ajuns în Dorobanților 191 peste noapte”

De ce televiziune?

-Am un respect pentru meseria de jurnalist pentru că eu nu am ajuns în Dorobanților 191 peste noapte. La mine totul s-a întâmplat pe neașteptate pentru că am fost norocos, binecuvântat de Dumnezeu și prin foarte multă muncă. Am câștigat un concurs de dans la Costinești. După emisiune realizatoarea m-a întrebat dacă nu vreau să devin colaborator, i-a plăcut vocea mea. Apoi am avut șansa să lucrez la Radio Delta iar acolo am început să fac emisiuni.

Într-un an avut-o invitată pe Carmen Bendovschi, făcea ‘Veniți cu noi pe programul 2’. Ea m-a prezentat lui Mihai Tatulici și așa am ajuns, în 1991, să colaborez la această emisie. Luminița Dumitrescu și Aurel Aldea au fost șansele mele. Cu ei am început ‘Top 3,2,1’.

“Înaintea talentului meu s-a pus problema sexualității mele”

A existat ceva ce te-a dezamăgit profund în această branșă?

-Întodeauna, înaintea talentului meu, mai mare sau mai mic, s-a pus problema sexualității mele. Asta m-a deranjat foarte mult pentru că era important ce fac în studioul de televiziune nu ce fac în pat.

Lupta cu cancerul pancreatic

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat?

-A fost atunci când am pierdut-o pe mama. Am rămas suspendat în aer, nu știam încotro s-o apuc. Eram ca un copac căruia i s-au tăiat rădăcinile, ca un balon fără ață. Am avut șansa să îl am pe Miguel alături de mine, el trecuse prin aceeași experiență cu câțiva ani înainte. A fost cel care mi-a explicat foarte clar că mama este în continuare cu noi, cu mine.  Eu trebuie să învăț să o văd și să o aud.

Alt moment a fost când am fost diagnosticat cu cancer pancreatic. Este un sentiment că te afli în fața unui zid de care te izbești. L-am avut iar pe Miguel alături de mine, mi-a zis să lucrăm cu psihicul apoi cu problema fiziologică. Suportul psihlogic înainte de începerea tratamentului a fost foarte important. Miguel a zis nu contează cât mai am de trăit, o lună sau 50 de ani, important este să fac fiecare secundă să conteze. Am transformat sloganul îsta într-o realitate de zi cu zi, totul s-a schimbat. De 3 ani de zile analizele îmi ies foarte bine, diagnosticul ăsta e undeva în trecut.

“Mă consideram cea mai importantă bucată din Univers”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Da, de foarte multe ori, din păcate. Au fost multe momente în care mă consideram cea mai importantă bucată din Univers. Ce aș fi putut să învăț, dar am învățat asta lucrând că însoțitor de zbor, a fost echipa. Dacă o veriga din lanțul ăla se rupe, totul se face bucăți. Asta am învățat-o zburând, din păcate, nu în fața camerelor. Dacă aș fi înțeles și respectat asta poate aș fi fost în alt loc. Niciodată nu e prea târziu să înveți.

“Viața lui va fi un zbor transatlantic pe o vreme de furtună”

Dacă te-ai întâlni acum cu Leo cel mic, ce sfat i-ai da?

-Asta da întrebare. Dacă m-aș întâlni cu Leo cel mic aș începe să râd. Eram grăsuț și cu părul creț. L-aș lua apoi de mână și i-aș spune să-și lege centurile de siguranță pentru că viața lui nu va fi ca un zbor pe o cursă internă ci un zbor transatlantic pe o vreme de furtună. Să știe că, de i se închide o ușa în nas, i se va deschide o fereastră în loc. I-aș spune că va avea șansa să se întâlnească cu niște oameni extraordinar care vor merita toată dragostea și atenția lui.

I-aș mai spune că, de vede un pahar pe jumătate plin, să nu se gândească că e gol sau plin, ci că are paharul. Să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce a primit, și bun și rău, pentru că asta l-a modelat. Și ceva foarte important, care se va întâmpla într-o zi de septembrie. La stația de metrou Aviatorilor, la 2 și jumătate după amiază, o să-i apară în față un tip care n-o să-i spună nimic din punctul de vedere al aspectului fizic. Dar când omul ăla o să iasă de la metrou, Leo trebuie să-și deschidă inima și sufletul pentru că omul asta este Miguel care o să-i schimbe viața. Omului ăsta o să-i datoreze totul și chiar mai mult.