Un efort financiar global major va fi necesar pentru reconstrucția Ucrainei, după încheierea războiului declașat de Rusia. Uniunea Europeană contribuie deja la consolidarea rezilienței ucrainene, dar va fi nevoie de sprijin suplimentar pe termen lung și mediu pentru a pune Ucraina pe șinele normalității, în drumul spre UE și NATO, cum vrea Kievul.
În timp ce războiul de agresiune al Rusiei continuă, nevoile globale pentru reconstrucția Ucrainei nu sunt încă pe deplin cunoscute. Sau sunt deja? Dincolo de angajamente la lumina reflectoarelor, deja reconstrucția Ucrainei este văzută ca un El Dorado de actori mai discreți decât politicienii și companiile din spatele lor: lobbyiștii. Ei sunt cei care stau deja cu ochii pe Ucraina. Ei sunt cei pentru care deja Kievul este un teren fertil pentru lobby.
Politicienii fac curte mediului de afaceri, se elaborează noi reglementări și se așteaptă o reconstrucție masivă a țării. Era de așteptat ca Kievul să devină un nou punct fierbinte pentru industria de influență. Numai că lobby-ul nu este o activitate obișnuită în această capitală asediată de războiul rus, scrie Politico. „Când te duci la birourile guvernamentale, acestea au protecții cu saci de nisip”, a declarat Fabrice Pothier, directorul general al firmei de consultanță Rasmussen Global. „Nu prea iei masa aici, ca atare”.
Sigur că la Kiev nu se poate face lobby în birouri luxoase cu uși capitonate, ca în marile capitale europene. Dar interesele companiilor occidentale, la mai bine de un an de la invazia rusă, sunt deasupra gloanțelor și violențelor. Lobbyiștii sunt din ce în ce mai intrigați de perspectivele de a face bani în Ucraina. Mai ales că acum țara este este oficial un candidat la aderarea la UE. Iar o ofertă tot mai mare de lobby este pregătită să satisfacă cererea venită din partea unei serii de sectoare cu mare dare de mână, de la apărare și infrastructură, la energie și farmacie.
Strategia este acum clară: să fie create conexiuni, lobbyiștii să-și consolodeze reputația prin muncă pro bono – acum. Apoi, pasul doi este folosirea acestor abilități în partea esențială, adică când vor veni potențialii clienți plătitori. Se poate spune că Kievul este acum este paradisul lobbyiștilor. Politicienii sunt nerăbdători să atragă companiile, oferindu-le șansa de a influența de la zero reglementările care ar putea ajuta viitorii clienți.
„Avem nevoie de sute și mii de companii care să vină la noi”, le-a spus președintele Volodimir Zelenski reprezentanților corporațiilor străine, săptămâna trecută, precizând că va susține o platformă pentru a „discuta în mod constant” cu interesele mediului de afaceri. Suma estimată de 411 miliarde de dolari pentru reconstrucția Ucrainei după război nu face decât să ofere o idee despre amploarea contractelor disponibile pentru companiile întreprinzătoare.
Modalitățile de a plăti efectiv aceste facturi sunt, de asemenea, în centrul atenției: Comisia Europeană a propus recent un fel de plan Marshall de 50 de miliarde de euro, iar Kievul lucrează cu multinaționala de gestionare a investițiilor BlackRock și cu banca JPMorgan Chase la un fond de dezvoltare. Conferința de luna trecută privind redresarea Ucrainei, desfășurată la Londra, a fost un moment cheie pentru oficialii ucraineni în vederea atragerii investitorilor occidentali – și pentru lobbyiști în vederea atragerii de clienți.
Dar Ucraina este în continuare o zonă de război, cu întâlniri și recepții care pot fi întrerupte în orice moment de sirenele de raid aerian. „Multe dintre adăposturile antiaeriene au WiFi”, a afirmat Miron Wasilik, un fost consilier al gigantului energetic Naftogaz, care a lansat biroul Rud Pedersen Group din Ucraina în aprilie. Inițial sceptic că cineva ar vrea să angajeze un lobbyist în condițiile în care invazia rusă încă face ravagii, Wasilik a declarat că acum este încrezător că operațiunea va fi pe profit până în 2024.
Rud Pedersen, o firmă de consultanță cu sediul la Stockholm și cu o prezență importantă la Bruxelles, a fost unul dintre primii jucători occidentali din domeniul afacerilor publice care s-a stabilit la Kiev. Dar există și Rasmussen Global, o firmă de informații politice și de lobby. Cu o echipă de opt experți în Ucraina – inclusiv fostul deputat ucrainean Olena Sotnik, care conduce biroul din Kiev din decembrie – firma nu se ascunde în a profita de figura fostului șef al NATO, Anders Fogh Rasmussen, pentru a face afaceri.
Rasmussen a fost numit direct de Zelenski pentru a ajuta la elaborarea unui „pact de Securitate” pentru Ucraina – un amestec de promisiuni financiare și de securitate din partea principalilor aliați, care a devenit parte a discuției despre modalitățile de se asigura că Ucraina nu va fi invadată din nou. Echipa lui Rasmussen lucrează, de asemenea, cu autoritățile ucrainene la modalități de documentare a crimelor de război, la creșterea conectivității internet în bandă largă și la trecerea la o energie mai ecologică, a declarat Pothier.
În timp ce unele companii multinaționale de consultanță se feresc să vorbească despre acțiuni de prospectare în timp ce un război sângeros face ravagii, Pothier, directorul executiv al Rasmussen, este sincer cu privire la ambițiile companiei. „Practic, ajutăm la modelarea mediului pentru viitoarele afaceri și investiții străine”, a spus el. „Așa că, într-un fel, activitatea noastră pro bono creează contextul pentru partea noastră mai axată pe afaceri”.
Războiul și realitățile sale atrag, de asemenea, noi tipuri de companii. Camera de Comerț Americană din Ucraina a creat recent un nou comitet dedicat securității și apărării, potrivit președintelui acesteia, Andy Hunder. În general, a spus el, numărul membrilor „AmCham” a crescut la 600 de companii – revenind la nivelul de dinainte de război, după o scădere a numărului de plătitori de cotizații în 2022. Această cifră include 60 de noi membri din ianuarie, proveniți din sectoare precum construcții, logistică, energie, gestionarea riscurilor și sănătate.
Dar lobbyiștii din Ucraina mai sunt nerăbdători să se debaraseze de stereotipul personificat de Paul Manafort, consultantul odată încarcerat (acum grațiat) care a deservit cu ușurință oligarhii legați de Rusia în țară, timp de ani de zile – chiar și transmițându-le informații după ce s-a alăturat campaniei lui Donald Trump. Lobbyiștii evocă potențialul posibilității de a adera la UE, cu cerințele sale de a elimina corupția, împreună cu o generație tânără mai orientată spre Occident.
De asemenea, mulți soldați ucraineni sunt veterani ai protestelor pro-UE din Piața Maidan din urmă cu un deceniu, care militau pentru mai multă integrare europeană, a declarat Wasilik. „Zece ani mai târziu, ei se află în prima linie, punându-și viața în pericol pentru aceste valori și principii”. „Nu cred că, odată întorși la Kiev, vor accepta o cultură politică care încă acceptă corupția”, a adăugat Wasylyk, menționând că o „parte semnificativă” din următorul parlament ucrainean va fi probabil formată din veterani de război.
Organismele de supraveghere se aşteaptă însă la o transformare mai lentă. Un raport al Chatham House publicat în urmă cu un an a semnalat probleme persistente, cum ar fi „procesul decizional informal” care avantajează marile întreprinderi, puterea concentrată în biroul președintelui și tendința ca programele mari, finanțate de stat, să favorizeze „companiile cu legături politice în detrimentul concurenței și al cheltuielilor eficiente”.
Pe de altă parte, violența în sine este încă un factor limitativ major atât pentru companii, cât și pentru lobbyiștii care le-ar servi. Agenția aB&K (analiză și strategie politică) obișnuia să aibă câțiva consilieri pe teren la Kiev – dar aceștia au plecat pentru a se înrola în armată, a declarat co-fondatoarea Julia Kril, care este ucraineancă. În prezent stabilită la Milano, Kril plănuiește să se îndrepte vineri spre capitala ucraineană pentru a înființa un ONG pentru a-și reconstrui rețeaua, după cinci ani petrecuți în străinătate.
Organizația, Generation Ukraine, va pune în legătură femeile antreprenor din Ucraina cu cele din UE pentru un program de mentorat și va ajuta alte companii să lanseze proiecte de responsabilitate socială corporativă în această țară. „Ucraina este pe cale să devină, după doar trei ani, mai deschisă față de angajamentul european și american”, a spus Kril. Înainte de aceasta, piața era „blocată în lumile noastre post-sovietice”.
Dacă Zelenski reușește să obțină ceea ce dorește, în curând ar putea fi și mai ușor pentru lobbyiștii occidentali să atace Kievul: săptămâna trecută, el a cerut parlamentului să adopte o măsură care ar obliga anumite categorii de funcționari publici și oficiali locali să vorbească limba engleză.